Tag Archives: concurs

AutoPArtret – etapa 6


O altă etapă, acelaşi concurs şi din nou lipsa de timp al lui Victor. 😀 În cea de-a şasea etapă, Călin Hera ne-a propus să scriem despre un defect, tonul autoironic fiind soluţia de a rezolva această problemă delicată. Aşadar, un vot, dacă se poate. Pe acesta precum şi pe restul PA-urilor din concursul din această etapă le puteţi citi acolo unde se votează. Adică AICI.

Lenea e cucoană mare…

Mi-e lene…

– Ţi-ai făcut ordine în casă?

Întrebarea asta mă descumpăneşte mereu. Mama mi-aruncă o căutătură critică peste ramele subţiri ale ochelarilor, dându-mi de înţeles că întrebarea nu este retorică. Aşteaptă un răspuns. Ridic din umeri:

– Nu. Fac sâmbătă.

Sâmbătă îmi evaluez sarcinile: trebuie să scriu pe bloguri, să-mi fac curăţenie în pc pentru că în 300 de giga de hard disk nu mai am loc să pun o melodie, să mai lucrez ceva în fotoşop. Ah, da, şi să-mi fac ordine-n casă…

Dar mi-e lene.

Anunțuri

AutoPArtret – etapa 5


De data acesta, Victor participă la concursul iniţiat de Călin Hera, doar din plăcerea jocului. Chiar dacă nu participă la votare, din cauza nerespectării numărului de caractere, PA-ul se află printre preferatele mele. Dacă doriţi să votaţi alte PA-uri înscrise la concurs, o puteţi face AICI.

Împotriva instinctului

– Îl iubeşti?
– Nu-i treaba ta.
Era treaba mea. Nu pentru că aş fi fost gelos, deşi gelozia îmi sfâşia sufletul în acel moment. Îi citeam în ochii ce fixau dalele trotuarului, neîndrăznind să mă privească, multe sentimente contradictorii: jenă, milă, dorinţa de a scăpa de prezenţa mea stânjenitoare, resemnare… O uram şi o iubeam în aceaşi timp. Şi aveam nevoie să ştiu că va fi fericită. Deşi partea diavolească din mine şi-ar fi dorit ca ea să regrete cândva decizia luată. De obicei nu se întâmplă asta. Nu ştiu dacă eu am luat decizia corectă. Am luat-o în schimb pe cea pe care mi-a dictat-o sufletul, deşi fiecare fibră din trupul meu tremura ca în sevraj doar la gândul absenţei ei.
Din dragoste pentru ea, am lăsat-o să plece.


AutoPArtret – etapa 4


Cum dintr-o acută lipsă de timp, aşa cum v-a şi anunţat deja, va păşi mai rar pe acest blog, voi încerca să aduc în prim plan PA-ul pe care Victor l-a scris pentru a patra etapă a concursului AutoPArtret iniţiat de către Călin Hera. Aşadar, un vot, dacă se poate. Pe acesta precum şi pe restul PA-urilor din concursul din această etapă le puteţi citi acolo unde se votează. Adică AICI.

De Veneto

Ar trebui să vorbesc despre oraşul în care locuiesc. În 500 şi ceva de semne!?! Dar mie nu-mi place oraşul în care locuiesc. Şi, mai rău, nici n-aş putea să scriu de ce nu-mi place, măcar. Pentru că este un oraş anost, banal, fără istorie, neinteresant… În ciuda faptului ca e situat la o aruncătură de băţ de Venezia, oraşul Carnavalului, unul dintre cele mai fascinante şi mai seducătoare oraşe ale lumii.
Data viitoare voi trişa. Voi scrie despre dragostea mea, Roma. Cu ea nu dau greş. Niciodată.


Deci…


Am subiecte programate pentru articole (asta înseamnă că nu duc lipsă de idei) dar nu am nici un chef de scris aşa că azi vă servesc cu chestii de la alţii. Dar ca de obicei, ce e de la alţii e mai interesant decât ceea ce scriu eu pe-aici, deci sigur o să vă placă. Mie mi-a plăcut. Mai mult, am urmat sfatul lui Bogdan (de unde l-am şi preluat) şi îl duc mai departe pentru că de tipul din filmuleţ merită să audă toată lumea. El face cinste neamului românesc deşi neamul românesc nu a fost în stare să-i facă cinste lui.


AutoPArtret – etapa 3


Am ajuns la a treia etapă a concursului AutoPArtret iniţiat de către Călin Hera. Eu particip cu textul de mai jos. Aşadar, un vot, dacă se poate. De data asta puteţi pune 5 bife înainte de a apăsa pe btonul de votare aşadar, ca de obicei, fac aceleaşi recomandări: aromele tomnatice ale mirodeniilor din răţoiul pe varză a lui Carmen („Dulce răzbunare„) şi parfumul mediteranean al scoicilor şi al vinului alb al lui Bogdan („Pasta alle vongole„). Pe ambele precum şi pe restul PA-urilor din concurs în această etapă le puteţi citi acolo unde se votează. Adică aici.

Mititei

– Care-i faza?
Vasi se uita consternat la meniu.
– Habar n-am, zic, dar e de dat la ziar.
Uitaserăm de soarele toropitor, de nisipul şi de sarea care ne pişca pielea. Râdeam amândoi în hohote, la umbra terasei.
– Vă servesc cu ceva?
– Da, un mic şi doi mici mici, zic eu, chicotind.
– Şi eu un mic mare şi-un mic, optează şi Vasi, cu lacrimi în ochi.
– Nu mai avem mici mici, nici mici mari, răspunde chelnerul, vizibil deranjat de faptul că facem mişto de meniul lui.
– Atunci câte doi mici de fiecare.
Chelnerul se îndepărtează, demn. Eu fac o poză la meniu.

Ţi-a plăcut acest articol?
Dacă articolul a fost deja partajat, votează-l.

Vreau aipad doi


…pentru că aipad unu n-are cameră. Drept pentru care, o să-mi dezamăgesc toţi cei doi cititori fideli ai mei plus rătăciţii ocazionali şi o să scriu un articol care nu mă defineşte. Nici nu ştiu cum să-i zic. Advertorial nu e. Chiar dacă fac reclamă. Mă rog… Cert este că e concurs. Şi dacă e concurs, concurez. După reguli. Şi regulile zice aşa:

Pentru a putea participa la concurs, bloggerul trebuie sa aleaga un produs de pe quickmobile.ro, sa scrie la ea/el pe blog de ce ii place acest produs, cu link catre produsul respectiv de pe quickmobile.ro si sa precizeze in cadrul postarii ca participa la ‘campania Quickmobile’.

Produsul ales de mine, fiin fan Apple (sîc, Pisica Roz :P) şi fost proprietar de iPhone 2G, care credeţi că este? Exact, tot un iPhone. Şi anume APPLE IPHONE 4 32GB BLACK NEVERSIMLOCKED. Mi se pare superfluu să explic de ce îmi place telefonul ăsta. Dar o să încerc, de dragul iPad-ului 2 pe care îmi doresc să-l câştig. Pe repede înainte, imi place pentru că e Apple (pentru mine Apple înseamnă state of art design şi godish quality); pentru că are retina display; pentru că (în sfârşit, aleluia!) au pus cameră frontală pe el şi faci videocall sau facetime sau skype; pentru că te dai pe net în libertate deplină şi într-un mod atât de intuitiv încât uiţi că ai de fapt un telefon în mână; pentru că la căşti muzica din aplicaţie iPod se aud cristal clear and thunder loud (deşi la difuzorul încorporat nu prea); pentru că au îmbunătăţit camera pe spate şi acum, dacă vrei, poţi face poze mai mult decât decente; doar dacă vrei; pentru că să te joci pe el – mai ales simulatoare – e distracţie maximă; pentru că e un telefon atât de complet încât aş putea să fac live blogging cu el fără probleme (păcat că nu am vizitatori pentru aşa ceva :P). Ah, şi pentru că poţi să vorbeşti cu el, dacă îţi mai rămâne baterie după toate astea.

Aşadar pentru tot ce am scris mai sus şi pentru multe altele, particip la ‘campania Quickmobile’ ca să le umflu iPadul ăla care se laudă că-l dau ca premiu prin tragere la sorţi efectuată de domnu’ Chinezu. Ca inside rumors, Chinezu nu va folosi în discursul de la premiere nici un emoticon. Şi-a făcut update. Acum rulează pe audibiluri.

În speranţa că am respectat regulamentul, vă rog să-mi ţineţi pumnii, dar să nu vă îndepărtaţi prea mult pentru că s-ar putea să mai am nevoie de ei dacă iese cu scandal cu Pisica Roz, cu Buimacii sau cu VirtualKid


AutoPArtret – etapa 2


Etapa a doua a concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret organizată de Călin a intrat în faza de vot. Şi evident (altfel nu mai exista articolul de faţă) am participat şi eu cu textul de mai jos. Şi la fel ca la etapa precedentă puteţi să votaţi 4 PA-uri. Aşadar, ca de obicei, înafară de PA-ul meu – „Ursu”, îi mai recomand şi pe cei doi concurenţi cei mai dragi mie: Carmen – cu „Click şi fugi” şi Bogdan (pe care-l felicit pentru câştigarea primei etape) – cu „Poveste de grădină„. Al patrulea vot îl puteţi da cui vreţi voi, mai ales că în această etapă toate PA-urile fără excepţie sunt extraordinare. Dacă nu credeţi, aruncaţi un ochi peste ele, aici. Votarea se întâmplă aici.

Ursu

Prin negura amintirilor se conturează silueta sa brună și blănoasă. Era uriaș. Sau cel puțin așa îl vedeam eu din perspectiva celor maxim 40 de centimetri înălțime conferiți de primele tentative reușite dar nesigure de poziție bipedă. Nesigure și mai ales efemere. Pentru că in secunda doi eu eram deja întins pe spate în zăpada, prea strâns înfășurat în broboada de lâna pentru a mai schița vreun gest iar Ursu era cu labele dinainte pe pieptul meu, lingându-mă de zor pe față. Îmi amintesc și acum râsul meu molipsitor și sincer. Mă gădila.

Ţi-a plăcut acest articol?
Dacă articolul a fost deja partajat, votează-l.

AutoPArtret – etapa 1


Călin a organizat un nou concurs de PA-uri (proză arhiscurtă). Exact, particip şi am nevoie de voturile voastre. Aşa că intraţi aici şi votaţi cu „Ana ştie ce vrea”. Puteţi bifa 4 PA-uri înainte de a da click pe butonul „Votează” aşa că eu vă recomand şi „Scrisoare” a lui Carmen şi „Lumină” a lui Bogdan. Mai jos puteţi citi PA-ul cu care particip eu. Restul PA-urilor în concurs le puteţi citi aici.

Ana ştie ce vrea

Eu: Da, am, dar nu e instalat.
Ana: shi nu il instalezi?
Eu: Dacă ţii neapărat… Dar o să dureze ceva timp…
Ana: ashtept

Zece minute de trudă, trei erori de Windows şi tot atâtea înjurături la adresa unui oarecare Bill Gates mai târziu:
Eu: Gata. Sau cel puţin aşa cred.
Ana: ia să văd…

Ana is watching your webcam.
Ana: mai ridico putzin
Ana: eshti… brunet
Eu: Da. Şi ce e rău în asta?

După alte zece minute de silenzio stampa din partea ei:
BUZZ!!!
Eu: Hello! Mai eşti acolo?
Ana is offline.
Blestemate fie webcam-urile.

Ţi-a plăcut acest articol?
Dacă articolul a fost deja partajat, votează-l.

Blog de blog. Nominalizările mele


Cică nişte blogări mai veterani au organizat un concurs de blogări. I-au zis „Blog de blog – cele mai bune bloguri din 2010”. Detaliile şi regulamentul le găsiţi pe blogul Luciei Verona. Alte detalii le găsiţi aici, tot pe blogul dânsei. Pe scurt, nominalizările sunt gândite ca o leapşă (cea aici de faţă) pe care o poate prelua oricine. Condiţie obligatorie: pentru ca juriul să ia aminte de nominalizările voastre, trebuie să publicaţi un comentariu cu link-ul articolului vostru (cel în care faceţi nominalizările) la articolul Luciei Verona de-aici.

Iată nominalizările mele:

1. Marele premiu – Pentru că-mi place: Şilavarăcald
2. Blog literar (cu trei secţiuni: critică, jurnal, creaţie): Bogdan Onin (creaţie), Adela Onete (creaţie)
3. Blogul cu cel mai mult umor: Buimacii
4. Cel mai bun cititor/comentator: Bogdan Onin
5. Cel mai bun blog de păstrarea memoriei
6. Cel mai bun Blog politic/Blog economic: Mihai Duţu
7. Cel mai informat blogger: Mihai Duţu
8. Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă: Giana, Pisica Roz
9. Cel mai bun blog al unui ziarist: Simona Tache
10. Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri: Cabral
11. Cel mai bun blog vizual (foto, grafică): Camen Negoiţă
12. Cel mai bun blog de sport: Andrei Manţog (pentru pariurile sportive)
13. Cel mai bun blog de muzică: Fosile
14. Cel mai combativ blog:
15. Cel mai activ blogger: Klausen
16. Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri: Lorena Lupu
17. Blogul pasiunii (profesiune, hobby). Aici vor intra blogurile culinare, de modă, de design, grădină, cîini-pisici, călătorii, colecţii. Desigur, juriul va putea să acorde mai multe premii, dacă va fi cazul: Biacad (arhitectură), Chez Mazilique (culinar), Jordaş (IT)
18. Premiul de popularitate: Şilavarăcald
19. New entry: RaRo, Ştefan Ghidoveanu (moshulsf)Buimacii

Recapitulăm: Este o leapşă, deci luaţi-o şi nominalizaţi. Şi nu uitaţi: „Toţi participanţii sunt rugaţi să lase într-un comentariu la această postare un link funcţional spre pagina cu nominalizări de pe propriul blog.


Ultimul tur


…de scrutin. Cel puţin la concursul ăsta de proză arhiscurtă. Sper ca, măcar o perioadă, să nu vă mai plictisesc cu aceste voturi. Aşa că mai faceţi un ultim efort, intraţi aici şi votaţi cu una din povestioarele de mai jos sau chiar cu toate trei.

Repetentul
– Eşti pregătit? îl întrebă preşedintele comisiei.
Nu, nu era. Se gândi la creaţiile Lui. La oamenii care reuşeau să-L surprindă chiar şi după milenii. Îi iubea. Chiar şi acum când mulţi Îl uitaseră. Cum îi iubise şi atunci când aproape că-I dăduseră experimentul peste cap şi rămăsese repetent din cauza asta. Experimentul Iisus. Dovedise însă că avea dreptate. Se gândi la tema lucrării: Toţi profeţii sfârşesc violent.
Pentru miliardele de subrutine din micul său calculator era doar o altă zi. Pentru El era ziua în care absolvea Şcoala de Zei.

Gardianul
Alienul părea la fel de liniştit ca în oricare altă zi, dar gardianul nu-i cunoştea foarte bine manifestările psihosomatice. Prefera să stea la distanţă de uşa celulei. Descoperiseră lumea lor într-o galaxie îndepărtată şi dintr-un motiv futil s-a ajuns la un conflict de proporţii. Acum trebuia să-i dea o veste ce, sigur, nu-i va plăcea. Îşi fixă privirea pe ceea ce părea a fi faţa extrem de hidoasă a alienului si spuse:
– Umanule, lumea ta a fost exterminată. Eşti ultimul din specia ta. Vei fi transferat la Muzeul de Biologie Galactică…

Melpomene
În penumbra sălii nu se mai auzea decât bâzâitul molcom al aparatului de proiecţie. Firişoare de praf dănţuiau prin lumina albă ce cădea pieziş pe ecran. Pelicula se terminase de mult dar ea nu se mişcase încă de pe locul său din mijlocul sălii. Avea un aer trist. Într-un târziu, se ridică, graţioasă, în unduirile robei diafane, îşi apucă masca şi, ridicând ochii spre un Olimp imaginar, rosti:
– Oh, Tată, asta au făcut oamenii din teatru?… Nu vreau să le mai fiu muză. Nici măcar încă o altă zi!…

Restul PA-urilor în concurs le puteţi găsi aici. Şi cum aveţi 6 opţiuni la dipoziţie, eu recomand Adela, Bogdan sau LeeDee (care a fost într-o explozie de inspiraţie azi noapte şi a dedicat câte un text aproape tuturor „coechipierilor” din concurs; dacă votaţi două la întâmplare imposibil să nu nimeriţi una de-a ei; pentru a fi siguri însă, cele cu titluri în majuscule sunt PA-urile ei). Mulţumesc pentru susţinerea acordată de-a lungul acestui concurs.


%d blogeri au apreciat asta: