Category Archives: Necategorisite

Anunț


Va anunt cu deosebita bucurie ca sunt iar somer dar ca perioada de absenta pe blog se prelungeste din cauza motivului pentru ca sunt in Romania, intr-o minivacanta. Asa ca timp de doua saptamani sunt sanse mari sa ma doara-n cur de blogul asta. Dup-aia ‘om vedea ce-om mai face.
Despre cum am fost eu concediat dar, de rusine, am spus la toata lumea ca mi-am dat demisia (pentru ca oricum aveam intentia sa mi-o dau si anuntasem pe toata lumea apropo de intentia mea) tot peste doua saptamani. A, da, scriu fara diacritice pentru ca scriu de la McDonald’s din Gara de Nord Bucuresti si, in principiu, e dificil sa scrii cu diacritice pe iPad. :mrgreen:
I pup you all.


Anunţ


Conform norocului meu specific (şi sunt mândru că nu m-am dezminţit nici de data asta), după o şedere îndelungată pe tuşa câmpului muncii de obicei urmează o perioadă de muncă de nu mai ştiu de mine la propriu. Exact într-o perioadă de-asta am intrat acum. Cu două locuri de muncă destul de extenuante – vreo 15 ore pe zi în medie – când ajung acasă se mulează patul de mine ca dresul pe piciorul de damă. Numai de blog nu-mi mai arde. Aşadar, vă anunţ că sistez pe timp nedeterminat activitatea constantă pe ambele bloguri (atât pe acesta cât şi pe „Cronicile infinitului„).  Poate voi mai scrie câte ceva în weekend, dar nu pomit nimic. De asemnea îmi cer scuze tuturor prietenilor mei blogosferici pentru absenţa de pe blogurile lor. Voi încerca pe cât posibil să ţin pasul, dar nu promit că voi şi reuşi.

Nu ştiu cât va ţine această perioadă. Până mă acomodez, până îmi creez cât de cât o rutină. Deocamdată depind de mulţi pe multe planuri, dar sper să remediez asta. Oricum, vă voi da de ştire când voi fi back in business.

Vă doresc toate cele bune.


N-aveţi un rost în plus să-i daţi şi lui Jordaş?


Io: Auzi mă?
Io: Mai eşti?
Jordash: da, nu pentru mult
Jordash: spune
Io: Acu’ am venit de la budă…
Io: Şi ştii ce mă gândeam?
Io: Tu jocuri nu te joci…
Jordash: nope
Io: La filme nu prea te uiţi…
[…]
Io: Nici muzică nu prea sculţi că uiţi să-i dai drumu’… aşa mi-ai spus…
Jordash: asa
Io: Cărţi de beletristică nu citeşti…
Jordash: ce-ar fi sa…
Jordash:
Io: La pizde nu te duci
Jordash: cum mha, n-am pus aseara okiu’ pe Marghioala?
Io: Lasă, mă, că n-ai so fuţi tu pe Marghioala aşa uşor…
Io: Am stabilit aseară că la teorie stăm bine.
Io: Practica ne omoară.
Io: Deci tu nu faci nimic mişto.
Io: Doar munceşti.
Io: Bibileşti la coduri.
[…]
Io: Eşti cam degeaba tu.
Io: Te dau pe blog, să-mi bag pula.
Jordash:
[…]
Jordash: si de ce ma dai pe blog vinerea
Jordash: da-ma joia, cand bati recordu [la vizitatori]

L-am dat.


Un anunţ, un clip şi-un sondaj


Anunţul e faptul că am publicat iar în Cronici. Un capitol la Omega luuuuuung. Aşa că nu vă aventuraţi decât dacă aveţi vreo 10 minute libere.

Clipul e „ciordit” de la Cabral. Era păcat să mă distrez numai eu:

Şi sondajul e legat de clip:

* inspirată de un comentator de la Cabral

Andăr constracşăn


După cum aţi observat blogul a suferit unele modificări şi se află încă în faza de construcţie. Vă rog să fiţi indulgenţi. Nu mă voi putea ocupa de el până după Anul Nou, dar am schimbat tema pentru a nu vă mai obosi ochii cu contrastul ăla bizar. Nu ştiu dacă voi mai scrie pe-aici în viitorul apropiat aşa că vă pup şi vă doresc, aşa cum am spus, un An Nou exact aşa cum vi-l doriţi voi.


PAveste fără sfârşit – Medieval Story


În sfârşit, după o grămadă de tam-tam, bârfe şi zvonuri, lansez în mod oficial prima ediţie a proiectului-experiment iniţiat de către Bogdan împreună cu Carmen şi cu mine. Totul a început în joacă, de la nişte fotografii de-ale  lui Carmen. Întreaga istorie a experimentului pilot o găsiţi aici. Proiectul de faţă îşi doreşte să exploateze la maxim ideea născută atunci. În esenţă, treaba stă în felul următor: se dă un PA pe o temă anume (medievală în ediţia de faţă) scris de un anumit autor. Următorul participant trebuie să compună un alt PA, care să respecte conceptul de PA (să aibă un sens de sine stătător) dar care să şi continue povestea din primul PA. Şi aşa mai departe. Dificil? Aruncaţi un ochi pe ediţia pilot şi o să vedeţi că nu e greu deloc. Proiectul e deschis tuturor celor care doresc să participe. Dar absolut tuturor. Însă înainte va trebui să vă uitaţi puţin pe regulament şi să încercaţi să-l respectaţi cât mai mult posibil.

Mai multe despre acest proiect nu ştiu să vă zic, aşa că-i las pe alţii să vă spună câte ceva despre el şi despre predecesorul său:

[…] Din PA în PA se poate crea o poveste amplă. Asta fusese ideea pe care mi-au inspirat-o PA-urile tale. […]

Carmen Negoiţă (către Bogdan Onin)

[…] ideea […] e prea tare. Ca un fel de memorie colectiva, dar in care trebuie sa cauti continuarea povestii […]

Esqvilyn

Fiecare PA este o poveste în sine, or acesta este elementul cel mai important, din punctul meu de vedere. Cititorul îşi poate lăsa imaginaţia să zburde nestingherită, în aşa fel încât să completeze, după cum îi dictează gândurile […]. Un exerciţiu literar extrem de util…

Cristian Lisandru

[…] ar putea fi modalitatea de a deschide portiţe către visare. Fiecare dintre cei ce vor scrie, va fi sursa de inspiraţie pentru ceilalţi. Se va ajunge la alte PA-uri, ceea ce înseamnă crearea unor legături între stiluri diferite de abordare. […]

Carmen Negoiţă

[…] mie mi se pare ca un bulgare de zapada care a luat-o la vale si creste si creste si creste :) este clar ca fiecare PA este o poveste, si fiecare poveste este traita si perceputa diferit de fiecare cititor in parte. ceea ce facem noi aici este un pas in plus, un excelent exercitiu […]

Bogdan Onin

În final aş dori să-i mulţumesc lui Călin Hera pentru anii de muncă întru dezvoltarea, promovarea şi afirmarea prozei arhiscurte şi pentru că, prin intermediul lui eu, am ajuns să cunosc şi să îndrăgesc acest proto-gen literar. Şi, din câte ştiu eu, şi Bogdan şi Carmen au cunoscut PA-ul tot prin el. Căline, fără tine proiectul ăsta nu ar fi existat. Mulţumim.

Deşi aceasta este lansarea oficială, ca să vă fie mai uşor şi să fiţi cât de cât introduşi în temă şi în procesul tehnologic în sine, PAvestea noastră fără sfârşit este deja începută de către Bogdan şi de către Carmen, eu urmând acum să adaug a treia cărămidă la temelia sa. Iată unde s-a ajuns cu povestea până acum:

Călătoria (de Bogdan Onin)
“Jigodia dracu’!” scrasni printre dinti ridicandu-se anevoie din omat. Se scutura de zapada cand observa privirile speriate ale celor mici.
“Nu-i nimic. Sunt bine, iar asta nu va va mai face nici un rau!” Scarbit, privi trupul rotund al batranului si se gandi ca starpise o creatura a Satanei. Cu cateva momente inainte il gasise in caruta cu coviltir in care transportau copiii. Parea posedat in timp ce incerca sa-l dezbrace pe unul dintre cei mici. Numai Dumnezeu stie cum de s-a trezit chiar la vremea potrivita sa-l opreasca.

Spaima (de Carmen Negoiţă)
Nick, puştiul care ieri împlinise 4 ani, nu înţelesese nimic din toată tevatura asta. De ce bătrânul acela gras, ce duhnea greţos a alcool, a dorit să-l dezbrace? Îi spusese clar că-i este frig, dar nu a vrut să înţeleagă şi a continuat să tragă de pantalonaşii lui mari şi peticiţi. Îi ţinea strânşi cu o mână, iar cu cealaltă trăgea de palma ce-i acoperea gura. S-a speriat şi a început să plângă. Tom, prietenul său, i-a sărit în ajutor. Nu pentru mult timp. O palmă grea l-a trimis în celălalt capăt al căruţei. Oare îl omorâse? Dacă urma şi el?

Călătoria trebuie să continue (de Victor Bucur)
Arkana, înghiţitoarea de foc de 16 ani care se aciuase pe lângă gaşca lor pestriţă de vreo 2 ani îl luă pe Nick în braţe pentru a-l linişti. Mucii ţâncului curgeau pe sânii generoşi ai fetei. În ciuda gerului, părea să se simtă în largul ei în rochiţa scurtă, de trapezistă. „Ciudată fată – gândi Magister. Tăcută, dar aduce o grămadă de bani, învârtind tăciunii ei aprinşi prin târguri”. Scuipă în noroi lângă stârvul pedofilului a cărui mizeră viaţă o stârpise.
„Scăpaţi de leş şi urcaţi în căruţe” spuse. „Până în zori trebuie să ajungem la Londra.”

Editare ulterioară: Laura Driha s-a alăturat deja la proiectul nostru. Ştacheta a fost preluată de ea. Puteţi participa înscriindu-vă pe blogul ei acum.

Ar putea fi interesaţi de acest proiect (sperăm că şi în calitate de participanţi): Bogdan, Carmen, Adela, Călin, Cristian Lisandru, Bogdan Epureanu, Dan, LePettitPrince, Lee Dee, Esqvilyn, Teo Negură, Gabriela Elena, Ioan Usca, Laura Driha, Melami, Starsgates, Petra, Gabi


Love (via Pop Raul)


Încercaţi să ignoraţi subtitrările. Versurile sunt de excepţie.

http://www.youtube.com/watch?v=Olo6tfq87NERead More

via Pop Raul


Am nevoie de voi pentru Laura


Laura, o bună prietenă de-a mea, are nevoie de ajutor. Acum se află într-o situaţie materială critică din cauza unor probleme de familie pe care nu mi-a permis să le dezvălui, dar vă asigur că sunt cât se poate de serioase. Ei bine, din cauza acestor probleme, Laura are ceva datorii. Iar datoriile trebuiesc plătite. Însă ea nu vine cu mâna întinsă la voi cum nu a venit nici la mine. Pentru că, din păcate nu pot s-o ajut altfel, m-am gândit să-i organizez o licitaţie aici, prin care Laura va încearca să vândă câte ceva din ce are prin casă pentru a face rost de banii cu care să plătească datoriile. Sunt conştient că e criză şi că fiecare are problemele lui, dar poate veţi găsi ceva să vă placă din cele trei articole expuse aici (va urma şi un al patrulea, o altă rochiţă creată şi confecţionată tot de Laura; aştept să-mi trimită pozele şi detaliile), eventual un cadou de Crăciun puţin ieşit din comun pentru cineva drag. Şi dacă doriţi să achiziţionaţi puteţi licita în comentariile de la acest articol. Pentru asta e nevoie să completaţi formularul comentariului cu o adresă de e-mail validă. Laura vă va răspunde în cel mai scurt timp posibil. Mulţumesc pentru atenţia voastră.

De asemenea apelez la toţi prietenii mei cu blog pentru a-mi da o mână de ajutor, promovând această licitaţie. După cum bine ştiţi, eu nu am foarte mulţi vizitatori. De obicei nici nu sunt interesat de asta, dar ăsta e unul din momentele pentru care îmi pare rău că nu am un blog mai popular. Aşa că puţină promovare este binevenită.

PS: Ne cerem scuze pentru calitatea fotografiilor. Astea au fost posibilităţile. Dacă doriţi şi alte detalii, puteţi întreba în comentarii.

(dând click pe fotografii, puteţi accesa pagina cu detaliile fiecărui articol)

Rochiţă + cercei.
Preţ de pornire 60 €

Pickup de colecţie.
Preţ de pornire 300 €

Colecţie de timbre.
Preţ de pornire 150 €

Cer scuze Adelei, lui Bogdan, lui Carmen, lui Vasi, lui Călin şi Pisicii Roz pentru pingul de tras de mânecă. 🙂 Le mulţumesc lor şi oricui va dori să ne ajute.


Ori suntem bacterii, ori nu mai suntem


Din ciclul „să ne culturalizăm cu fleşpleieru‘” am găsit pe un site un flash interactiv numit The Test Tube. Ca interactivitate nu e cine ştie ce: la început vi se cere să scrieţi o activitate pe care aţi face-o dacă aţi avea la dispoziţie un minut în plus în timpul vostru preţios. Sugestie: nu spuneţi că vreţi să vă… regulaţi dacă nu vreţi să vă simţiţi vinovaţi la sfârşit. Apoi e un nene care vă vorbeşte în timp ce puteţi da click pe diferiţi stafilococi pe-acolo şi alte prostioare. Sugestia doi: lăsaţi click-urile şi ascultaţi ce zice nenea ăla, că zice bine. Eu am cam rămas cu gura căscată şi, la o analiză mai profundă, mi s-a cam ridicat părul pe ceafă. Perspectiva e groaznică.

(click pe imagine pentru a porni aplicaţia)

PS: Pentru alte flash-uri interactive puteţi să mai zăboviţi pe site-ul ăsta. Toate sunt marfă. Eu recomand This Land (un reportaj multimedial conceput sub formă de jurnal de călătorie prin ţinuturile arctice ale Canadei, cu timeline interactiv şi cu multe informaţii tehnice dintre care unele s-ar putea să vă lase ca la dentist) şi Out My Window (o colecţie de mărturii din întreaga lume despre ceea ce noi numim „viaţa la bloc” – şi nu mă refer la serialul ăla românesc de tot rahatul; cea mai impresionantă mărturie mi s-a părut cea a bătrânei din Taiwan despre columbaria – cimitirele zgârie-nori; odată intraţi în fiecare din cele 13 „apartamente” daţi click pe cerculeţele din stânga jos pentru a urmări filmuleţele sau exploraţi spaţiile virtuale în căutarea elementelor interactive; bonus de interactivitate: filmuleţele la 360° pe care le puteţi găsi în unele „căsuţe”).

PS2: Creditele merg la Inedit România pentru că la el am descoperit Out My Window şi implicit tot site-ul.

Editare ulterioară: Dacă site-ul de mai sus nu vă mulţumeşte, aveţi aici un alt site cu câteva hărţi interactive foarte interesante. Şi pentru asta creditele merg tot la Inedit România.


Capodoperele se nasc din dragoste (via Adele)


Aş putea să zic că filmuleţul e dovada supremă că SF-ul nu este doar pentru bărbaţii care au rămas copii la suflet şi că nu înseamnă doar lasere şi roboţi şi nave spaţiale, Că poate fi şi romantic şi sensibil şi încărcat de emoţii. Dar filmuleţul ăsta e mai mult de-atât. Mult mai mult. Mulţumesc Adelei că mi-a făcut ziua mai bună cu el. Sper să v-o facă şi vouă.

via Noaptebunacopii’s Blog


%d blogeri au apreciat asta: