Homosexualitatea şi sexul oral

Am o dilemă. Pornind de la ideea că, prin natură, bărbaţilor hetero le place nuditatea feminină iar femeilor hetero cea masculină, majoritatea bărbaţilor hetero consideră sexul oral între doi bărbaţi scârbos, respingător sau împotriva naturii pe când sexul oral practicat între două femei este considerat erotic, excitant. Dilema mea e următoarea: de ce şi majoritatea femeilor hetero au aceeaşi părere? Nu ar trebui să fie invers? Nu ar trebui să se scandalizeze la vederea a două femei practicând sexul oral între ele şi să nu fie de-a dreptul ultragiate la vederea a doi bărbaţi în aceeaşi ipostază? Aceeaşi treabă şi cu sărutul. Femeile au cuvântul.

Miros de… peşte.

Ştiţi bancul ăla cu orbul pe lângă care trece un camion de peşte şi el exclamă cu zâmbetul pe buze: „Bună, fetelor!”? Asta mi-a venit în minte când am văzut prima dată ce urmează să vă arăt mai jos.
Informaţia am filat-o via facebook şi am mers pe linie de link să fac săpăturile de rigoare pentru a vă informa şi pe voi. Nu de alta, dar o astfel de informaţie merită să o împart cu alţii. Trebuie să vedeţi şi voi în ce lume bolnavă trăim, în caz că mai aveţi vreo îndoială.
Cică o companie britanică (se putea să fie alţii?) a inventat şi comercializează un parfum cu miros de… păsărică. Bănuiesc că e ca la vinul roşu dar invers. Adică e făcut pentru bărbaţi dar să se dea femeile. Altfel, nu văd de ce ar vrea un bărbat sănătos la cap şi cu înclinaţii hetero să miroasă a fofoloancă.
Produsul se numeşte „Vulva”. Pe site-ul de prezentare (foarte bine realizat) găsiţi mai multe informaţii, o galerie cu imagini din campaniile publicitare şi puteţi să faceţi şi comenzi dacă doriţi. Strict pentru soţii. O fi un parfum pentru femei dar nu cred că e tocmai indicat să-l faceţi cadou mamelor sau surorilor. Pentru minorii tembeli care fac căutări de oameni obsedaţi prin gugăl şi ajung aici: total nerecomandat doamnelor învăţătoare de 8 martie. Pentru tocilarii care vor să pară altceva decât sunt, îl recomad ca odorizant de cameră pentru impresionarea prietenilor.
Mai jos aveţi imagini din campania de promovare precum şi un spot TV. Cu siguranţă nu e pentru posturile publice.

Sursa: Scuola Zoo

Tâmpiţi cu mouse

Am văzut că e la modă pe bloguri să faci la un moment dat o statistică a căutărilor pe Google mai ciudate după care unii au ajuns la tine pe blog. Ei bine, blogul meu e (încă) prea mic pentru asta, deşi am şi eu câteva căutări acolo. O să vă împărtăşesc şi vouă câteva din ele când se vor aduna mai multe, da’ nu acuma. Acuma vreau să vă vorbesc de o altă chestiune strâns legată de asta: din lista de referări pe care statisticile de la wordpress o pun la dispoziţie mi-a atras atenţia o altă căutare, care nu a fost făcută pe Google.

Ca să vă minunaţi şi voi cam ce cretini mă citesc (şi) pe mine, unul din ei a ajuns pe-aici după şirul de căutare: „cum se baga pula intre tate„. V-am pus şi link direct cu rezultatul căutării respective în motorul de căutare cu care a fost făcută.

Acu’ io am o serie de nedumeriri. Două sunt întrebări pentru dezaxatu’ care a căutat aşa ceva:

1. Dacă ai sub paişpe ani, mă-ta ştie ce faci tu pe net?

2. Dacă ai peste paişpe, cum frate, nu ştii cum se face aşa ceva? Îmi pare rău pentru tine. Eşti un ratat. Şi regret dezamăgirea ta pentru că nu ai găsit răspunsul pe-aici. Nu m-a dus capul că ar putea exista aşa rataţi care să nimerească şi pe la mine pe blog. O să fac un articol cu instrucţiuni special pentru tine. De fapt, cred că o să fac o rubrică întreagă, un fel de manual, pentru vârât pula în diferite parţi anatomice ale femeii, că poate mai ai şi prieteni la fel de dezaxaţi rataţi nepricepuţi.

A treia nelămurire este tot o întrebare adresată atât obsedatului cât şi vouă, celorlaţi cititori: unde dracu’ m-a găsit ăsta pe mine? Că io am avut răbdare să mă duc până pe la pagina a 10-a a căutării şi nu m-am găsit. I-am găsit pe alţii pe care-i cunosc, cărora le-am intrat pe blog cel puţin odată (pe unii din ei îi cunoaşteţi şi voi, probabil; pe unul din ei – cu siguranţă) cum ar fi: Porcuşoru’ Istoric (clasat foarte bine, pe prima pagină, al doilea rezultat; bravo porcule; tot el mai apare şi pe paginile 4 şi 7), Piticu’ gratis (nu-i aşa că vă era dor de el? apare de două ori: paginile 2 şi 3; a învăţat să dea ban pe clasă… cred… n-am mai verificat… dar cred că va primi un trackback de-aici), Vis urât (paginile 3 şi 6; blog în top 10 al blogurilor româneşti cred; şi-aici mi-am luat ban), Arhi (tot blog cu trafic mare, tot pe pagina 3, dar mai apare şi pe 4 şi 5; l-am citit odată; n-am ban la el pentru singurul motiv că nu am comentat), Zoso (blog de top 10; pagina 6), Gia Păpădia (asta tre’ să recunosc că a fost o surpriză; nu mă aşteptam să o găsesc într-o astfel de căutare; nici măcar la pagina 7) şi ultimul, dar nu cel din urmă Jimerino (umila pagină 10; o altă surpriză; numai dacă-i citeşti descrierea la blog te aştepţi să iasă pe prima pagină; Jimerică, ia atitudine). Cam ăştia sunt cei care-i cunosc eu. Ah şi ar mai fi şi Simona Tache… E o tipă cu condei bun, de la Caţavencu parcă. Da’ ea a aterizat printre rezultate total întâmplător (pentru cuvintele „cum”, „se”, şi „între”; şi pentru numărul mare de vizite probabil).

Da’ io? Io unde ţâţa mea sunt? Cum m-a găsit ăsta pe mine? Rog cititorii care au avut mai multă răbdare decât mine să lase un comentariu, în caz că m-au găsit pe undeva prin căutarea aia.

Editare ulterioară: Am primit explicaţia conform cărui motiv nu mă vedeam în rezultatele acelei căutări: după spusele lui Jordaş, motorul de căutare respectiv se bazează pe aceleaşi principii ca şi Google. Cu alte cuvinte, rezultatele aceleiaşi căutări pot fi diferite pentru fiecare persoană care face căutarea, în funcţie de localizare, limba predefinită a sistemului de operare, etc. Deci ceea ce vedeţi voi nu e acelaşi lucru cu ceea ce văd eu când accesez link-ul respectiv. Aşa că delectaţivăcu link-urile postate dar nu luaţi în seamă numerele paginilor pe care le-am scris eu. Mersi, Jordaş.

Aaaa… şi tot din spusele lui Jordaş, eu aş fi pe prima pagină, primul rezultat la căutarea aia în România? E adevărat? WTF???

Băga-mi-aş pula!

Ei, da… Pun pariu că la asta nu v-aţi aşteptat. Sau poate unii din voi v-aţi aşteptat. Asta are mai puţină importanţă. Ideea e să vă bag repede în atmosferă. Că nu prea am chef de scris şi o să fiu concis.

Azi vă dau o lecţie de vulgaritate. Sau cel puţin încerc. Aaaa… sunteţi sătui de asta, au făcut-o şi cei de la Decò mai bine şi mai cu haz decât mine… Şi ce-i cu asta? Oricum nu aveam de gând să vă plictisesc cu ei. Filmuleţul e fumat, l-a văzut toată lumea, am râs la el, ne-a plăcut. Gata. O să vă trimit însă la un alt filmuleţ, poate la fel de vechi. Cel puţin eu îl ştiu de mult timp. Dar l-am revăzut de curând şi recaţiile la el mi s-au părut cel puţin ciudate. Dar mai bine vă las să vizionaţi videoclipul şi discutăm dup-aia.

Gata? L-aţi văzut pân’ la capăt? V-a plăcut? Buuuun. Ei bine, un bun prieten de-al meu este de părere că versurile acestei piese sunt vulgare. Vulgare?!? De ce? Că zice ăla „pula mea” de vreo trei ori în refren. Cică e vulgaritate gratuită.

Păi, în pula mea, dacă era gratuită, îi mai ieşea ăstuia lungimea la vers (măsură metrică se cheamă pentru cei inculţi) dacă renunţa la ea? Fără să mai vorbesc de câte exprimă ăla cu cuvintele alea două, că au făcut-o alţii înaintea mea. Ce m-a mirat cel mai tare este că ideea aparţine unei persoane care a avut şansa să trăiască mai mulţi ani într-o societate civilizată (am vrut să subliniez civilizată, dar căcatul de script de de la WordPress nu are opţiunea de subliniere), o societate ai cărei membri nu se sfiesc să mai scape câte o „pulă” din când în când, fără să fie atenţi la context, companie sau mai ştiu eu ce. Bine, nu au ei o cultură a vulgarităţilor atât de vastă ca a nostră, dar nu sunt nici nişte sfinţi în privinţa asta. Vorbesc de italieni – ca să vă scot din ceaţă. Deunăzi urmăream o emisiune de-a lor pe Rai 1 (televiziunea naţională prin excelenţă) care aducea în discuţie evoluţia lexicului limbii italiene. Era invitat un profesor universitar, o somitate în domeniu; echivalentul italian al răposatului Pruteanu, doar că cu 5 minute mai viu. Emisiunea era la ora 10. Dimineaţa. Şi se abordează tema cuvintelor vulgare. Şi ăla trânteşte în plină discuţie un „cazzo” aşa, fără nici un motiv. Cu alte cuvinte, în traducere foarte liberă „pula”. Aaa, uitasem să vă spun, emisiune era cu public. Înafară de foarte puţine reacţii de uimire (asta e, au şi ei puritanii lor) nu s-a întâmplat nimic. Nu s-a sesizat nimeni cu toate că, vorba aia, cenzura Vaticanului e cam ca vreo 5 CNA-uri de-ale noastre în severitate. Nici o amendă, nimic.

Dar să lăsăm asta. Că poate ziceţi că televiziunea la ore de vârf nu e tocmai un instrument de propagat prostii, că la ore de-alea se uită şi copiii şi ce vor învăţa ei din asta. De parcă copiii n-au alte surse mult mai greu de controlat pentru îmbogăţirea cunoştinţelor generale de băgat pula. Vă spun doar că 90% din internet e porno, că 90% dintre copii între 8 şi 14 ani ştiu să utilizeze internetul şi că 90% dintre părinţi nu au cunoştinţe IT suficiente pentru a limita accesul copiilor şi deja am spus tot. Mă rog. Vreau să aduc o altă problemă în discuţie. De câte ori aţi auzit expresia „pizda mă-si”? Aşa mă gândeam şi io. Şi s-a scandalizat cineva? Aaaa, aşa deci? Dar când spui „pula mea” în companie deja eşti etchetat şi te alegi cu câteva cătături pe sub sprânceană. Deci să spui „pizdă” e bun – să spui „pulă” nu bun. Cum vine asta? Dacă spun în schimb că râzi ca pizda când citeşti articolul ăsta, sunt un porc bădăran nesimţit şi needucat. Păi cum, nu-i acelaşi cuvânt?

Părerea mea este că nu e altceva decât ipocrizie în toată povestea asta. Nimic mai mult. Ne preocupăm pentru cum vorbim mai mult decât pentru ce facem şi, mai ales, pentru ce nu facem. Şi aici e o mare problemă. Nu intru în detalii, cunoaşte toată lumea problemele societăţii noastre.

Şi vreau să lămuresc din start un aspect de care cel puţin unul din voi o să se lege, şi anume cel cu pornografia. Cineva mi-a zis că pornografia nu e vulgaritate. Vorbim aici de vulgaritatea strict verbală, pentru că se referea la clipul de mai sus. Pornografia măcar excită, mi s-a zis. Sunt de acord, până într-un anumit punct. Pornografia excită. Dar e vulgaritate. Vulgaritatea în schimb e mult mai vastă de-atât. E un mijloc de exprimare. Da, de acord cu voi, şi pornografia este. Dar nu are puterea de exprimare a vulgarităţii, cu toate elogiile binemeritate aduse lui Tinto Brass.

Şi, ca să închei, o să vă povestesc de un interviu cu Mărgineanu pe care l-am citit acu’ ceva ani într-o revistă pentru bărbaţi (nu, nu e Playboy ci FHM). Jurnalistul l-a întrebat printre altele pe artist de ce cuvântul „pulă” are un efect atât de puternic asupra minţilor românilor. Şi el a răspuns printr-o întâmplare-anecdotă:

Cică un prieten de-al lui avea un fiu cam prin clasa a patra căruia nu prea-i plăcea să înveţe, cu toate că părinţii erau tot timpul cu gura pe capul lui. Într-o bună zi, sătul de insistenţele persuasive ale tatălui, puştiul s-a revoltat:

– Da’ ce pula mea? Nu vreau să învăţ. Nu-mi place.

Răspunsul tatălui a fost promt şi foarte elocvent:

– Da’ ce mă, tu ai pulă? Numai premianţii au pulă. Repetenţii au puţă. Marş la-nvăţat.

Eu am râs ca muta la pulă. Concluziile le trageţi voi.