Libertatea de exprimare

Constituţia României în Articolul 30 (Libertatea de exprimare) spune că:

(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisa.
(3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii.
(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publica sursa finantarii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.

(am redat articolul integral, pentru a nu avea discuţii cu unii gureşi cum că, aşa cum am mai auzit, deciziile CNA-ului sunt constituţionale şi îşi au baza în prevederi din actul de căpătâii al ţării)

Deşi coma (1) spune clar că libertatea de exprimare de orice fel este inviolabilă, Consiliul Naţional al Audiovizualului este de altă părere. Pe cale de consecinţă, decide să penalizeze un post de televiziune pentru difuzarea unor opinii personale, într-o emisiune de dezbateri şi de opinii (raportul complet cu privire la această decizie îl puteţi citi aici). Şi asta în condiţiile în care însăşi prezentarea de pe site-ul lor spune că „Misiunea CNA este de a asigura un climat bazat pe libera exprimare şi responsabilitatea faţă de public în domeniul audiovizualului.”

Rezultatul? 400 de oameni adunaţi în doar două ore, pentru a protesta împotriva cenzurii şi a îngrădirii libertăţii cuvântului. Nechemaţi, neconvocaţi. Doar anunţaţi printr-un blog destul de popular şi o emisiune de mare audienţă. Sunt de părere că 400 de voci ar trebui să se audă mai tare decât 11 glasuri piţigăiate ale unor marionete ale puterii, ce iau deciziile după interese şi după ureche (cei 11 membri ai CNA-ului sunt numiţi de Parlament).

Ştiu că episodul este deja fumat, trecut, răcit şi ce mai vreţi voi. Dar nu e niciodată târziu pentru a milita pentru drepturile noastre. Eu o fac acum, aici, aşa cum vedeţi mai sus. Armanbet Zarif, fost coleg de facultate şi bun amic o face aşa: