Tag Archives: România

Libertatea de exprimare


Constituţia României în Articolul 30 (Libertatea de exprimare) spune că:

(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisa.
(3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii.
(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publica sursa finantarii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.

(am redat articolul integral, pentru a nu avea discuţii cu unii gureşi cum că, aşa cum am mai auzit, deciziile CNA-ului sunt constituţionale şi îşi au baza în prevederi din actul de căpătâii al ţării)

Deşi coma (1) spune clar că libertatea de exprimare de orice fel este inviolabilă, Consiliul Naţional al Audiovizualului este de altă părere. Pe cale de consecinţă, decide să penalizeze un post de televiziune pentru difuzarea unor opinii personale, într-o emisiune de dezbateri şi de opinii (raportul complet cu privire la această decizie îl puteţi citi aici). Şi asta în condiţiile în care însăşi prezentarea de pe site-ul lor spune că „Misiunea CNA este de a asigura un climat bazat pe libera exprimare şi responsabilitatea faţă de public în domeniul audiovizualului.”

Rezultatul? 400 de oameni adunaţi în doar două ore, pentru a protesta împotriva cenzurii şi a îngrădirii libertăţii cuvântului. Nechemaţi, neconvocaţi. Doar anunţaţi printr-un blog destul de popular şi o emisiune de mare audienţă. Sunt de părere că 400 de voci ar trebui să se audă mai tare decât 11 glasuri piţigăiate ale unor marionete ale puterii, ce iau deciziile după interese şi după ureche (cei 11 membri ai CNA-ului sunt numiţi de Parlament).

Ştiu că episodul este deja fumat, trecut, răcit şi ce mai vreţi voi. Dar nu e niciodată târziu pentru a milita pentru drepturile noastre. Eu o fac acum, aici, aşa cum vedeţi mai sus. Armanbet Zarif, fost coleg de facultate şi bun amic o face aşa:


De export


O fi devenit noul simbol al României? I-o fi detronat pe Dracula, Comănici sau Mutu? Într-o vreme când spuneam pe-aici că sunt român, toţi macaronarii începeau să fredoneze (pronunţând stricat, fireşte) piesa asta. Şi toţi aveau expresiile satisfăcute, extaziate chiar, ale celor din clipul de mai jos. Eu m-am amuzat. Mi s-a părut comic faptul că nişte străini cântă cu atâta entuziasm în limba română.


Romeniăn trip


Pentru cine nu ştie şi se întreabă de ce nu am mai scris în ultima săptămână, ieri m-am întors din România. Da, am fost în ţară, dar a fost o incursiune rapidă, cu multe chestii de rezolvat. Şi nu am spus multor persoane despre ea pentru că am vrut să-i fac o surpriză cuiva foarte drag. Dar nu am mai reuşit pentru că altcineva, tot drag dar mai puţin drag, nu a vrut să mă ajute, ca nu cumva cinea foarte drag să se supere pe ea. N-aţi înţeles nimic, dar nu-i bai. Important este să înţeleagă persoanele implicate.
Mulţumesc Adelei, lui Bogdan, Georgianei şi celorlalte persoane care au ştiut dar au păstrat secretul.
Ce am mai făcut în România? Am rezolvat câteva probleme şi îndatoriri morale şi financiare, care trebuiau rezolvate de mult timp. I-am revăzut pe Jordaş şi pe Cornelia şi l-am cunoscut pe Virgil, băieţelul lor nemaipomenit. Am revăzut-o pe Georgiana, cu care am stat la bârfe câteva ore şi, contrar aversiunilor mele pentru bârfe, mi-a făcut plăcere. Am revăzut-o pe Rodica, cu care de asemenea am stat la bârfe. Nu în ultimul rând, am cunoscut-o şi pe Adela, şi mi-a făcut o deosebită plăcere să o cunosc. Da, Adela, ştiu că m-am făcut că plouă pe mess şi nu ţi-am răspuns atunci când mi-ai spus acelaşi lucru, dar vroiam să-ţi fac o surpriză şi să declar public. Adela mi-a făcut cadou şi cărticica ei de poezii, pe care, din motive ştiute doar de ea, de mine şi de Georgiana, am citit-o doar parţial, dar puţinul care l-am citit m-a impresionat oricum prin naturaleţea şi sensibilitatea stilului. Ah, şi să nu uit, mi-a şi semnat-o. „…pentru un prieten drag.”, aşa a scris. Mulţumesc din suflet, Adela. Sentimentele sunt reciproce. Şi însoţite de un mare respect.
Şi, la sfârşit, lucrul cel mai important. Nu am reuşit să-i fac o surpriză cuiva foarte drag, dar l-am revăzut. De fapt am revăzut-o. Şi asta a însemnat enorm pentru mine pentru că a fost un moment pe care-l aşteptam de mult timp. Nu am cuvinte să vă spun cât mi-a încălzit sufletul. Dar nici nu e treaba voastră. :p


Care-i diferenţa…


…dintre hoţi şi cei din actuala clasă politică din România?
Deşi e greu de crezut, există toşi una. Daţi-vă părerea în comentarii. Asta aşa, ca să nu vă plictisiţi sau să simţiţi că aţi trecut degeaba pe-aici. Până îmi vine iar cheful de scris. Dacă nu ghiceşte nimeni, vă spun mâine răspunsul, precum şi sursa (ideea nu-mi aparţine).


Deznodămintele


Articol rapid că tre’ să plec la o cumetrie.

Mădălina nu a mai căştigat marţi seara nici un premiu. Probabil de vină a fost piesa în care nu s-a putut dezlănţui pentru a-şi arăta valoarea. În schimb a câştigat Andreea. Cu piesa Listen a lu’ Beyonce. Succes amândurora.

Vă las cu Listen interpretată de Andreea Olariu.


Sa schimbam Romania, ACUM!!!


În urma ultimelor evenimente sociale din România au luat naştere multe forme de protest împotriva diferitelor elemente din conducerea ţării noastre, multe din aceste forme manifestându-se aproape exclusiv pe internet. Una dintre aceste mişcări este reprezentată de grupul de pe Facebook „Să schimbăm România, ACUM!!!„, grup din care fac parte de puţin timp. Una din iniţiativele de protest ale grupului s-a desfăşurat aseară. Ea presupunea ca toţi membrii grupului să trimitem cel puţin o epistolă de protest pe adresa de poştă electronică a Administraţiei Prezidenţiale cu scopul iniţial de a intoxica inbox-ul. Probabil că nu s-a întâmplat asta pentru că am ceva îndoieli că am fost suficient de mulţi. Dar a fost totuşi ceva. Mai bine decât nimic. Dacă doriţi să o faceţi şi voi, o puteţi face: procetatean@presidency.ro; nu contează momentul; important este să le arătăm că suntem aici, suntem mulţi şi suntem nemulţumiţi.

Pornind de la această iniţiativă, m-am hotărât să duc protestul nostru mai departe şi să public câteva dintre epistolele de protest trimise aseară Preşedinţiei sub formă de scrisori deschise la care oricine se poate semna în comentarii cu numele real, ca la orice petiţie. Semnăturile vostre vor reprezenta doar intenţia voastră de a solidariza cu ceea ce susţine scrisoarea, nicidecum faptul că scrisoarea reprezintă proprietatea voastră intelectuală. Toate drepturile asupra conţinutului misivei aparţin autorului.

Nu sper să obţin cine ştie ce cu această iniţiativă a mea pentru că blogul meu nu e unul dintre cele mai populare dar cine ştie? Poate va citi cine trebuie.

În final, o notă către autorii mesajelor de protest: Scrisorile pe care le-am primit fără semnătură vor fi publicate sub anonimat. Puteţi să vă revendicaţi oricând drepturile asupra textului respectiv, solicitând în comentariu că vreţi să vă apară numele în conţinut. De asemenea, ca deţinător al tuturor drepturilor asupra textului, puteţi solicita oricând ştergerea acestuia de pe blog printr-un mail la aceeaşi adresă la care mi-aţi trimis textul. Pentru stabilirea autenticităţii identităţii dumneavoastră solicitarea de înlăturare a textului trebuie trimisă de pe aceeaşi adresă de pe care aţi trimis şi textul.

Haideţi să schimbăm România!

PS: Dedicaţia mea (şi nu numai) pentru „aleşii noştri”:

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.


Care este ţara mea?


La ora asta târzie din noapte eu nu am ce face şi hoinăresc printre bloguri. Şi am ajuns şi pe la Cabral. Nu sunt un cititor frecvent de-al lui, dar mai nimeresc ocazional pe-acolo. În seara asta am zăbovit mai mult ca de obicei, în special pentru a arunca un ochi critic la aspectul practic al site-ului (după cum habar nu aveţi lucrez la noul blog şi mai „fur” pe ici pe colo idei care s-ar potrivi exigenţelor mele). Şi cum clicuiam eu p-acolo, am văzut o secţiune mică dedicată dezbaterilor. Printre ele una despre manele. Articolul, scurt şi la obiect, cerea părerea cititorilor despre manele (aplaud obiectivitatea jurnalistică a lui Cabral de a nu influenţa în nici un fel părerile). Ce mi-a atras atenţia a fost comentariul unei cititoare (care s-a semnat „care este tara mea?) la articolul respectiv. Comentariu pe care îl redau integral aici, fără nici un alt comentariu ulterior din partea mea, dacă îmi permiteţi repetarea cacofonică:

Incredibila Romania. O toleranta a prostiei cum rar mi-a fost sa gasesc. Citind aceste comment-uri imi dau seama ca nu se vor schimba drumurile pe care le vom parcurge in viitor, ca nu ne pasa, ca ne doare-n c** de ceea ce ne inconjoara.
Atunci, la mai multe manele! Aveti libertate, democratie, profitati.
Cresteti-va copiii printre guti si salami si copii de aur. Am sa-i dau la dans pe mese, incepand cu varsta de 2 ani. Ii invat si sa scuipe pe strada, pe la 3 anisori, ca prind mai bine si nu vreau sa le repet de doua ori.
Luati-va pumni in gura cand clipiti. Cin’ v-a pus? Eu nu clipesc, nici macar in somn
Mangaiati scuipatul primit cu drag, scurs incet pe obraz; astazi poate aveti noroc si este unul voluminos. Am sa-i rog sa ma scupie de doua ori, sa fie cu noroc.
Multumiti pentru batele primite in urma tupeului vostru de a va intersecta cu ei. Maine ma duc sa-mi iau Mercedes cu geamuri fumurii, sau ala era Audi? La naiba, ajutati-ma, ca nu vreau sa le incurc.
Purtati-va hainele cu mandrie, faceti-i mandri pe D&G, Gucci si alti designeri din Europa. Maine ma duc la Dragonul Rosu, am auzit ca au venit niste fustite cu paiete si cizmulite din piele de leopard. Da, fraierilor, nu stiati ca vara asta se poarta cizmele?
Achizitionati tot aurul din magazine, toate extra-ceasurile, pentru ca se vand ca painea calda – taraba din colt. Eu le iau din colt, de la mine. Sac!
Vreau sa-mi vad tara plina de cocalari si pitipoance. Pentru ca ma lupt sa devin una si nu vreau sa mai fac parte dintr-o minoritate, cat de curand inexistenta.
Vreau sa simt trendul, vreau ca a lor gurita sa-mi spuna “Fa, ce pi**a buna esti, luati-as familia in p***”. Am sa le comunic si alor mei mesajul, sa vor simti bine la auzul bagarii in seama si nu numai.
Vreau sa aud mereu sunetul semintelor sparte intre dintii lor de aur, vreau sa ma imbete intalnirea cojilor cu astfaltul – va revolutiona muzica! Il astept cu drag pe Draghici in duet cu Zamfir, pe versurile : “azi te-am luat, maine te-am spart, devlaaaa”
Vreau sa admir pana la epuizare nuntile de sute de mii de EURO, dar si inmormantarile cu fast – pentru ca dracu te primeste pe lumea cealalta daca nu ai fost manelist in viata asta. Doamneee, de ce nu mi-ai dat har si noroc, sa ma nasc direct, ce am facut sa merit lupta asta de metamorfozare? Meta, ce? Poate, ma-ta!
Vreau sa vad si mai multi manelisti credinciosi, pentru ca Dumnezeu nu-ti iarta pacatele daca nu faci doua cruci si un semn cu degetul mijlociu – asta pentru ca babuta din dreapta ti-a facut observatie ca ai voce prea ragusita sau pitigaita, dupa caz. Lipeste-i ochii, moartea o cauta agitata si ea sta la biserica???
Vreau sa se rescrie Biblia, sa introducem personaje contemporane si de valoare. Cred ca stiu, il scot pe Iuda din sistemul turbo, ca nu vreau macel cu sabii. Il stiu eu pe Iuda, e mai ninja de fel.
Vreau sa moara toti fraierii saraci si bolnavi, sa moara de foame, de frig, ce plm ma intereseaza pe mine cand am ditamai palatul.
Vreau sa bat si sa ucid toti cainii de pe strazi. Am vazut multe filmulete, am auzit ca se intampla des si deja devine relex. Deci, nu voi lupta mult cu ei. Iau la rost si pisicile, dar, “haladitele” sunt prea sprintene.
Vreau sa fiu batjocura tuturor statelor fara valoare ca a mea. Franta, Londra, eu ma pi* pe voi, va dau jet de la distanta – expresie folosita chiar astazi, intr-un cuplu mioritic.
Vreau sa merg la picnic, chiar in mijlocul naturii si sa las acolo si kkt, si pet, si punga – sa le adune Sfantul Duh, eu ma grabesc ca-mi canta Sorinel Pustiu sau Peste, pupa-v-as pe fruntile voastre.
Astept cu nerabdare sa dau nas in nas cu interlopu’, sa ma bage in masina, sa ma bata bine, un pic de viol nu strica -poate ma invat minte sa-mi pun dres-plasa maine. Jur sa-l implor sa ma lase sa traiesc! Mi-a promis ca ma duce in Italia, s-o vizitez. I-am spus ca nu-mi parasesc tara, ca-s patriota. Mi-a zis, futu-** patria ma-tii, Matasari te asteapta. Ma bucur nespus ca raman in Romania.
Astazi l-am vazut iar pe interlop. A vrut sa ma ia cu forta, dar i-am spus ca merg de buna voie. Comentezi, faaa? m-a intrebat el. Nu am apucat sa-i raspund, si-a pierdut cutitul in mine…ce bine este in Romania, acum raman pentru vesnicie.

Editare ulterioară: În urma sugestiilor repetate ale lui Cabral, fac precizarea că, în ciuda aparenţelor, cititoarea ar fi de fapt un cititor. Mai multe detalii nu a dat. Dar pare foarte sigur pe ce zice. Drept pentru care îl suspectez chiar pe el că ar fi autorul comentariului. Binenţeles, e o afirmaţie nefondată pe nici un fel de dovezi.


SENZAŢIONAL: Hack made in Romania pe site-ul ziarului La Stampa


Luaţi de vă informaţi de la jurnalistul din mine. Can Can şi Libertatea şi Zoso sunt pitici.
E în curs un atac informatic made in Romania asupra siteurilor a două dintre cele mai prestigioase publicaţii naţionale din Italia, şi anume cotidianul La Stampa şi Corriere della Sera. Cele două ziare au fost şi sunt principalele instrumente ale inflaţiei capitalului de imagine a românilor din Italia. In special prin asocierea românilor cu ţiganii, idee pe care o „pompează” neîncetat în opinia publică prin articolele rasiste la limita legalităţii şi prin fotografiile irelevante, de cele mai multe ori imagini de arhivă cu cerşetori de etnie romă care nu au nici o legătură cu faptele relatate în articole, fapte ai căror protagonişti sunt cetăţeni români. Intervenţiile cititorilor prin comentariile la articolele sus-amintite, petiţiile online sau scrise, bilingve sau nu, protestele oficiale ale asociaţiilor nu au dus la nici un rezultat. Ei şi-au văzut mai departe de activitatea lor mizerabilă de defăimare. Până acum. De fapt, după cum mi-a semnalat Cristi, până ieri. Google zice că subdomeniile http://tuttoaffari.lastampa.it/index.html şi http://citymusiclab.city.corriere.it/eventi/ sunt aşa cum vedeţi în imaginea de mai jos de pe 30 apr 2010 03:14:47 GMT.

În sfârşit cineva a luat atitudine. Îşi spun Romanian National Security (Securitatea Naţională Română) şi sunt un grup de hackeri naţionalişti porniţi împotriva atacurilor presei occidentale la imaginea poporului român. După cum vedeţi, gestul are impact vizual, simbol naţionalist, uşor extremist, aşa cum îi şade bine unei astfel de acţiuni şi chiar o coloană sonoră sugestivă, foarte bine aleasă: Balada lui Ciprian Porumbescu.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Părerea mea este că, trecând peste greşelile gramaticale (oricum italienii nu le vor percepe), intenţia este lăudabilă. Pentru că împotriva rasismului şi xenofobiei italienilor nu putem lupta decât cu arme extreme. Mesajul este scurt, la obiect, fără insulte şi şi fără injurii. Şi în faţa unui astfel de gest nu-mi rămâne decât să mă ridic, să aplaud şi să zic: „Bravo RNS! Oricine aţi fi.”
La ora la care scriu articolul (1 mai, 00:30) mesajul încă se afla acolo. Ceea ce mai adaugă o „calitate” la caracterul italian colectiv: sunt praf la internet. Ce mi se pare şi mai ciudat este că după aproape 24 de ore nici o publicaţie sau post TV nu s-a sesizat cu privire la acest fapt. Ceea ce mă face să mă gândesc că cei de la RNS au fost cam blânzi. Poate un atac o idee mai agresiv stârnea valurile cuvenite şi atrăgea atenţia meritată din partea mass media.

Completare ulterioară (1 Mai, 11:25): A treia ţintă a hackerilor în presa italiană a fost trustul naţional RAI. Dar nu au lovit în site-ul principal ci în două site-uri afiliate. Pe unul din ele mesajul este încă acolo: http://mirrorturk.com/deface_mirror/?id=150377. Pe cealaltă pagină deja au luat măsuri. Deci se pare că RAI se mobilizează mai repede


”Surprise-Surprise” sau ”Na că scriu eu în locul tău”


de Vasile Gâdinceanu

Nu știu încă de ce dar eu sunt co-administrator la blogul ăsta. Nu am contribuit cu absolut nimic până acum, iar cum eu mi-am închis propria prăvălie m-am gândit că aș putea băga un text aici, așa… în amintirea răposatului blog. Mă absolv cu ocazia asta și de toți kilometrii de p…a băgați (cum spune autorul) prin textele blogului de față.  Dar gata cu vorbele și să trecem la treabă.

E 6 și ceva dimineața când scriu, cu Pavarotti în surdină. După o seara în care se pare că mi-am dat seama prea târziu cât am băut, au urmat câte ore chinuitoare și grețoase de somn, ca mai apoi să rămân cu mine însumi, un tavan urât și o mulțime de gânduri. Aici la 6 fără puțin începe deja să se crăcăneze de ziuă. E ciudat câte lucruri mărunte poți auzi odată cu trezirea la viață a orașului, oamenilor… Mai ciudat e cât de matinali sunt unii oameni. I-am auzit pe vecinii indieni spre exemplu cum și-au scos tomberoanele afară din curte, pe moșul englez de lângă mine cum cotrobăia prin casă și pe cineva care și-a pornit mașina. Au venit și gunoierii între timp. Un coleg/ă de casă se duce la budă. Afară cântă păsărelele – ceea ce nu e chiar rău să auzi de fiecare dată când te trezești. Dar eu dau plăcerea asta pe cea a somnului lung.

Că veni vorba de a fi matinal ceea ce e legat și de programul de muncă, mi-am amintit că se discuta acum câteva zile în România despre o propunere de a închide supermarketurile în fiecare duminică. Toată lumea bineînțeles a sărit ca arsă. Poate că este exagerat să le închizi de tot dar idea de bază nu e rea. Reglementarea programului de muncă ar fi binevenită ținând cont că la noi ziua de muncă e de 12 ore și ești plătit pentru 8. Aici, la engleji, am observat două chestii legate de asta. Primul, un panou într-un magazin de țoale prin care reprezentanții magazinului își cereau scuze că datorită legislației naționale trebuie să își închidă casele de marcat la ora 5. Asta e valabil pentru duminici. Al doilea lucru este că aceste complexe comerciale precum și instituțiile de sănătate, băncile ș.a.m.d. își încep programul la ora nouă și îl încheia pe la 5-6. Asta poate că este comun prin mai multe locuri dar treaba e că și complexele comerciale, în care logic comercianții vor să țină prăvălia deschisă cât mai mult, sunt forțați să o închidă conform programului impus de legislație. Asemenea măsuri contribuie cel mai probabil la înaltul standard de viață de care se bucură prietenii noștri vest-europeni.

În timpul ăsta mi-am amintit de o altă chestie pe care am vrut să o menționez dar nu am mai avut ocazia. Aflându-mă într-un cabinet medical cu niște treburi mi-a sărit în ochi o plăcuță metalică de pe un perete: NO ESCAPE. Mda… foarte încurajator mesajul. Te însănătoșești una-două și o iei la fugă la o așa întâmpinare. Cred însă că s-ar potrivi mult mai bine în spitalele noastre decât aici. De fapt oamenii încercau să spună că fereastra avea gratii iar în caz de incendiu nu poți scăpa pe acolo. Oricum, mesajul e mai profund decât s-ar fi vrut.

Ținând cont că trebuie să îmi încep și eu programul de vineri conchid aici iar gândurile despre viață, carieră, nemurirea sufletului, priorități, ea, și altele le țin pentru mine. Coane Victor, te rog să îmi scuzi intruziunea iar dacă vrei să ștergi postul nu mă deranjează. Eu mi-am făcut damblaua. Oricum, dacă matale ești ocupat cu design și alte treburi mai reduc cu ocazia asta din tensiunea acumulată în sânul cititorilor tăi, care și-au exprimat nerăbdarea de a mai citi ceva aici. Mă rog, pe tine nu pe mine dar ceva e mai bun decât nimic. Dacă va mai fi o dată viitoare o să încerc să găsesc un subiect o țâră mai interesant. Haidi bai!


Consecinţele dezinformării


Noutăţi de ultimă oră cu privire la articolul de ieri al celor de la times.ro de care vă vorbeam în articolul precedent. Iată ce scrie una din publicaţiile ruseşti de care vă ziceam: click aici. Da, ziarul e citat tot de times.ro, probabil reacţia la contestaţiile primite. Faptul nu e lipsit de importanţă. Vroiam doar să dau un exemplu constructiv gen „aşa da/aşa nu” între jurnalismul deontologic şi jurnalismul barbar, dar mi-am dat seama că cea ce fac cei de la times.ro nu e jurnalism. În schimb cei de la Rosbalt sunt demni de toată cinstea. Adică… oamenii chiar s-au informat înainte de a cita times.ro cu toate că puteau doar să-l citeze şi gata. Erau absolviţi de orice răspundere. Şi cum pe internet circulaţia informaţiei e o reacţie în lanţ, vă daţi seama ce ar fi ieşit din asta?

Dacă şi ruşii sunt mai work ethical decât noi, vă daţi seama cam la ce nivel suntem?


%d blogeri au apreciat asta: