Category Archives: Eu şi fotoşopu'

Hello Kitty?


Oare se poate din punct de vedere legal să mă brănduiesc cu aşa ceva şi să scot bani? Ştiu câteva persoane care şi-ar cumpăra o duzină de tricouri (pe mai multe culori) cu o astfel de imagine. Am vrut să-i fac şi o pentagramă în frunte dar deja e 4 dimineaţa. Partea cea mai proastă este că dacă aş încerca să repet proiectul, nu ştiu dacă mi-ar mai ieşi la fel. Este al naibii de lung şi de încurcat şi de vreo două ori chiar m-am pierdut printre layere. Sper totuşi să vă placă.

PS: Note to self: ar trebui să-mi fac un watermark să-mi protejez fotoşopările de-acum. Poate îmi fură altcineva poza şi ideea şi se îmbogăţeşte.

Ţi-a plăcut acest articol?
Dacă articolul a fost deja partajat, votează-l.

Planeta piţipoancelor


Cu mânuţele astea două am făcut planetă nouă.
Acum vreo trei zile, căutând nişte tutoriale de fotoşop pentru a-i sugera lui Carmen câteva abordări de prelucrare a fotografiilor sale, am dat de un tutorial interesant: „Fă o planetă reală”. Am început să-l urmez mai mult în joacă. Apoi joaca m-a prins şi din tutorial în tutorial (plus câteva detalii personale) am ajuns la asta:

Planeta roz

Nu ştiu dacă vă place, dar eu sunt foarte mândru de ea. E creată de mine de la zero, nu pornind de la fotografii de pe net aşa cum se obişnuieşte de multe ori. Am urmat tutorialul ăsta pentru planetă, ăsta pentru inelele din jurul ei, ăsta pentru spaţiul înstelat şi pentru nebuloase, dar pentru că nu mi-a plăcut rezultatul în ceea ce priveşte stelele (ceva nu în regulă şi îmi ies mult mai multe stele decât arată în tutorial), am urmat tutorialul ăsta până la un punct pentru stele ca apoi să revin la tutorialul precedent pentru nebuloasa roz.
Nu ştiu dacă există printre puţinii mei cititori cineva interesat de asta, dar aş putea să public şi un tutorial complet al procesului de fotoşopare al întregii imagini. Lăsaţi un comentariu şi se rezolvă.

Ţi-a plăcut acest articol?
Dacă articolul a fost deja partajat, votează-l.

Datorii neonorate


De Crăciun, promisesem prietenilor mei din blogosferă câte un cadou. Pe care nu l-am mai onorat pentru că, aşa cum explicam în acelaşi articol, atât aparatul foto cât şi scannerul s-au găsit să se îmbolnăvească amândoi odată de defecţiune acută şi ireparabilă aşadar nu am mai avut posibilitatea să „digitalizez” cadourile (nişte cartonaşe din hârtie ce aducea cu cea a documentelor medievale, pe care am scris caligrafic cu mânuţa mea şi cu toc de-ăla de-l înmoi în călimară numele blogurilor voastre + plic cu sigiliu din ceară). Am tot amânat momentul, sperând să fac rost de un aparat foto decent. Am încercat cu telefonul dar se vede oribil. Timpul a trecut, eu m-am transformat din neserios în măgar de-a dreptul şi aparat foto tot n-am procurat. Aşa că în seara asta m-am gândit să mă revanşez şi v-am pregătit la fiecare câte un mic cadou tot cu mânuţa mea. Dar de data asta nu cu peniţa ci cu mausu’. Precizez, pentru a nu isca invidii nefondate, că la unii am scris pentru ce este premiul, dar la alţii nu am scris din simplul motiv că nu am avut unde. Oricum voi ştiţi că îmi sunteţi toţi dragi şi pentru mine sunteţi toţi „the best”. Sper să vă placă.

