Category Archives: Proşti… da' mulţi

Planning familial


Am asistat total întâmplător acum vreo două zile la o conversaţie care mi-a cam dat de gândit. Eram lângă o piaţă şi savuram o cafea de dozator şi o ţigară. Genul de pieţe din oraşele mari româneşti, cu tarabe şi buticuri şi cu mărfuri de toate soiurile. Oraşul nu are importanţă. Nu vreau să fac reclamă negativă şi oricum situaţia cred că ar putea să se potrivească oriunde în România. Ca să nu o mai lungesc, într-un colţ de piaţă era o florărie. Florărie de-aia tipică deţinută de ţigani. Cum era deja seară, ţiganii se pregăteau să închidă prăvălia. Au parcat Audiul A6 (obligatoriu alb, să se asorteze cu „bronzul”) în faţa „stabilimentului” şi au început să încarce vazele de flori în el. La un moment dat apar nişte cunoştinţe la fel de… bronzate şi încep o conversaţie. Între ei şi restul pieţei, pare-se, având în vedere volumul ridicat al vocilor. Şi ţiganul-vizitator îl întreabă pe ţiganul-patron-de-florărie: „Ţigane, ţi-ai terminat, mă, vila?”.
Ei bine, răspunsul ţiganului-patron-de-florărie m-a şocat: „Nu, mă. Îmi mai trebuie vreo 20 de tone de fier şi termin etajul doi.” Am stat şi am cugetat: sigur nu-şi făcea casa din fier, ar fi fost o prostie. Deci fierul era sursa de venit. Atunci florăria ce era? Un hobby?
Am vrut să-i sugerez că dacă vinde tot aurul de la gâtul, mâinile şi urechile pirandei, s-ar putea să termine şi acoperişul şi să-i mai şi rămână de-o vacanţă în Maldive. Dar apoi mi-am amintit că în Maldive nu sunt lebede şi că, în principiu, e mai bine să-mi ţin gura.


Ce ne mai place să ne facem de râs!…


Aşa cum v-am zis deja, de vreo săptămână mi-am găsit un alt job. Vestea bună :mrgreen: este faptul că de azi renunţ la primul. În parte pentru că devine epuizant, dar în primul rând pentru că mi-a fost impus. Dar nu despre asta voiam să vă vorbesc ci despre o întâmplare întâmplată vineri la locul de muncă.

Pentru asta, însă, trebuie să vă pun sumar în temă cu ceea ce fac eu la muncă. Lucrez la un depozit de stocare temporară a deşeurilor (în special azbest, atât în stare solidă cât şi in stare de pulbere, deci dacă peste vreo doi ani o să vă scriu pe-aici că m-am apucat să cresc la sânul meu un pui de cancer la plămâni, să nu vă mire). Slujba mea constă, printre altele, în primirea şi cântărirea camioanelor. Pentru asta intru în contact direct cu şoferii: ei îmi prezintă documentele de transport iar eu îi mai întreb de sănătate, de diferite date care îmi trebuiesc pentru efectuarea procedurilor, etc.

Vineri dimineaţă se prezintă la ghişeu un compatriot. Îl recunosc după nume şi încep să-i vorbesc în româneşte (politica companiei încurajează practica comunicării cu şoferii într-o limbă pe care ei o înţeleg cel mai bine). La care omul nostru face ochii cât cepele şi mă întreabă în rotaliană* cum de m-au angajat pe mine la o muncă de birou? N-au găsit pe altul? Deja replica asta m-a făcut să ridic o sprânceană dar am zis că e vreo glumă de autobază (v-aţi prins voi, aghiotanţii căpitanului Evident, de faza şofer-autobază, nu?). Pleacă omul să încarce, şi când se întoarce să semneze documentele de primire şi să-i dau foaia de drum, începe să zică într-o italiană meltenească cu cele două tipe cu care lucrez în birou şi care mă învaţă meşteşugata artă de cântărire şi primire a camioanelor:

– Ce l-aţi angajat pe ăsta aici? Aveţi grijă că ăsta o să vă fure tot de pe-aici. Sau o să vină cu pistolul şi o să vă împuşte pe toţi.

Toate astea le spunea pe un ton de-ăla de miştocar de doi lei, cu un zâmbet maliţios pe buze, uitându-se fix la mine. Mie nu-mi venea să cred urechilor. Mi-am păstrat în schimb calmul şi am mimat indiferenţa, zâmbindu-i superior. Colegele mele în schimb au fost mai inspirate decât mine şi i-au răspuns că oricum nu am nimic de furat de-acolo, eventual doar inimile lor (:mrgreen:). Şi că cu un camion poţi să omori mai multă lume dacât cu un glonţ.

A plecat melteanul tare îndrăcit. Se vedea pe faţa lui că murea de ciudă că nu a reuşit în tentativa de a mă sabota la locul de muncă. În timp ce ieşea i-am făcut cu ochiul.

Da, a fost o victorie în faţa lui, dar, trăgând linie, simt că am fost eu cel care am pierdut. Chiar dacă tipele sunt suficient de inteligente încât să nu creadă o iotă din ceea ce a zis ţăranul, imaginea pe care şi-au făcut-o despre noi ca popor a mai fost ştirbită un pic. M-am simţit din cale afară de jeneat. Cu atât mai mult cu cât şi ele s-au simţit jenate pentru mine.

De-aia, dragii mei, îmi vine uneori să-mi bag o pulă mare în sentimentele de patriotism şi de naţionalism şi să tratez pe toţi cei care mă acuză că am uitat de unde am plecat cu imensă şi adâncă durere în cur.

Editare ulterioara (am uitat de nota de subsol):
*rotaliana = limba romana contaminata de italienisme vorbita de romanii care au la activ o sedere indelungata in Italia. Din experienta proprie va yic ca la cei care nu au mai mult de 5 ani de sedere, rotaliana nu e altceva decat o fita de prost gust. La cei cu peste 5 ani pe meleaguri italiene se mai accepta.


Nokia


Epic translation din partea celor de la Nokia la meniul modelului 3600 Slide. Să-i anunţe cineva că Gogul Traducător nu e tocmai potrivit pentru aşa ceva. Alte cuvinte sunt de prisos, aşa că vă las cu pozele:

Credits & Photo by Bogdan (mulţumiri).


Sf. Valentin i-a scris lui Moş Crăciun să-i aducă un Iepuraş de Paşte


Exact. M-am dilit şi eu ca şi juma’ de blogosferă şi o să scriu despre sărbătoarea de azi. Iniţial nu am vrut să scriu; apoi am vrut să scriu depre voi ăştia care scrieţi despre ea; apoi am citit prin blogosferă câteva păreri pro şi – evident – contra şi citindu-le pe-astea din urmă am rămas marcat de câtă ură zace în unii. La aceştia o să revin imediat, că despre ei o să fie vorba în articol. Mai întâi o să spun două vorbe despre dileala care dă în blogosferă de câte ori ne apropiem vertiginos de câte o sărbătoare de-asta puternic consumistă. Pentru Dumnezeu, de ce?!? Chiar nu se mai găsesc alte subiecte vizavi de care să vă exprimaţi o părere (im)pertinentă? Chiar a dispărut dintre noi orice urmă de inspiraţie şi de originalitate? Chiar toată blogărimea din punct ro îşi programează articolele după calendarul creştin-ortodox? Vorba unui prieten, puneţi mâna şi citiţi wikipedia. E foarte instructivă şi sigur vă vor veni şi idei mult  mai bune de pus pe blog. Vă zic la modul cel mai serios că ideea pentru următorul articol de-acolo mi-a venit. Stau de trei zile cu două taburi deschise pe wikipedia şi astăzi despre asta voiam să scriu dacă nu mă scandaliza aşa tare nebuneala asta cu sărbătorile. Nebuneală pe care nu o înţeleg. Serios, DE CE?!? DE CEEEEEEEE?!? [gesturi teatrale de sfâşiere a cămeşii şi a podoabei capilare întru impresionarea publicului înainte de a se lăsa cortina]

Actul doi:

Revenim la subiectul nostru. Din cauză de link (pe prinţipiul cauză->efect) m-am întâmplat pe blogul ăsta pe care dubioasa sa autoare (nu zvârliţi cu pietre, aşa se autointitulează dânsa)  e de-o hotărâre nestrămutată să jumulească aripile lui Cupidon şi să le servească în sânge de inimă însăgetată şi sos de usturoi de la KFC. Precum spuneam, am fost atât de marcat de indignarea tipei încât primul impuls a fost să-i las un comentariu de-ăla de ar face să crape de invidie orice troll de internet. Apoi mi-am dat seama că am mai multe chestii de spus; chestii care chiar n-ar fi încăput într-un comentariu. Aşa că o să-i răspund aici (a se citi şi articolul la care fac referire, ca să nu vorbim împreună şi să ne înţelegem separat):

Eu nu înţeleg un lucru: voi ăştia – hateri parcă vă zic nemţii  – cărora vi se pune pata pe câte un concept pe motive atât de superficiale, sunteţi pe bune? Nici nu mă obsesc să iau la rând cele zece „argumente”. Pot să le bag lejer pe toate în aceeaşi oală şi să spun că tu de fapt ai făcut [acolo] un compendiu al cocalarismului şi al piţipongelii, fără nici o legătură cu adevărata esenţă a sărbătorii. Care sărbătoare, este până la urmă despre dragoste. Crezi în dragoste? Ok, scuze, întrebare stupidă. Nu poţi întreba un hater dacă (scuză-mi cacofonia) crede în dragoste. Ai să-mi spui acum că nu ai nevoie de o zi specială pentru a-ţi manifesta dragostea. Total de acord la faza asta. Dar nu văd nimic rău în a-i dedica o zi pentru a o celebra. Sau pentru a-l celebra pe sfântul protector al dragostei între tineri, pentru că de fapt despre asta este vorba, nu despre lăbărelile consumiste pe care le-ai vomitat tu. Altfel, în aceeaşi ordine de idei, aşişderea se întâmplă şi la Crăciun, şi la Paşti, şi la orice altă mare sărbătoare (a creştinismului în mod deosebit) contaminată de lifestyle-ul consumist (care la noi a venit din vestul european, apropo, nu de la americani). Hai atunci să ne băgăm pulele în ziua de naştere a Mântuitorului pentru că şi-atunci timpanelor noastre le cresc nişte mânuţe mititele cu care îşi acoperă urechile, sătule de atâta Hruşcă şi Fuego (care, apropo, sunt ai noştri, nu mai putem da vina pe americani). Sau hai să scuipăm pe Sărbătoarea Învierii pentru că urâm iepuraşii de ciocolată.

Trebuie să şi citez un punct de mare angajament din articolul demoazelei care urăşte sărbătoarea dragostei:

6. Nici nu vine de la români, ci de la cretinii de americani care tot timpu găsesc ceva inedit pentru a „stupideniza” populaţia.
Own: Şi asta e tot sad pentru că ne pierdem din patrotism….gen. Nu că ar avea cineva notat în calendar când urmează Dragobetele sau că i-ar păsa… da’ Valentine’s day, mă băieţi?!

Unu: Că nu vine de la americani, am stabilit mai sus. Mai precis, sărbătoarea este catolică iar populaţia SUA este catolică doar în proporţie de 25% (în 2008; sursa). Vestul europei este catolic într-o proporţie mult mai mare. Nu găsesc acum nici o statistică dar dacă ar fi să mă hazardez într-o evaluare, aş zice că depăşeşte binişor 65%. Mă rog, peste asta putem trece cu vedere că, din câte înţeleg, ideile care nu sunt scrise în italic nici nu-ţi aparţin. Să trecem la

Doi: partea unde îţi asumi. Cu ce relevanţă pui tu în aceeaşi frază cuvintele „own”, „sad” şi „ne pierdem din patriotism”? Ştii, nu prea dai dovadă că ai avea o relaţie solidă cu propriul tău patritism atunci când ţie îţi put cuvinte precum „părera mea” şi „trist”.

Şi că tot vorbim de patriotism şi de americani în acelaşi context, sunt de părere că de-aia ne sunt infinit superiori nouă ca naţie, indiferent cât ne strâmbăm noi la strugurii acri. Nu credeţi? Urmăriţi filmuleţul ăsta:

Acum vă rog să-mi numiţi un singur român (înafară de Sergiu Nicolaescu) care nu ar părea cel puţin penibil atunci când ar rosti un astfel de discurs. Însă tipului din clip i se poate trece cu vederea lejer. Mai mult, vorba unui comentator de pe youtube, după un astfel de speech te-ai lua la cafteală cu Chuck Norris. Şi de ce tipul ăsta pare aproape natural dar unul de-al nostru m-ar face să mă cufuresc de râs? Pentru că ei au un cult al patriotismului; noi nu. Pentru că ei sunt învăţaţi de mici să tragă pentru un ţel comun nu să se muşte de cur.  Pentru că au simţi civic nu sunt nişte hateri antisociali care-şi varsă veninul pe unde apucă împotriva unor concepte în esenţă bune.

Serios acum, aşa cum zicea şi Ştrumfa cu eşearfă, indiferent de cât de consumistă, de chicioasă şi de meltenească ar fi sărbătoarea asta, e totuşi vorba despre iubire. Prefer să dau în diabet de la bombonele în formă de inimioră învelite în staniol roz chiloţiu decât să înghit fierea scuipată de un hater.

Acestea fiind spuse, vă invit să rămânem în aceeaşi atmosferă de sărbătoare, deoarece Carmen ne propune un Valentine’s Day cu adevărat deosebit: o poză cu o inimioară foarte sugestivă (inside rumors: o să avem parte de o săptămână întreagă plină de romantism şi culoare la ea pe blog; deci staţi pe-aproape).

Vă urez un Valentin Fericit!

Editare ulterioară: Am publicat capitolul 7 din Omega pe Cronicile Infinitului. Enjoy!


Am gugăl, deci caut (ianuarie)


Întârziasem cu rubrica asta (deocamdată singura de pe blogul meu). Nu vă mai plictisesc cu introduceri. Ştiţi despre ce e vorba. Iată defecţii care au ajuns la mine din google luna trecută:

pubis epilat – Va să zică am şi cititori erudiţi.
pizda in calduri a ce miroase? – Habar n-am. Şi te rog eu să nu te mai lingi la oo în public.
cica curiozitati – Cică?
ce este dezinformarea – În mare cam ceea ce găseşti pe-aici [evil laugh emoticon].
cum faci sa para o camera mica mai mare – Dărâmă vreo doi pereţi.
poze cu pizde gratis – Fiule, pizda nu e gratis. Tre’ să munceşti pentru ea. Ah, la poze te refereai? N-ai vrea tu, mai bine,  să pui puţin mâna pe gramatică?
femei frumoase suedeze – Cred că tu n-ai auzit de Assanje.
cum tin militarii cutitu in mana – De mâner. Am văzut io pe Descopery.
cum se scrie bagami-as? – Nu cum ai scris tu (îndrăznesc să afirmă că asta e o căutare pertinentă).
text argumentativ talentul nu este suficient – Ai dreptate. Mai treb’e bani, duşmani, femei, merţane… eheeeeei… treb’e multe.
poze cu fete care stau cu pula in sus – Ce, mă?!?
futai cu cai si cu carute – Coaie, tu duci perversiunea sexuală la un nou nivel. Cu căruţe?!?
dumnezue iti trimite tie mai multa inteligenta iar mie mai multi bani – Sper.
cuvinte cu et la sfirsit – E grele cu rima la poezii, eh?
newbie hacker dutu mihai – Prietenii ştiu de ce…

Din ciclul „Amintiri din Africa”
negru cu pula – N-avem. Da’ avem pula cu negru. Uite aici.
pula de fier – N-avem. Da’ avem de nichel. Uite aici.
pula mare – N-avem. Verifică cursul (sic!) BNR să vezi cât a scăzut.

WTF of the month:
aaaa cum pula mea ii zice ma..nu ma nu – ?!?


Am gugăl, deci caut (decembrie)


Ca să nu vă ţin „pe uscat” m-am gândit să vă servesc rapid cu nişte perle de înţelepciune din deja obişnuita rubrică fixă a blogului meu, şi anume cea cu căutările din Google. Problema este că cele de luna ce tocmai a trecut sunt destul de banale (se resimte faptul că m-am cam cuminţit în ultma perioadă, am fost mai puţin acid decât de obicei) şi nu prea am avut de unde să aleg. Iată ce am putut să spilcuiesc:

sfatul medicului dece tremura un batran – Motive sunt multe, dar e întotdeauna o idee bună să verifici termometrul.
vinul sec este bun? – Da, mai ales la făcut şpriţ
cine a spus expresia prosti dar multi? – Ţie nu prea ţi-a plăcut şcoala, nu-i aşa?
era lui „pula mea” – Se mai numeşete şi epoca post modernă românească
fati freza singura – Încearcă şi „învaţă gramatica singură”.
maneaua ce are numele nu stiu – Nu ştiu io de-astea.
lungimi de pule – Apreciez folosirea formei corecte a pluralului dar nu ţi se pare că ai obsesii cam superficiale pentru un intelectual?
ce-mi doresti iti doresc si eu – Mulţumesc.
justin bieber macho – Vezi la secţiunea SF-uri absurde.
vreau sa imi bage cineva pula repede – Ia vezi aici (poza din dreapta). Cred că e ceea ce ai tu nevoie.
ce facem cu pula – În cazul tău, se taie şi se dă la raţe.


Parcă s-au pişat pe priză


Prima chestie amuzantă de la Kamikaze. Cel puţin după gusturile mele. Cine a ales acompaniamentul muzical pentru agitaţii ăştia a fost genial. Aş vrea să ştiu cine este ca să-i acord creditele de rigoare. Mi-e lene să caut acum că-i târziu, dar fac un update mâine, dacă nu uit. Clipul l-am luat de la Manţi.

Ăştia sunt ăia cu DnB sau ce mă-sa-n cur sunt? Că io am rămas pe vremea când încă se făcea mişto de ăia cu tektonikul sau cum pizda mă-si se scrie. Ăia cu tektonikul sunt ăia care dau din mâini de parcă dirijează avioanele la decolare, sigur îi ştiţi.


Am gugăl, deci caut (noiembrie)


O nouă colecţie de căutări cu care unii au ajuns pe-aici (mă întreb cum).

justin bieber nu exista – Ce bine ar fi…
cum sabaga pula pizta – Încearcă „cum să scriu corect româneşte”. Cu siguranţă îţi va fi de folos.
text argumentativ despre fericire cand sunteti nefericiti ganditi-va la cei mai nefericiti decat voi – Nici nu ştiu ce să comentez la căutarea asta. Este deja un comentariu de sine stătător.
italiana cum se spune pula – Recidivezi.
victor bucur gay – Şi tu recidivezi. Şi nu e funny.
replici inteligente fara injurii – Sunt pe cale de dispariţie în limba română. Nu se mai fac replicile care se făceau odată.
mi-a bagat pula dar putin – Ce nesimţit!… Cum a putut să te amăgească aşa? Mi-e milă de tine.
ce fac cand altii vorbesc pornografic – Bagă la cap. O să-ţi fie util. Că e trend.
alcoo solid – Am o bere în congelator de astă vară. Dacă reuşeşti s-o scoţi, e a ta.
diferenta am pm – O literă.
pula mea N-U A-S-C-U-L-T-A manele – Dacă era un sfat, s-a marcat! Dacă era o afirmaţie, ai o pulă mai inteligentă decât 80% din populaţia ţării.
orgasm raceala – Dă detalii. Sunt interesat. Sezonul rece doar ce a început.
cat de mare e pula la italieni – E doar un mit. Sau deţii informaţii greşite. E vorba de gură.

No comment-ul lunii:
ce pula mea e aia valoare culturala


Spune „NU” proştilor


Campanie iniţiată de mine, la care poate adera oricine

(photo source: http://www.poezii.md/autor/bogdan-barbieru- ; used under „fairy use” outlines)

Lume, lume, ipocHIMENUL a venit cu replica. Şi ce replică, fraţilor, ce replică!… Mi s-au învârtit desuurile pe mine de emoţie.

Iniţial am vrut să urmez sfaturile altora mai deştepţi ca mine (Adela, Teo, Pisica Roz şi silavarăcald) şi s-o las baltă. Să nu mă mai cobor la nivelul lui. Dar câteva aspecte se vor elucidate. Aşa că o să fiu succint. Dar mai ales o să vin cu probe. Printscreen-uri, care, spre deosebire de scan-uri, sunt tot neşte poze. Numa’ că screenul e o poză la imaginea de pe monitor aşa cum o vezi tu, făcută direct cu sitemu’ de operare aferent iar scanu’ e o imagine digitală generată cu ajutorul unui dispozitiv de input numit scaner. Vezi, *oaie, că ştiu care-i diferenţa?
Aşadar, pe cale de consecinţă, avem următoarele puncte pe planul de lucru:
1. Bărbieru m-a acuzat că m-am milogit la el ca să-mi publice el mie nişte lucrări. Episodul e mai vechi şi la el mă refeream când am zis în celălalt articol că am mai avut de-a face cu acest individ. Chiar am vrut să scriu şi despre acest episod dar am uitat. Ce zice el acolo, că am rămas traumatizat de faptul că marele publicist şi curator de antologii, şi anume el, împreună cu colaboratorii lui, au refuzat să-mi publice scrierile e doar fantezia minţii lui tulburate. Voiam să scriu despre „profesionalismul” lui de a nu trimite nici măcar două vorbe de răspuns înapoi. Din punctul meu de vedere scrierile alea pot să fie la fel de bine publicate sub proprietatea lui intelectuală şi eu habar să nu am. Îl cred în stare, având în vedere măgăria ce a făcut-o cu Andrei. Oricum, în episodul cu pricina era vorba de apelul ăsta, făcut de el, în care spunea că se caută autori pentru o antologie. Comentariul meu îl puteţi citi mai jos, dar pun şi screen aici, ca să nu umble „jmecheru'” la butoane să-l facă dispărut:

Omul dă şi un citat pe undeva pe la Adela, care, chipurile, să ateste faptul că eu m-am milogit la el. „Dacă ai zis că pot trimite câte vreau le trimit pe toate – e citat dintr-un mail primit de tine.” zice el. E adevărat, sunt cuvintele mele. Doar că individul le scoate din context (acela de mai sus). Dacă era aşa brav jurnalist cum se laudă, ar fi trebuit să ştie că un citat scos din context nici Libertatea nu se mai înjoseşte să-l dea. Screenshot:

(click pe imagine pentru mărire şi pentru o lecturare mai uşoară)

Unde e milogeala, *oaie?

2. N-am promis că mă voi răzbuna. N-am pentru ce să mă răzbun. Eram hotărât să-i iau partea lui Andrei de cum am ajuns la cunoştinţa evenimentului şi l-am studiat puţin. Mai târziu mi-am dat seama că e acelaşi individ care să dă mare agent literar prin www şi la ale cărui harneli ieftine am pus şi eu botul, din păcate.

3. Pentru mine el este doar un alt troll avid după vizite. Mi-a venit cu statisticile lui cu j’de mii de afişări pe capodoperele lui de articole, punându-mă la zid că io am doar 30 de unici pe zi. Eu măcar sunt cu statisticile la vedere. Iar o sută din alea 4505 afişări i le-am făcut numai io. *oaie, afişările nu sunt unici. Şi să ştii că ce-a zis Lăpuşneanul e valabil şi-n revers: mulţi da’ proşti. Mă doare în cur de vizite, nu trăiesc din ele şi nu scriu pentru ele.

4. Nu am recunoscut niciodată că aş fi un ratat. Ratat eşti tu, dacă ai ajuns să te iei de un copil şi să faci nişte acuzaţii fără nici o dovadă. Ruşine! În comentariul de la Adela am zis că nu am o perspectivă de viitor. În caz că psihanalistul de Obor din tine nu ştie ce vrea să însemne, asta poate sta şi la baza unei crize emoţionale. Nu stai la curul meu să vezi cum îmi trăiesc eu viaţa. Şi asta mă duce la punctul următor.

5.  De unde ştii tu că „dau cu dreapta” în Italia? Poate sunt stângaci. Vrei să ştii ce fac în Italia? Dau cu mătura şi cu mopul. Şi nu mi-e ruşine să recunosc şi nici nu mă laud cu „succesuri” inexistente şi fără dovezi. Şi nici nu mă simt un ratat deşi nu pentru asta am studiat. Muncesc pentru un ban cinstit, aşteptând o perspectivă mai bună. Dar măcar nu mă prostituez în stil Can Can pentru o mână de click-uri.

6. Mama n-are nici o treabă în discuţia asta. Crezi că implicând-o şi pe ea, dorindu-i moartea, îţi va da mai multă dreptate?

7. Nu am implicat-o pe Cosmina în discuţie. Nici nu mi-aş permite, nu o cunosc. Am adus în discuţie un articol care, total întâmplător, vorbea despre ea. După cum se vede, am pus doar un link şi un screenshot, fără să menţionez nicăieri numele ei. Dar s-a dovedit pentru a mia oară că tu în loc să răspunzi la provocări în mod civilizat, vii cu acuze total nefondate.

8. Tu altceva mai ştii să faci înafară de a-ţi inventa succese şi a jigni pe alţii? Toată lumea care nu-i cu tine, ajunge automat o trocă de porci pe care s-o bălăcăreşti tu după bunul plac. Vrei ca lumea să te susţină? Vino cu dovezi, omul lui Dumnezeu.  Adela dacă ţi-a cerut o lămurire e o poetă ratată. Carmen, dacă mi-a dat dreptate, „sunt multe proaste în Braşov”. În afară de faptul că jigneşti populaţia feminină a Braşovului, Carmen nici măcar nu e din Braşov. Ştii, nu-ţi trebuie multă inteligenţă să dai click pe link-ul cu biografia autorului unui blog. Dacă ţie ţi-e imposibil, se pare că până şi inteligenţa aia elementară îţi lipseşte.

9 Publicarea IP-ului nu reprezintă o infracţiune. Nu face parte din datele personale cu caracter sensibil ale unui individ. Consultă codul civil, secţiunea „privacy”. Trebuie să avem noi grijă cum ne gestionăm anumite detalii cu privire la persoana noastră. Atunci când comentezi pe un blog îţi asumi toate consecinţele care derivă din asta.

10. Uite, asta e cartea mea „inexistentă”:

Da, te luam la mişto când am zis că îţi trimit un exemplar autografat. Aşa e, au fost doar 10 exemplare dintre care mi-a mai rămas doar unul şi în nici un caz nu ţi-l voi trimite ţie. Restul de nouă le-am dat de cum au ieşit de sub tipar. Da, gratis. O fi şi ăsta un etalon al calităţii, dar eu măcar vin cu dovezi. Nu cu faze de genul „Interviu [cu Bogdan Bărbieru] realizat de Dan S., preluat dintr-un cotidian” (remarcaţi şi titlul articolului, de mare angajament şi de mare modestie intelectuală). Pe bune? M-ai dat gata! Faimosul Dan S.??? De la superfaimosul „dintr-un cotidian”?!? N-aş fi crezut niciodată că am de-a face cu aşa o personalitate. Nu-i aşa, dragi cititori, că şi voi sunteţi fascinaţi de sucesele lui Bărbieru? Că îl citiţi pe Dan P. cu sufletul la gură şi că sunteţi abonaţi pe viaţă la „dintr-un cotidian”? Sictir!

11. Ai impresia că o fotografie poate fi etalon pentru gradul de inteligenţă a unei persoane? Fotografia mea denotă că sunt cocalar? Tocmai tu ai curajul să faci afirmaţii de genul ăsta? Cu moaca aia de imbecil din poza de mai sus? Chipeşùle (!), când impregnezi internetul cu vasta ta personalitate (© Adela), tre’ să ai mai multă grijă de cine te iei şi mai ales pe ce criterii.

12. Poţi să-ţi descarci dejecţiile de-acum înainte cum şi unde vrei tu, nu mă mai interesează. Asta e ultima oară când mai dedic din timpul meu unui rateu social ca tine. Oricum, ce a fost de lămurit am lămurit. Nu am avut niciodată nici un alt contact cu tine înafară de cele menţionate mai sus. Faptul că poţi să inventezi cu multă fantezie e deja cunoscut. Din păcate pentru tine, pentru orice om normal cu neuronii la locul lor, dovezile concrete contează, nu logoreea ieftină şi fără suport. Şi da, fac trafic cu numele tău prin articolul ăsta. Păi ori suntem blogger ori nu mai suntem? Încă nu ştiu ce pula mea o să fac cu traficul. Poate o să fac un articol separat cu un screenshot (printscree, nu scan) şi o să mă laud: „Io-te ce trafic mult am făcut eu cu numele lui Bărbieru”. Poate mai fac încă ceva trafic. Ca să nu avem discuţii la proces, singura reclamă pe blogul ăsta e a lu’ văr-miu şi nu iau bani pe ea. Şi mă doare-n cur că sunt al 120-lea care s-a legat de tine. Ar trebui să te intereseze pe tine. De mine nu s-a legat nimeni până acum. Şi asta spune multe.

Ruşine! Faci de râs categorii întregi de oameni la a căror nivel nici măcar nu ai speranţe că vei ajunge vreodată când te numeşti jurnalist, scriitor, poet sau om de cultură. Demagogii făţarnici ca tine ucid spiritul culturii româneşti.

PS: Nu te obosi nici să încerci să-mi închizi blogul pentru că am folosit fotografia ta fără acordul tău. WordPress.com respectă principiul fairy use. Dă cu google că mi-e lene să-ţi dau link.


Patinaj artistic în stil american


Că tot nu v-am mai băgat de mult un filmuleţ, iată cum se distrau americanii în Seatle acum două zile:


%d blogeri au apreciat asta: