Libertatea de exprimare

Constituţia României în Articolul 30 (Libertatea de exprimare) spune că:

(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisa.
(3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii.
(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publica sursa finantarii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.

(am redat articolul integral, pentru a nu avea discuţii cu unii gureşi cum că, aşa cum am mai auzit, deciziile CNA-ului sunt constituţionale şi îşi au baza în prevederi din actul de căpătâii al ţării)

Deşi coma (1) spune clar că libertatea de exprimare de orice fel este inviolabilă, Consiliul Naţional al Audiovizualului este de altă părere. Pe cale de consecinţă, decide să penalizeze un post de televiziune pentru difuzarea unor opinii personale, într-o emisiune de dezbateri şi de opinii (raportul complet cu privire la această decizie îl puteţi citi aici). Şi asta în condiţiile în care însăşi prezentarea de pe site-ul lor spune că „Misiunea CNA este de a asigura un climat bazat pe libera exprimare şi responsabilitatea faţă de public în domeniul audiovizualului.”

Rezultatul? 400 de oameni adunaţi în doar două ore, pentru a protesta împotriva cenzurii şi a îngrădirii libertăţii cuvântului. Nechemaţi, neconvocaţi. Doar anunţaţi printr-un blog destul de popular şi o emisiune de mare audienţă. Sunt de părere că 400 de voci ar trebui să se audă mai tare decât 11 glasuri piţigăiate ale unor marionete ale puterii, ce iau deciziile după interese şi după ureche (cei 11 membri ai CNA-ului sunt numiţi de Parlament).

Ştiu că episodul este deja fumat, trecut, răcit şi ce mai vreţi voi. Dar nu e niciodată târziu pentru a milita pentru drepturile noastre. Eu o fac acum, aici, aşa cum vedeţi mai sus. Armanbet Zarif, fost coleg de facultate şi bun amic o face aşa:

Noi vrem respect!

Urmează o altă scrisoare deschisă către guvernanţii noştri. Preferata mea dintre toate. Nici nu are nevoie de comentarii.

Flamand si goi, far-adapost,
Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut,
Si m-ai scuipat si m-ai batut
Si cane eu ti-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vant,
De ai cu iadul legamant
Sa-ti fim toti cani, loveste-n noi!
Rabdam poveri, rabdam nevoi
Si ham de cai, si jug de boi;
Dar vrem RESPECT!

Injuri ca-avem noi drag si sfant;
Nici mila n-ai, nici crezamant!
Flamanzi copiii-n drum ne mor
Si ne sfarsim de mila lor
Dar toate le-am trai usor
De-ar fi RESPECT!

N-avem nici vreme de-nchinat,
Caci vremea ni-e in mani la voi;
Avem un suflet inca-n noi
Si parca l-ati uitat!

Da, avem un suflet… mai suportam mult umilinta si durerea? Am facut greseala sa ma fac profesor. Sora mea a facut greseala sa fie medic. Murim practic de foame. Mai puteti? Ca noi nu…

Anonim

PS: Rog autoarea să-mi lase un comentariu dacă doreşte să-i apară numele la semnătură. Vă reamintesc că aceaste scrisori deschise pot fi considerate nişte petiţii. Oricine simte că rezonează cu conţinutul acestora este liber să le semneze în comentarii cu numele, vârsta şi oraşul de domiciliu. Primele două scrisori ale iniţiativei „Să schimbăm România, ACUM!!!” le puteţi citi aici:

Doar pentru că nu ne vedeţi nu înseamnă că noi nu vă privim

Îţi doresc ceea ce îmi doreşti tu mie

Îţi doresc ceea ce-mi doreşti tu mie

Continui iniţiativa de a publica scrisorile deschise trimise miercuri seară preşedintelui României Traian Băsescu la adresa de poştă electronică a Administraţiei Prezidenţiale de către membrii grupului „Să schimbăm România, ACUM!!!„. Scrisorile sunt adresate de fapt întregii clase politice pentru că sunt toţi plămădiţi din acelaşi aluat corupt şi rânced. De data asta vă servesc cu o scrisoare a unei prietene foarte vechi şi dragi mie. Oana, ai cuvântul:

Se spune o urare printre romani: îti urez ceea ce imi doresti tu mie. Va uram sa ajungeti macar la judecata de apoi sa dati socoteala pentru genocidul pe care vreti sa il infaptuiti fara pic de jena, ne dorim ca macar copiii si nepotii dumneavoastra sa ajunga sa traiasca viitorul luminos pe care ni-l pregatiti. E bine totusi ca exista si moartea, pentru ca in felul acesta sunt sigura ca nu veti mai apuca sa nenorociti chiar si pe nepotii mei pentru ca nimeni nu e vesnic. Pentru ca faceti ca toate sperantele noastre de supravietuire sa fie eradicate, pentru faptul ca promovati comunismul crancen si odios cu nonsalanta, pentru ca cel mai bine dintre toate legile stiti sa respectati legea junglei, pentru ca ne faceti sa ne simtim ca in lagarele de concentrare in care alternativa cea mai dulce este asteptarea mortii, pentru ca ati ajuns sa traiti ,,bine” va spunem un binemeritat BRAVO.

Cu umilinta impusa, un profesor din Romania,
Oana Dicu

Vă reamintesc că aceaste scrisori deschise pot fi considerate nişte petiţii. Oricine simte că rezonează cu conţinutul acestora este liber să le semneze în comentarii cu numele, vârsta şi oraşul de domiciliu. Prima scrisoare adresată „aleşilor” o puteţi citi aici. Vă mulţumesc.

Comandante…

No comment. Vizionare plăctă.

Pentru cei care nu ştiu, piesa este un cover parodie la un cântec patriotic dedicat revoluţionarului Chè Guevara. O versiune a acestui imn, în interpretarea magistrală a Joanei Baez, pe care cei de la Happy Fish nu o vor egala niciodată, o găsiţi aici cu scop de comparaţie.

P.S. Pentru Elena: Ăsta e un exemplu în care vulgaritatea cu siguranţă nu e gratuită. După părerea mea e esenţa mesajului în sine.