Carmen

Jordaş =))

Vasi 🙂

Adela (şi Victor)

Bogdan

Cezara 🙂

Melami

Giana

Mihai 😀

Călin

Şi la solicitarea expresă a lui Carmen (s-o fi gândit probabil să nu mă simt discriminat):

Yours truly

Un gând special pentru Bogdan, cu care nu am avut poză, deci îşi primeşte medalia cu o altă ocazie. El ştie că mi-e drag oricum. Pentru cei care îşi doresc premiul în alt format (.gif, .png, .psd, .etc), aruncaţi o vorbă în comentarii şi se rezolvă.

Carmen Jordaş Vasi Adela Bogdan Cezara Melami Giana Mihai Călin


Silent Night


Mi-am amintit că am pe-aici o categorie care, atunci când mi-am făcut blogul, doream să fie una dintre cele mai populare şi cu multe-multe articole. De categoria „Eu şi fotoşopu’„e vorba. Şi totuşi, de un an de când blogăresc, nu am scris decât 4 articole în ea. Şi doar unul e pertinent temei. Hai două, dacă îl socotim şi pe cel despre „The World in a Photo” (pe care vă sfătuiesc să daţi click, click şi iar click pentru noi imagini ultra-mega-hiper-giga-super marfă; ca teaser, în noaptea asta apare cea mai mişto poză de până acum, trust me). Şi că tot veni vorba de Carmen, mi-am amintit de o poză de-a ei, cu care m-am jucat eu puţin anul trecut şi mi-am zis că rezultatul ar fi potrivit pentru a revitaliza puţin categoria asta prăfuită. Aşa că iacătă ce-a ieşit de sub mausu’ meu (fiţi indulgenţi că sunt la primele abordări de retuşare de fotografie artistică; până acum am făcut ori retuşări pentru presă ori creaţie grafică):

Silent Night

Titlul îmi aparţine; click aici pentru a vedea fotografia originală

Şi că tot am amintit de faptul că am împlinit un an de blogging (pe 1 februarie) şi că (tot) Carmen m-a întrebat de ce nu scriu ceva despre asta – ceva retrospectiv sau ceva planning de viitor pentru următorul an, zice ea – uite că scriu: îmi propun ca pe următorul an (câhhhhh, cât’a clişeu’!) să public ceva mai mult în categoria asta. Nu precizez frecvenţe şi cantităţi, pentru că nu-mi place să promit chestii de care nu sunt sigur că le pot respecta. Dar ştiu sigur că măcar mai mult decât în anul precedent pot publica. Aşa că pentru anul acesta vom avea cel puţin 5 lucrări în fotoşop făcute cu mânuţa mea. Vedeţi cât de generos sunt? La mulţi ani mie!


Lumea într-o fotografie


În caz că vă întrebaţi ce era cu bannerul ăla din dreapta, care după cum bine vedeţi s-a schimbat un pic, pe ici pe colo, prin părţile esenţiale, ei bine a sosit momentul să spulber misterul. Am plăcerea să vă anunţ lansarea noului proiect fotografic al lui Carmen. Acesta va fi tot un foto-blog, dar mai bun calitativ, mai marfă, mai arătos, mai cool, mai shinnie, mai-mai-mai… Pentru că domnişoara Carmen s-a reinventat. A făcut un pas semnificativ pe scara evoluţiei iar voi vă veţi bucura de-acum de fotografii mai puţine dar mult mai bune. Yeah, baby, s-a terminat cantitatea… de-acum rulăm pe calitate.

Trebuie să vă mărturisesc că acest proiect bloggeristicofotografic (sau fotograficobloggeristic?) mi-e drag aproape la fel de mult pe cât îi e drag ei, pentru că m-am implicat şi eu puţin la realizarea lui. Deci, dacă în general intraţi pe-aici pentru că puneţi preţ pe ceea ce am de spus eu, atunci aveţi încredere în mine. Se merită să vizitaţi „The World in a Photo„. Aşadar, haideţi să ne îmbarcăm cu toţii în această călătorie colorată şi să explorăm lumea prin obiectivul lui Carmen Negoiţă.

The World in a Photo by Carmen Negoiţă


Schimbarea la faţă


După cum vedeţi am cam terminat cu facelifting-ul blogului. Poate vor mai fi mici modificări de optimizare pe ici – pe colo, dar asta e mai puţin important. Ceea ce contează e că am header (am fotoşopat la el vreo juma’ de oră, da’ zic eu c-a ieşit binişor) şi că toate widgets-urile sunt la locul lor, inclusiv blog roll-ul, pentru a cărui absenţă vă cer scuze.

Schimbarea asta ar trebui să coincidă şi cu începutul unei activităţi mai intense pe-aici, dar cum în seara asta nu am nici măcar un strop de inspiraţie şi tre’ să bag şi cornu-n pernă, că-i târziu, nu-mi rămâne decât să salut (cu niţică întârziere) naşterea prin cezariană a celui mai minunat proiect la care am participat până acum: Buimacii. Fericita mămică: Giana; a asistat la naştere: doamna doctor Şilavarăcald. Restul echipei din sala de naşteri o găsiţi acolo. Intraţi că se merită. E rost de râs.

Şi pentru că fiindcă cum ziceam mai sus, sunt colaborac al nounăscutului proiect, deja m-am dat rotund cu-n text pe-acolo. Şi dat fiind că deoarece tot cum ziceam mai sus, nu am inspiraţie în seara asta, o să vă servesc cu textul respectiv:

Eficienţa vânzării
Acu’ vreo două zile (6 ianuarie anul de graţie 2011), merg cu un prieten în zona italiană a Elveţiei, “la o cafea”. Înainte să sară de cur în sus puritanii anti-snobism, o să precizez că de-acasă de la amicul meu până în ţara ciocolăţii-după-care-te-lingi-pe-dej’te e cam la fel de mult de mers ca din Berceni în Piaţa Sudului (la staţiile de metrou mă refer), iar eu nu mai fusesem în Elveţia. Două motive mai mult decât suficiente ca să mă doară la bască de părerile lor.
Şi ajungem noi la un pub mai arătos, ne introducem fizicurile în incintă, cerem câte o “cafea” la halbă şi ne aşezăm la o masă mai lângă bar, de unde se putea vedea televizorul.
La un moment dat, în scenă îşi face intrarea un personaj foarte pitoresc. La vreo 40 de ani, rotund la faţă şi roşu în obrăjori. Orice zicea omul ăla stârnea zâmbete. Poate că şi din cauza felului în care vorbea italiana, cu accent nemţesc, de muntean scos parcă din filmul Heidi. Părea de-al casei, dar nu era. Pur şi simplu aşa era el, hipersociabil. Se aşează pe unul dintre scaunele înalte de la bar şi cere o bere. Aceeaşi marcă din care ne luaserăm şi noi. Barmanul îl serveşte prompt.
Omul nostru se sprijină într-un cot de bar şi i se adresează barmanului (dialogul ce urmează e în traducere liberă şi din memorie; by moi):
– Auzi? Câte bidoane de bere vinzi tu pe zi? […]
–––––––––-
Restul dialogului îl puteţi citi la Buimaci pe blog. Şi dacă tot daţi p-acolo, citiţi şi introducerea de mare angajament pe care mi-au făcut-o fetili alea talentati.

Editare ulterioară: De asemnea îmi cer scuze pentru absenţa mea pe blogurile voastre. Mi s-au adunat în reader nici mai mult nici mai puţin de 385 de articole necitite. Deci am neglijat pe toată lumea, să nu cumva să se simtă cineva discriminat. Dar sunt în curs de recuperare.


Spune „NU” proştilor


Campanie iniţiată de mine, la care poate adera oricine

(photo source: http://www.poezii.md/autor/bogdan-barbieru- ; used under „fairy use” outlines)

Lume, lume, ipocHIMENUL a venit cu replica. Şi ce replică, fraţilor, ce replică!… Mi s-au învârtit desuurile pe mine de emoţie.

Iniţial am vrut să urmez sfaturile altora mai deştepţi ca mine (Adela, Teo, Pisica Roz şi silavarăcald) şi s-o las baltă. Să nu mă mai cobor la nivelul lui. Dar câteva aspecte se vor elucidate. Aşa că o să fiu succint. Dar mai ales o să vin cu probe. Printscreen-uri, care, spre deosebire de scan-uri, sunt tot neşte poze. Numa’ că screenul e o poză la imaginea de pe monitor aşa cum o vezi tu, făcută direct cu sitemu’ de operare aferent iar scanu’ e o imagine digitală generată cu ajutorul unui dispozitiv de input numit scaner. Vezi, *oaie, că ştiu care-i diferenţa?
Aşadar, pe cale de consecinţă, avem următoarele puncte pe planul de lucru:
1. Bărbieru m-a acuzat că m-am milogit la el ca să-mi publice el mie nişte lucrări. Episodul e mai vechi şi la el mă refeream când am zis în celălalt articol că am mai avut de-a face cu acest individ. Chiar am vrut să scriu şi despre acest episod dar am uitat. Ce zice el acolo, că am rămas traumatizat de faptul că marele publicist şi curator de antologii, şi anume el, împreună cu colaboratorii lui, au refuzat să-mi publice scrierile e doar fantezia minţii lui tulburate. Voiam să scriu despre „profesionalismul” lui de a nu trimite nici măcar două vorbe de răspuns înapoi. Din punctul meu de vedere scrierile alea pot să fie la fel de bine publicate sub proprietatea lui intelectuală şi eu habar să nu am. Îl cred în stare, având în vedere măgăria ce a făcut-o cu Andrei. Oricum, în episodul cu pricina era vorba de apelul ăsta, făcut de el, în care spunea că se caută autori pentru o antologie. Comentariul meu îl puteţi citi mai jos, dar pun şi screen aici, ca să nu umble „jmecheru'” la butoane să-l facă dispărut:

Omul dă şi un citat pe undeva pe la Adela, care, chipurile, să ateste faptul că eu m-am milogit la el. „Dacă ai zis că pot trimite câte vreau le trimit pe toate – e citat dintr-un mail primit de tine.” zice el. E adevărat, sunt cuvintele mele. Doar că individul le scoate din context (acela de mai sus). Dacă era aşa brav jurnalist cum se laudă, ar fi trebuit să ştie că un citat scos din context nici Libertatea nu se mai înjoseşte să-l dea. Screenshot:

(click pe imagine pentru mărire şi pentru o lecturare mai uşoară)

Unde e milogeala, *oaie?

2. N-am promis că mă voi răzbuna. N-am pentru ce să mă răzbun. Eram hotărât să-i iau partea lui Andrei de cum am ajuns la cunoştinţa evenimentului şi l-am studiat puţin. Mai târziu mi-am dat seama că e acelaşi individ care să dă mare agent literar prin www şi la ale cărui harneli ieftine am pus şi eu botul, din păcate.

3. Pentru mine el este doar un alt troll avid după vizite. Mi-a venit cu statisticile lui cu j’de mii de afişări pe capodoperele lui de articole, punându-mă la zid că io am doar 30 de unici pe zi. Eu măcar sunt cu statisticile la vedere. Iar o sută din alea 4505 afişări i le-am făcut numai io. *oaie, afişările nu sunt unici. Şi să ştii că ce-a zis Lăpuşneanul e valabil şi-n revers: mulţi da’ proşti. Mă doare în cur de vizite, nu trăiesc din ele şi nu scriu pentru ele.

4. Nu am recunoscut niciodată că aş fi un ratat. Ratat eşti tu, dacă ai ajuns să te iei de un copil şi să faci nişte acuzaţii fără nici o dovadă. Ruşine! În comentariul de la Adela am zis că nu am o perspectivă de viitor. În caz că psihanalistul de Obor din tine nu ştie ce vrea să însemne, asta poate sta şi la baza unei crize emoţionale. Nu stai la curul meu să vezi cum îmi trăiesc eu viaţa. Şi asta mă duce la punctul următor.

5.  De unde ştii tu că „dau cu dreapta” în Italia? Poate sunt stângaci. Vrei să ştii ce fac în Italia? Dau cu mătura şi cu mopul. Şi nu mi-e ruşine să recunosc şi nici nu mă laud cu „succesuri” inexistente şi fără dovezi. Şi nici nu mă simt un ratat deşi nu pentru asta am studiat. Muncesc pentru un ban cinstit, aşteptând o perspectivă mai bună. Dar măcar nu mă prostituez în stil Can Can pentru o mână de click-uri.

6. Mama n-are nici o treabă în discuţia asta. Crezi că implicând-o şi pe ea, dorindu-i moartea, îţi va da mai multă dreptate?

7. Nu am implicat-o pe Cosmina în discuţie. Nici nu mi-aş permite, nu o cunosc. Am adus în discuţie un articol care, total întâmplător, vorbea despre ea. După cum se vede, am pus doar un link şi un screenshot, fără să menţionez nicăieri numele ei. Dar s-a dovedit pentru a mia oară că tu în loc să răspunzi la provocări în mod civilizat, vii cu acuze total nefondate.

8. Tu altceva mai ştii să faci înafară de a-ţi inventa succese şi a jigni pe alţii? Toată lumea care nu-i cu tine, ajunge automat o trocă de porci pe care s-o bălăcăreşti tu după bunul plac. Vrei ca lumea să te susţină? Vino cu dovezi, omul lui Dumnezeu.  Adela dacă ţi-a cerut o lămurire e o poetă ratată. Carmen, dacă mi-a dat dreptate, „sunt multe proaste în Braşov”. În afară de faptul că jigneşti populaţia feminină a Braşovului, Carmen nici măcar nu e din Braşov. Ştii, nu-ţi trebuie multă inteligenţă să dai click pe link-ul cu biografia autorului unui blog. Dacă ţie ţi-e imposibil, se pare că până şi inteligenţa aia elementară îţi lipseşte.

9 Publicarea IP-ului nu reprezintă o infracţiune. Nu face parte din datele personale cu caracter sensibil ale unui individ. Consultă codul civil, secţiunea „privacy”. Trebuie să avem noi grijă cum ne gestionăm anumite detalii cu privire la persoana noastră. Atunci când comentezi pe un blog îţi asumi toate consecinţele care derivă din asta.

10. Uite, asta e cartea mea „inexistentă”:

Da, te luam la mişto când am zis că îţi trimit un exemplar autografat. Aşa e, au fost doar 10 exemplare dintre care mi-a mai rămas doar unul şi în nici un caz nu ţi-l voi trimite ţie. Restul de nouă le-am dat de cum au ieşit de sub tipar. Da, gratis. O fi şi ăsta un etalon al calităţii, dar eu măcar vin cu dovezi. Nu cu faze de genul „Interviu [cu Bogdan Bărbieru] realizat de Dan S., preluat dintr-un cotidian” (remarcaţi şi titlul articolului, de mare angajament şi de mare modestie intelectuală). Pe bune? M-ai dat gata! Faimosul Dan S.??? De la superfaimosul „dintr-un cotidian”?!? N-aş fi crezut niciodată că am de-a face cu aşa o personalitate. Nu-i aşa, dragi cititori, că şi voi sunteţi fascinaţi de sucesele lui Bărbieru? Că îl citiţi pe Dan P. cu sufletul la gură şi că sunteţi abonaţi pe viaţă la „dintr-un cotidian”? Sictir!

11. Ai impresia că o fotografie poate fi etalon pentru gradul de inteligenţă a unei persoane? Fotografia mea denotă că sunt cocalar? Tocmai tu ai curajul să faci afirmaţii de genul ăsta? Cu moaca aia de imbecil din poza de mai sus? Chipeşùle (!), când impregnezi internetul cu vasta ta personalitate (© Adela), tre’ să ai mai multă grijă de cine te iei şi mai ales pe ce criterii.

12. Poţi să-ţi descarci dejecţiile de-acum înainte cum şi unde vrei tu, nu mă mai interesează. Asta e ultima oară când mai dedic din timpul meu unui rateu social ca tine. Oricum, ce a fost de lămurit am lămurit. Nu am avut niciodată nici un alt contact cu tine înafară de cele menţionate mai sus. Faptul că poţi să inventezi cu multă fantezie e deja cunoscut. Din păcate pentru tine, pentru orice om normal cu neuronii la locul lor, dovezile concrete contează, nu logoreea ieftină şi fără suport. Şi da, fac trafic cu numele tău prin articolul ăsta. Păi ori suntem blogger ori nu mai suntem? Încă nu ştiu ce pula mea o să fac cu traficul. Poate o să fac un articol separat cu un screenshot (printscree, nu scan) şi o să mă laud: „Io-te ce trafic mult am făcut eu cu numele lui Bărbieru”. Poate mai fac încă ceva trafic. Ca să nu avem discuţii la proces, singura reclamă pe blogul ăsta e a lu’ văr-miu şi nu iau bani pe ea. Şi mă doare-n cur că sunt al 120-lea care s-a legat de tine. Ar trebui să te intereseze pe tine. De mine nu s-a legat nimeni până acum. Şi asta spune multe.

Ruşine! Faci de râs categorii întregi de oameni la a căror nivel nici măcar nu ai speranţe că vei ajunge vreodată când te numeşti jurnalist, scriitor, poet sau om de cultură. Demagogii făţarnici ca tine ucid spiritul culturii româneşti.

PS: Nu te obosi nici să încerci să-mi închizi blogul pentru că am folosit fotografia ta fără acordul tău. WordPress.com respectă principiul fairy use. Dă cu google că mi-e lene să-ţi dau link.


Ajutor!


Nu, nu puneţi botul, nu am scris. Ba mai mult, vă pun pe voi la muncă în folosul meu.

Deci, treaba stă cam aşa. Noul design este încă departe de a fi finalizat şi nu numai din cauza mea. Şi Cristi este foarte ocupat (mulţumesc Cristi că mi-ai servit o scuză pentru lenea mea cronică) deci chiar dacă aş termina eu designul trebuie să mai aştept pentru programare. În plus a intervenit o mică problemă tehnică şi blogul nu o să se prezinte chiar aşa cum am vrut iniţial. A trebuit, deci, să caut alternativă. Nu intru în detalii privind problema. Ideea, pe scurt, e următoarea: alternativele sunt două şi nu ştiu pentru care să optez. Aşa că vă las pe voi să alegeţi.

Alternativele:

Alternativa 1:

Alternativa 2:

Înainte de a vota luaţi în considerare următoarele premize:

Premiza 1: Nu va fi un site filonazist, rasist, antisemit sau instigator la violenţă. Va instiga la un singur un singur tip de intoleranţă: cea împotriva tuturor nonvalorilor. Nu va instiga nici la discriminare. De altfel eu sunt primul care o susţin: nu sunt un discriminator; urăsc pe toată lumea în egală măsură.

Premiza 2: Dat fiind că vă este prezentat doar ambalajul, nu şi conţinutul, vreau să ţineţi seama de un aspect: schimbările asupra conţinutului vor fi minore. Voi fi poate o idee mai agresiv decât de obicei. Judecaţi deci doar impactul vizual, încercând să ignoraţi impactul emoţional. Ştiu că pentru unii e dificil, dar, repet, nu este ceea ce pare.

Premisa 3: Dacă rezultatul final nu va coincide cu ce aţi votat voi, există o explicaţie: eu deja am înclinat balanţa ego-ului meu (imens; sic, Elena) către una dintre alternative. Rezultatul poll-ului nu va fi neapărat hotărâtor atâta vreme cât, pentru mine,  părerea mea contează mai mult decât a voastră. Ca să îmi schimb părerea ar trebui ca raportul rezultat din sondaj să fie net superior în favoarea celeilalte alternative. Şi când zic net superior mă refer la o diferenţă foarte mare.

Aşa că vă rog să votaţi. Sugestiile, reclamaţiile şi referinţele şi trimiterile la origini le primesc în comentarii. Mulţumesc anticipat pentru contribuţia voastră.


%d blogeri au apreciat asta: