Category Archives: Vasi

”Surprise-Surprise” sau ”Na că scriu eu în locul tău”


de Vasile Gâdinceanu

Nu știu încă de ce dar eu sunt co-administrator la blogul ăsta. Nu am contribuit cu absolut nimic până acum, iar cum eu mi-am închis propria prăvălie m-am gândit că aș putea băga un text aici, așa… în amintirea răposatului blog. Mă absolv cu ocazia asta și de toți kilometrii de p…a băgați (cum spune autorul) prin textele blogului de față.  Dar gata cu vorbele și să trecem la treabă.

E 6 și ceva dimineața când scriu, cu Pavarotti în surdină. După o seara în care se pare că mi-am dat seama prea târziu cât am băut, au urmat câte ore chinuitoare și grețoase de somn, ca mai apoi să rămân cu mine însumi, un tavan urât și o mulțime de gânduri. Aici la 6 fără puțin începe deja să se crăcăneze de ziuă. E ciudat câte lucruri mărunte poți auzi odată cu trezirea la viață a orașului, oamenilor… Mai ciudat e cât de matinali sunt unii oameni. I-am auzit pe vecinii indieni spre exemplu cum și-au scos tomberoanele afară din curte, pe moșul englez de lângă mine cum cotrobăia prin casă și pe cineva care și-a pornit mașina. Au venit și gunoierii între timp. Un coleg/ă de casă se duce la budă. Afară cântă păsărelele – ceea ce nu e chiar rău să auzi de fiecare dată când te trezești. Dar eu dau plăcerea asta pe cea a somnului lung.

Că veni vorba de a fi matinal ceea ce e legat și de programul de muncă, mi-am amintit că se discuta acum câteva zile în România despre o propunere de a închide supermarketurile în fiecare duminică. Toată lumea bineînțeles a sărit ca arsă. Poate că este exagerat să le închizi de tot dar idea de bază nu e rea. Reglementarea programului de muncă ar fi binevenită ținând cont că la noi ziua de muncă e de 12 ore și ești plătit pentru 8. Aici, la engleji, am observat două chestii legate de asta. Primul, un panou într-un magazin de țoale prin care reprezentanții magazinului își cereau scuze că datorită legislației naționale trebuie să își închidă casele de marcat la ora 5. Asta e valabil pentru duminici. Al doilea lucru este că aceste complexe comerciale precum și instituțiile de sănătate, băncile ș.a.m.d. își încep programul la ora nouă și îl încheia pe la 5-6. Asta poate că este comun prin mai multe locuri dar treaba e că și complexele comerciale, în care logic comercianții vor să țină prăvălia deschisă cât mai mult, sunt forțați să o închidă conform programului impus de legislație. Asemenea măsuri contribuie cel mai probabil la înaltul standard de viață de care se bucură prietenii noștri vest-europeni.

În timpul ăsta mi-am amintit de o altă chestie pe care am vrut să o menționez dar nu am mai avut ocazia. Aflându-mă într-un cabinet medical cu niște treburi mi-a sărit în ochi o plăcuță metalică de pe un perete: NO ESCAPE. Mda… foarte încurajator mesajul. Te însănătoșești una-două și o iei la fugă la o așa întâmpinare. Cred însă că s-ar potrivi mult mai bine în spitalele noastre decât aici. De fapt oamenii încercau să spună că fereastra avea gratii iar în caz de incendiu nu poți scăpa pe acolo. Oricum, mesajul e mai profund decât s-ar fi vrut.

Ținând cont că trebuie să îmi încep și eu programul de vineri conchid aici iar gândurile despre viață, carieră, nemurirea sufletului, priorități, ea, și altele le țin pentru mine. Coane Victor, te rog să îmi scuzi intruziunea iar dacă vrei să ștergi postul nu mă deranjează. Eu mi-am făcut damblaua. Oricum, dacă matale ești ocupat cu design și alte treburi mai reduc cu ocazia asta din tensiunea acumulată în sânul cititorilor tăi, care și-au exprimat nerăbdarea de a mai citi ceva aici. Mă rog, pe tine nu pe mine dar ceva e mai bun decât nimic. Dacă va mai fi o dată viitoare o să încerc să găsesc un subiect o țâră mai interesant. Haidi bai!

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: