Category Archives: Tarele societăţii

Planning familial


Am asistat total întâmplător acum vreo două zile la o conversaţie care mi-a cam dat de gândit. Eram lângă o piaţă şi savuram o cafea de dozator şi o ţigară. Genul de pieţe din oraşele mari româneşti, cu tarabe şi buticuri şi cu mărfuri de toate soiurile. Oraşul nu are importanţă. Nu vreau să fac reclamă negativă şi oricum situaţia cred că ar putea să se potrivească oriunde în România. Ca să nu o mai lungesc, într-un colţ de piaţă era o florărie. Florărie de-aia tipică deţinută de ţigani. Cum era deja seară, ţiganii se pregăteau să închidă prăvălia. Au parcat Audiul A6 (obligatoriu alb, să se asorteze cu „bronzul”) în faţa „stabilimentului” şi au început să încarce vazele de flori în el. La un moment dat apar nişte cunoştinţe la fel de… bronzate şi încep o conversaţie. Între ei şi restul pieţei, pare-se, având în vedere volumul ridicat al vocilor. Şi ţiganul-vizitator îl întreabă pe ţiganul-patron-de-florărie: „Ţigane, ţi-ai terminat, mă, vila?”.
Ei bine, răspunsul ţiganului-patron-de-florărie m-a şocat: „Nu, mă. Îmi mai trebuie vreo 20 de tone de fier şi termin etajul doi.” Am stat şi am cugetat: sigur nu-şi făcea casa din fier, ar fi fost o prostie. Deci fierul era sursa de venit. Atunci florăria ce era? Un hobby?
Am vrut să-i sugerez că dacă vinde tot aurul de la gâtul, mâinile şi urechile pirandei, s-ar putea să termine şi acoperişul şi să-i mai şi rămână de-o vacanţă în Maldive. Dar apoi mi-am amintit că în Maldive nu sunt lebede şi că, în principiu, e mai bine să-mi ţin gura.


Ce ne mai place să ne facem de râs!…


Aşa cum v-am zis deja, de vreo săptămână mi-am găsit un alt job. Vestea bună :mrgreen: este faptul că de azi renunţ la primul. În parte pentru că devine epuizant, dar în primul rând pentru că mi-a fost impus. Dar nu despre asta voiam să vă vorbesc ci despre o întâmplare întâmplată vineri la locul de muncă.

Pentru asta, însă, trebuie să vă pun sumar în temă cu ceea ce fac eu la muncă. Lucrez la un depozit de stocare temporară a deşeurilor (în special azbest, atât în stare solidă cât şi in stare de pulbere, deci dacă peste vreo doi ani o să vă scriu pe-aici că m-am apucat să cresc la sânul meu un pui de cancer la plămâni, să nu vă mire). Slujba mea constă, printre altele, în primirea şi cântărirea camioanelor. Pentru asta intru în contact direct cu şoferii: ei îmi prezintă documentele de transport iar eu îi mai întreb de sănătate, de diferite date care îmi trebuiesc pentru efectuarea procedurilor, etc.

Vineri dimineaţă se prezintă la ghişeu un compatriot. Îl recunosc după nume şi încep să-i vorbesc în româneşte (politica companiei încurajează practica comunicării cu şoferii într-o limbă pe care ei o înţeleg cel mai bine). La care omul nostru face ochii cât cepele şi mă întreabă în rotaliană* cum de m-au angajat pe mine la o muncă de birou? N-au găsit pe altul? Deja replica asta m-a făcut să ridic o sprânceană dar am zis că e vreo glumă de autobază (v-aţi prins voi, aghiotanţii căpitanului Evident, de faza şofer-autobază, nu?). Pleacă omul să încarce, şi când se întoarce să semneze documentele de primire şi să-i dau foaia de drum, începe să zică într-o italiană meltenească cu cele două tipe cu care lucrez în birou şi care mă învaţă meşteşugata artă de cântărire şi primire a camioanelor:

– Ce l-aţi angajat pe ăsta aici? Aveţi grijă că ăsta o să vă fure tot de pe-aici. Sau o să vină cu pistolul şi o să vă împuşte pe toţi.

Toate astea le spunea pe un ton de-ăla de miştocar de doi lei, cu un zâmbet maliţios pe buze, uitându-se fix la mine. Mie nu-mi venea să cred urechilor. Mi-am păstrat în schimb calmul şi am mimat indiferenţa, zâmbindu-i superior. Colegele mele în schimb au fost mai inspirate decât mine şi i-au răspuns că oricum nu am nimic de furat de-acolo, eventual doar inimile lor (:mrgreen:). Şi că cu un camion poţi să omori mai multă lume dacât cu un glonţ.

A plecat melteanul tare îndrăcit. Se vedea pe faţa lui că murea de ciudă că nu a reuşit în tentativa de a mă sabota la locul de muncă. În timp ce ieşea i-am făcut cu ochiul.

Da, a fost o victorie în faţa lui, dar, trăgând linie, simt că am fost eu cel care am pierdut. Chiar dacă tipele sunt suficient de inteligente încât să nu creadă o iotă din ceea ce a zis ţăranul, imaginea pe care şi-au făcut-o despre noi ca popor a mai fost ştirbită un pic. M-am simţit din cale afară de jeneat. Cu atât mai mult cu cât şi ele s-au simţit jenate pentru mine.

De-aia, dragii mei, îmi vine uneori să-mi bag o pulă mare în sentimentele de patriotism şi de naţionalism şi să tratez pe toţi cei care mă acuză că am uitat de unde am plecat cu imensă şi adâncă durere în cur.

Editare ulterioara (am uitat de nota de subsol):
*rotaliana = limba romana contaminata de italienisme vorbita de romanii care au la activ o sedere indelungata in Italia. Din experienta proprie va yic ca la cei care nu au mai mult de 5 ani de sedere, rotaliana nu e altceva decat o fita de prost gust. La cei cu peste 5 ani pe meleaguri italiene se mai accepta.


Am gugăl, deci caut (februarie)


Era să uit de deja obişnuita rubrică lunară de căutări de mare angajament. Cum vorba lungă e sărăcia omului, o să trec direct la subiect. Iată ce dileme au unii (atenţie – articol cu un înalt conţinut de vulgaritate şi lipsă crasă de inteligenţă):

imi place pula – Şi te lauzi?
tipuri de vulve – Vezi că Topârceanu le-a împărţit frumos pe categorii Găseşti aici tratatul lui în versuri cu privire la asta.
bancuri partidul fute republica – Nu e banc. Se cheamă socialism.
traiesc cu un betiv …ce ma fac? – Umple-i paharu’. Asigură-te că o să crape repede.
raceala la penis – Dă-i cu aspirina săracului. Oh, stai, nu poţi…
pizde de vanzare – Ăsta-i amicul care căuta pizde gratis luna trecută. S-a prins că nu există şi-a făcut rost de bani. Prietene, m-ai înţeles greşit.
ma doare fix la pula – Fix?
poze pui de vipera cu corn -Ce-ai, mă, ai luat-o razna? Pe-aici se caută pizde, pule, coaie, vulve, femei cu penis şi futaiuri cu căruţe. Cred că te-ai rătăcit. Te poftesc afară de pe blogul meu.
ce sentimente le-a trezit altora luceafarul? – Ălora? Fii mai explicit.
imagini catel si pizda – Ce?!?
vulva pisicii – Voi doi sunteţi obsedaţi?
sani si pizda – Ai început bine. Mai exersează finalul puţin şi te trec la cititori „intelectuali”
tigani miros – Şi ce-ar trebui să-ţi răspundă Gogul la faza asta? Să-ţi reproducă mirosul?
care e ultimu episod din robotii va rog – Amice, google îţi răspunde şi dacă nu eşti aşa de politicos cu el.
nu asa mue – Da’ cum?
daca faci un site esti hacker – Ia-auzi, Jordaş, ce zice ăsta!…
azi apar robotzii ?
obsedati – Găseşti pe-aici cât cuprinde, după cum bine vezi.
dragobete pe ce data cade la catolici – Cam odată cu Învierea Domnului la musulmani
cum se scrie baga.mi.as – Recidivezi? Hai că de data asta ai fost p-aproape. Mai încearcă.
pentru mine ai murit nu mai existi de azi ai ramas doar in amintirile ce mi-au ramas – Să mă lămurească şi pe mine cineva de ce unii ar căuta aşa ceva pe google.
ce conturi are bucur victor mihai – Hopa!… Tu cine eşti, mă? Eşti de la fisc? Ăla din Elveţia nu-i al meu, să moară Franţa.
ii las pe alti sa se agite..si ce? nu mai conteaza cine si ce comenteaza nu ma mai intereseaza – Vezi că să te cerţi cu google nu-i semn de o bună sănătate mintală.
6 666 26 90 60 0 – Oare ce rezultat relevant te aştepţi să-ţi dea google după o astfel de căutare?

Titlul de „dubioşenia lunii” este împărţit astăzi de două mostre de înţelepciune nemaivăzută. Eu nu pot să mă hotărăsc la care am râs mai mult. Voi ce ziceţi?
sunt roman ma doare-n pula – Aşa, tată, fii mândru. Inclusiv când te dai pe google.
cei de la google sunt prosti cu p mare – Şi „cei de la google” ce-au spus?

Ah, era să uit: ştiu că nu este tocmai genul de articol potrivit pentru a-mi promova blogul literar, dar presimt că azi nu o să mai scriu nimic pe-aici. Aşadar, am publicat capitolul XII din Omega. E cu bombe.

Ţi-a plăcut acest articol?
Dacă articolul a fost deja partajat, votează-l.

N-am găsit un titlu potrivit


Dacă nici filmul următor nu te motivează să laşi naibii telefonul ăla atunci când conduci sau să tragi pe dreapta atunci când vrei să foloseşti telefonul, mai bine te-ai arunca de pe primul pod. Oricum vei muri mai devreme sau mai târziu dar măcar nu iei şi pe alţii cu tine.
ATENŢIE: Conţine imagini şocante. Clipul face parte dintr-o campanie de sensibilizare a şoferilor din Marea Britanie. Mai multe detalii nu cunosc.

Ţi-a plăcut acest articol?
Dacă articolul a fost deja partajat, votează-l.

RObotzi ep. 6 plus un anunţ de la Creative Monkeyz


Voi începe cu anunţul. Cei de la Creative Monkeyz s-au supărat pe reuploaderi şi au publicat pe canalul oficial de la youtube asta:

La faza asta mi s-a luat de la ei. Gata. Nu-i mai iubesc. Din simplul motiv că au luat o decizie pripită, fără să gândească. Sunt de acord cu faptul că reuploaderii sunt un adevărat ghimpe în cur pentru cei care muncesc să aducă publicului un produs de calitate. DAR… E un mare „dar”… Şi anume, cu ce se va schimba în bine situaţia de-acum încolo? Să le spună cineva că de furat se fură de oriunde, nu numai de pe youtube. Dovada este filmul de mai jos. Şi nu, nu vor fi mai puţini. E suficient ca unul să pună filmul pe youtube, că restul reuploaderilor de carieră vor tăbărî pe el ca şacalii, aşa cum tăbărau şi pe filmuleţele originale, ale celor de la CM. Mai mult situaţia asta va avea câteva efecte nefavorabile pentru CM. Şi anume:

1. Bloggerii care embeduiseră filmele lor acum nu mai au filmele pe bloguri. Câţi credeţi că vor da un disclamer sau vor şterge articolele. Eu sigur voi fi în tabăra cealaltă, cea a celor care vor embedui de la reuploaderi. Cu tot respectul pentru CM. Să şterg pagina dedicată RObotzilor nu este în avantajul meu din mai multe puncte de vedre. Şi nici nu pot fi acuzat de nimic, pentru că voi pune mereu link către CM şi voi publica mereu sub clauza „fairy use” la care aderă şi wordpress-ul.
2. Aşa cum am stabilit mai sus, se poate fura şi de pe site-ul lor, nu numai de pe youtube. Serialul va continua să existe şi pe youtube atâta vreme cât ei îl vor produce şi îl vor face public. Iar fanii, în lipsa surselor oficiale, îl vor embedui de unde vor apuca. În cuvinte puţine, „prieteni, noi nu furăm; când e greu ne adaptăm”.
3. Cei de la CM nu cred că au conştientizat încă succesul de care au ajuns să se bucure RObotzii. Şi nu realizează că site-ul lor pur şi simplu nu va face faţă traficului. În seara asta mai avea puţin şi crăpa. Numai eu ştiu câţi nervi am măcinat şi câţi kilometri de pulă mi-am băgat până am reuşit să văd episodul. I have a dream… Prevăd că în fiecare joi site-ul ăla va deveni o adevărată râşniţă de nervi a naţiunii. Ori asta, ori îşi mută site-ul pe nişte servere mai solide.
4. Mai era ceva dar am uitat. (editare ulterioară:) Există dispozitive care nu pot vizualiza filmele în flash (iPhone, iPad, etc). CM au pierdut din start toţi utilizatorii de astfel de dispozitive. Utilizatori care vor continua să se uite la RObotzi dar pe youtube, de la reuploaderi, pentru că youtube e singura sursă de filme compatibile cu dispozitivele respective.

Dumb live Creative Monkeyz! Vă las cu episodul.

RObotzi.S01.Ep6.Paralele:

Vă reamintesc că seria completă (cu replicile transcrise) o puteţi urmări aici şi că toate creditele aparţin celor de la Creative Monkeyz.

Ţi-a plăcut acest articol?
Dacă articolul a fost deja partajat, votează-l.

Sf. Valentin i-a scris lui Moş Crăciun să-i aducă un Iepuraş de Paşte


Exact. M-am dilit şi eu ca şi juma’ de blogosferă şi o să scriu despre sărbătoarea de azi. Iniţial nu am vrut să scriu; apoi am vrut să scriu depre voi ăştia care scrieţi despre ea; apoi am citit prin blogosferă câteva păreri pro şi – evident – contra şi citindu-le pe-astea din urmă am rămas marcat de câtă ură zace în unii. La aceştia o să revin imediat, că despre ei o să fie vorba în articol. Mai întâi o să spun două vorbe despre dileala care dă în blogosferă de câte ori ne apropiem vertiginos de câte o sărbătoare de-asta puternic consumistă. Pentru Dumnezeu, de ce?!? Chiar nu se mai găsesc alte subiecte vizavi de care să vă exprimaţi o părere (im)pertinentă? Chiar a dispărut dintre noi orice urmă de inspiraţie şi de originalitate? Chiar toată blogărimea din punct ro îşi programează articolele după calendarul creştin-ortodox? Vorba unui prieten, puneţi mâna şi citiţi wikipedia. E foarte instructivă şi sigur vă vor veni şi idei mult  mai bune de pus pe blog. Vă zic la modul cel mai serios că ideea pentru următorul articol de-acolo mi-a venit. Stau de trei zile cu două taburi deschise pe wikipedia şi astăzi despre asta voiam să scriu dacă nu mă scandaliza aşa tare nebuneala asta cu sărbătorile. Nebuneală pe care nu o înţeleg. Serios, DE CE?!? DE CEEEEEEEE?!? [gesturi teatrale de sfâşiere a cămeşii şi a podoabei capilare întru impresionarea publicului înainte de a se lăsa cortina]

Actul doi:

Revenim la subiectul nostru. Din cauză de link (pe prinţipiul cauză->efect) m-am întâmplat pe blogul ăsta pe care dubioasa sa autoare (nu zvârliţi cu pietre, aşa se autointitulează dânsa)  e de-o hotărâre nestrămutată să jumulească aripile lui Cupidon şi să le servească în sânge de inimă însăgetată şi sos de usturoi de la KFC. Precum spuneam, am fost atât de marcat de indignarea tipei încât primul impuls a fost să-i las un comentariu de-ăla de ar face să crape de invidie orice troll de internet. Apoi mi-am dat seama că am mai multe chestii de spus; chestii care chiar n-ar fi încăput într-un comentariu. Aşa că o să-i răspund aici (a se citi şi articolul la care fac referire, ca să nu vorbim împreună şi să ne înţelegem separat):

Eu nu înţeleg un lucru: voi ăştia – hateri parcă vă zic nemţii  – cărora vi se pune pata pe câte un concept pe motive atât de superficiale, sunteţi pe bune? Nici nu mă obsesc să iau la rând cele zece „argumente”. Pot să le bag lejer pe toate în aceeaşi oală şi să spun că tu de fapt ai făcut [acolo] un compendiu al cocalarismului şi al piţipongelii, fără nici o legătură cu adevărata esenţă a sărbătorii. Care sărbătoare, este până la urmă despre dragoste. Crezi în dragoste? Ok, scuze, întrebare stupidă. Nu poţi întreba un hater dacă (scuză-mi cacofonia) crede în dragoste. Ai să-mi spui acum că nu ai nevoie de o zi specială pentru a-ţi manifesta dragostea. Total de acord la faza asta. Dar nu văd nimic rău în a-i dedica o zi pentru a o celebra. Sau pentru a-l celebra pe sfântul protector al dragostei între tineri, pentru că de fapt despre asta este vorba, nu despre lăbărelile consumiste pe care le-ai vomitat tu. Altfel, în aceeaşi ordine de idei, aşişderea se întâmplă şi la Crăciun, şi la Paşti, şi la orice altă mare sărbătoare (a creştinismului în mod deosebit) contaminată de lifestyle-ul consumist (care la noi a venit din vestul european, apropo, nu de la americani). Hai atunci să ne băgăm pulele în ziua de naştere a Mântuitorului pentru că şi-atunci timpanelor noastre le cresc nişte mânuţe mititele cu care îşi acoperă urechile, sătule de atâta Hruşcă şi Fuego (care, apropo, sunt ai noştri, nu mai putem da vina pe americani). Sau hai să scuipăm pe Sărbătoarea Învierii pentru că urâm iepuraşii de ciocolată.

Trebuie să şi citez un punct de mare angajament din articolul demoazelei care urăşte sărbătoarea dragostei:

6. Nici nu vine de la români, ci de la cretinii de americani care tot timpu găsesc ceva inedit pentru a „stupideniza” populaţia.
Own: Şi asta e tot sad pentru că ne pierdem din patrotism….gen. Nu că ar avea cineva notat în calendar când urmează Dragobetele sau că i-ar păsa… da’ Valentine’s day, mă băieţi?!

Unu: Că nu vine de la americani, am stabilit mai sus. Mai precis, sărbătoarea este catolică iar populaţia SUA este catolică doar în proporţie de 25% (în 2008; sursa). Vestul europei este catolic într-o proporţie mult mai mare. Nu găsesc acum nici o statistică dar dacă ar fi să mă hazardez într-o evaluare, aş zice că depăşeşte binişor 65%. Mă rog, peste asta putem trece cu vedere că, din câte înţeleg, ideile care nu sunt scrise în italic nici nu-ţi aparţin. Să trecem la

Doi: partea unde îţi asumi. Cu ce relevanţă pui tu în aceeaşi frază cuvintele „own”, „sad” şi „ne pierdem din patriotism”? Ştii, nu prea dai dovadă că ai avea o relaţie solidă cu propriul tău patritism atunci când ţie îţi put cuvinte precum „părera mea” şi „trist”.

Şi că tot vorbim de patriotism şi de americani în acelaşi context, sunt de părere că de-aia ne sunt infinit superiori nouă ca naţie, indiferent cât ne strâmbăm noi la strugurii acri. Nu credeţi? Urmăriţi filmuleţul ăsta:

Acum vă rog să-mi numiţi un singur român (înafară de Sergiu Nicolaescu) care nu ar părea cel puţin penibil atunci când ar rosti un astfel de discurs. Însă tipului din clip i se poate trece cu vederea lejer. Mai mult, vorba unui comentator de pe youtube, după un astfel de speech te-ai lua la cafteală cu Chuck Norris. Şi de ce tipul ăsta pare aproape natural dar unul de-al nostru m-ar face să mă cufuresc de râs? Pentru că ei au un cult al patriotismului; noi nu. Pentru că ei sunt învăţaţi de mici să tragă pentru un ţel comun nu să se muşte de cur.  Pentru că au simţi civic nu sunt nişte hateri antisociali care-şi varsă veninul pe unde apucă împotriva unor concepte în esenţă bune.

Serios acum, aşa cum zicea şi Ştrumfa cu eşearfă, indiferent de cât de consumistă, de chicioasă şi de meltenească ar fi sărbătoarea asta, e totuşi vorba despre iubire. Prefer să dau în diabet de la bombonele în formă de inimioră învelite în staniol roz chiloţiu decât să înghit fierea scuipată de un hater.

Acestea fiind spuse, vă invit să rămânem în aceeaşi atmosferă de sărbătoare, deoarece Carmen ne propune un Valentine’s Day cu adevărat deosebit: o poză cu o inimioară foarte sugestivă (inside rumors: o să avem parte de o săptămână întreagă plină de romantism şi culoare la ea pe blog; deci staţi pe-aproape).

Vă urez un Valentin Fericit!

Editare ulterioară: Am publicat capitolul 7 din Omega pe Cronicile Infinitului. Enjoy!


Am gugăl, deci caut (ianuarie)


Întârziasem cu rubrica asta (deocamdată singura de pe blogul meu). Nu vă mai plictisesc cu introduceri. Ştiţi despre ce e vorba. Iată defecţii care au ajuns la mine din google luna trecută:

pubis epilat – Va să zică am şi cititori erudiţi.
pizda in calduri a ce miroase? – Habar n-am. Şi te rog eu să nu te mai lingi la oo în public.
cica curiozitati – Cică?
ce este dezinformarea – În mare cam ceea ce găseşti pe-aici [evil laugh emoticon].
cum faci sa para o camera mica mai mare – Dărâmă vreo doi pereţi.
poze cu pizde gratis – Fiule, pizda nu e gratis. Tre’ să munceşti pentru ea. Ah, la poze te refereai? N-ai vrea tu, mai bine,  să pui puţin mâna pe gramatică?
femei frumoase suedeze – Cred că tu n-ai auzit de Assanje.
cum tin militarii cutitu in mana – De mâner. Am văzut io pe Descopery.
cum se scrie bagami-as? – Nu cum ai scris tu (îndrăznesc să afirmă că asta e o căutare pertinentă).
text argumentativ talentul nu este suficient – Ai dreptate. Mai treb’e bani, duşmani, femei, merţane… eheeeeei… treb’e multe.
poze cu fete care stau cu pula in sus – Ce, mă?!?
futai cu cai si cu carute – Coaie, tu duci perversiunea sexuală la un nou nivel. Cu căruţe?!?
dumnezue iti trimite tie mai multa inteligenta iar mie mai multi bani – Sper.
cuvinte cu et la sfirsit – E grele cu rima la poezii, eh?
newbie hacker dutu mihai – Prietenii ştiu de ce…

Din ciclul „Amintiri din Africa”
negru cu pula – N-avem. Da’ avem pula cu negru. Uite aici.
pula de fier – N-avem. Da’ avem de nichel. Uite aici.
pula mare – N-avem. Verifică cursul (sic!) BNR să vezi cât a scăzut.

WTF of the month:
aaaa cum pula mea ii zice ma..nu ma nu – ?!?


Futacul Berlusconi şi rubinul maghrebian


Nu o să vă povestesc acum depre tot scandalul care s-a iscat de câteva zile în jurul peremierului italian în legătură cu prostituata marocană (cândva) minoră Ruby care a băgat Peninsula în priză şi o face să bâzâie ca un neon consumat. Dacă vă interesează şi vreţi amănunte, consăteanul Mihai a scris ceva mai mult despre acest subiect. Ceea ce m-a determinat pe mine să vă vorbesc despre asta este un amănunt care m-a frapat în mod violent. Am rămas aşa, într-o stare catatonică iar sinapsele mele au încetat să mai funcţioneze. Ceea ce circumvoluţiunile materiei mele cenuşii încercau să proceseze era un purcoi de zerouri aşezaţi milităreşte după o anume cifră. Şi da, faptul că se vorbea de moneda europeană îmi blocase mie procesele cognitive.

Ruby Rubacuori

Dar să vă explic. Zice-se prin tribunale şi curţi de apel că taica Berlusconi a pus botul la o fofoloancă de minoră. Fofoloanca exotică a sus-numitei Ruby, care între timp s-a majorat. Că era şi curvă, nu e bai aşa de mare. Dar că era minoră… e  problemă. Deci distinsul „presidente” tre’ să dea seamă pentru două acuzaţii cam nasoale: favorizarea prostituţiei şi corupere de minor. Şi e chemată să dea cu subsemnatul don’şoara Ruby: „Făptură castă şi nevinovată, te-a atins acolo domnu’ preşedinte au ba?”. Şi e o ţine una şi bună că „Ba!”. O fi aşa sau nu, habar n-am. Vor ajunge magistraţii la o concluzie. Gurile rele spun însă că – şi acu’ ajung la problema care mă frământă pe mine – pentru ca signor Berlusconi să scape cu liftingul curat, marocanca a încasat ceva cash de la el. Ei bine, vreţi să ştiţi cât îl costă pe unul de teapa lui Berlusconi o păsărică în sos de limbă? Degeaba vă uitaţi în meniul de acum două articole, că nu o să găsiţi acolo. E specialitate exotică, nu e pentru buzunarele noastre. Se zice pe la televiziunile italiene că aceată Ruby – da, gagica asta fadă din poza de mai sus – însumând comisioanele pentru prestaţii, comisionul pentru închis gura şi cel pentru închis gura logodnicului (care cică era la curent [?!?]) a încasat nici mai mult nici mai puţin de 5 000 000 euro. Da, aţi citit bine. Cinci milioane. Mie abia îmi încape cifra în gură. Apoi cică să nu fii curvă. Din punctul meu de vedere, nu merita banii ăştia nici dacă avea pizda poleită cu rubine, nu numai (pseudo)numele de rubin. Dar eu nu-s preşedinte de guvern.


Libertatea de exprimare


Constituţia României în Articolul 30 (Libertatea de exprimare) spune că:

(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisa.
(3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii.
(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publica sursa finantarii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.

(am redat articolul integral, pentru a nu avea discuţii cu unii gureşi cum că, aşa cum am mai auzit, deciziile CNA-ului sunt constituţionale şi îşi au baza în prevederi din actul de căpătâii al ţării)

Deşi coma (1) spune clar că libertatea de exprimare de orice fel este inviolabilă, Consiliul Naţional al Audiovizualului este de altă părere. Pe cale de consecinţă, decide să penalizeze un post de televiziune pentru difuzarea unor opinii personale, într-o emisiune de dezbateri şi de opinii (raportul complet cu privire la această decizie îl puteţi citi aici). Şi asta în condiţiile în care însăşi prezentarea de pe site-ul lor spune că „Misiunea CNA este de a asigura un climat bazat pe libera exprimare şi responsabilitatea faţă de public în domeniul audiovizualului.”

Rezultatul? 400 de oameni adunaţi în doar două ore, pentru a protesta împotriva cenzurii şi a îngrădirii libertăţii cuvântului. Nechemaţi, neconvocaţi. Doar anunţaţi printr-un blog destul de popular şi o emisiune de mare audienţă. Sunt de părere că 400 de voci ar trebui să se audă mai tare decât 11 glasuri piţigăiate ale unor marionete ale puterii, ce iau deciziile după interese şi după ureche (cei 11 membri ai CNA-ului sunt numiţi de Parlament).

Ştiu că episodul este deja fumat, trecut, răcit şi ce mai vreţi voi. Dar nu e niciodată târziu pentru a milita pentru drepturile noastre. Eu o fac acum, aici, aşa cum vedeţi mai sus. Armanbet Zarif, fost coleg de facultate şi bun amic o face aşa:


Zuckerberg vs. Assange. Arbitrează Time Magazine


Mark Zuckerberg,
Time's Person of the Year 2010

Deşi sondajul de pe site-ul prestigioasei publicaţii îl scotea pe  Julian Assange învingătorul incontestabil al cursei pentru titlul de „Person of the year”, Mark Zuckerberg clasându-se abia pe locul 10, după alte „personalităţ”i precum Lady Gaga (locul 3 (?)), Steve Jobs (locul 7) sau Şomerul American (?!?) (locul 9), redactorii Times au decis astă noapte să-l încoroneze pe fondatorul Facebook-ului drept omul anului 2010. Aveţi mai jos topul complet, numărul de voturi inclus.

Rezultatele sondajului de pe http://www.time.com

Care a fost raţionamentul după care redactorii de la Time au decis să ignore părerea cititorilor săi, habar nu am. Nu stau să discut acum ce a făcut Zuckerberg ca să merite să fie în topul ăsta. E suficient să spun că odrasla sa bastardă, cea mai populară reţea de socializare la mai puţin de 6 ani de la naştere era evaluată ca fiind a treia cea mai valoroasă companie din lume (41 de miliarde de dolari, declasând Ebay şi poziţionându-se imediat după titanii Google şi Amazon) şi la fix 6 ani şi o lună (martie anul ăsta) a depăşit pentru o săptămână Google la numărul de vizitatori în topul Alexa şi deja am spus suficient, fără a spune însă nici pe departe tot. Daţi cu Google (eh, da, life’s a bitch) şi o să găsiţi suficientă lectură cât să vă ţină ocupaţi până după sărbători.

Nu stau să discut nici de ce el şi nu Assage, deşi cred că la impact social global la „nivel de adulţi” ca să zic aşa wikileaks.com bate la orice oră facebook.com, deşi acuzaţia de „prezervativus (inte)ruptus” pare o farsă de-a lui Jugaru comparativ cu acuzaţiile de violare a privacy-ului, a copyright-ului sau compromiterea securităţii unor sisteme informatice cu care s-a confruntat Zuckerberg. Am vrut să vă pun şi link către wikileaks.com dar site-ul arată la ora actuală exact ca în poza de mai jos, deci se pare că problemele lui Assange sunt mult mai serioase decât acuzaţia de pseudoviol („sex pe nepregătite„) a pipiţelor suedeze.

Întrebarea care mă frământă este de ce ei? Chiar merită să fie Assange, Zuckerberg, Lady Caca sau Jobs în fruntea topului Time’s Person of the Year? Unde sunt persoanele excepţionale cu fapte cu adevărat memorabile? Unde sunt medicii care revoluţionează tratamentul cancerului de sân? Unde sunt politicienii care animează spiritele în lupta pentru drepturile omului? Ştiu că ăsta nu e premiul Nobel, dar totuşi, Lady Gaga?!?

Ah, şi dacă vreţi să citiţi ceva amuzant cu aluzie subtilă la Wikileaks, aruncaţi un ochi pe la prietenul Bogdan. Şi dacă tot treceţi pe-acolo, vedeţi că el a scris deşa primul episod din proiectul de care vă vorbeam ieri. Al doilea episod îl găsiţi la Carmen. Al treilea e „pe vine” aici, la mine, odată cu regulamentul. Pe care nu l-am scris încă pentru că aveam nevoie de aprobarea lor, aşa că aveţi puţintică răbdare.


%d blogeri au apreciat asta: