Tag Archives: gramatică

O noapte furtunoasă pentru Caţavencu. Şi-o scrisoare (de demisie) pierdută


Probabil că mulţi din voi sunteţi la curent cu evenimentele recente care au avut loc în cadrul redacţiei Academiei Caţavencu. După ce astă noapte Andrei Manţog a încercat să bage în ceaţă un spoiler de-al lui Zoso (Pisico, îmi pare rău să te dezamăgesc; din când în când ăsta mai are şi ponturi bune; ştiri e cam greu să le zici de vreme ce nu sunt nici exacte, nici argumentate cu surse), transformând jumătatea de informaţie într-o bălărie semi-ironică apropo de definiţia de DEX a cuvântului demisie, cum că e imposibil să-ţi dai demisia dintr-un contract de cesiune a drepturilor de autor,  astăzi zvonurile au început să prindă contur:

http://www.paginademedia.ro/2010/03/marea-schisma-de-la-academia-catavencu-aproximativ-20-de-oameni-pleaca-sa-isi-faca-o-noua-revista/
http://www.gandul.info/news/vantu-plecarea-unora-cu-nivel-discutabil-de-la-catavencu-e-o-usurare-revista-devenise-incrancenata-5701072

Ce nu am înţeles eu, a fost atitudinea lui Mantzy. Andrei, las-o moartă. La analiză pe text ştim că eşti bun. Dar ştim cu toţii care e sensul cuvântului demisie în acontextul ăsta. Zi mai bine că ori nu erai hotărât, ori ai pierdut scrisoarea de demisie înainte de a o înmâna, ori (cel mai probabil) voiai să ţii cititorii aproape (de tine şi departe de Zoso) pentru amănunte (nume) pe care nu le aveai încă dar pe care urma să le afli odată ce ajungeai la muncă, făcând astfel o ştire de senzaţie despre Marea Schismă de la Caţavencu (expresia nu-mi aparţine, în caz că se trezesc trollii din hibernare).

SENZAŢIONAL. Doar la Lumea lui Matzy!

Cauzele demisiilor în masă de la Academie nu stau să le discut. Daţi cu Google şi veţi găsi suficiente opinii şi declaraţii cât să vă faceţi o idee. V-am pus şi io două link-uri mai sus.

Motivul articolului de faţă (înafara aceluia de a mai face puţin trafic) este dilema în care mă pune evenimentul ăsta: de ce, frate, atâta vâlvă? Unde-i senzaţionalul? Nu e prima dată când în diferite colective de presă au loc scindări, despărţiri cu lacrimi sau cu bagat de pule în mame, schisme, migrări sau demisii în masă. Şi nu va fi nici ultimul episod de acest gen. Scenariul e atât de banal şi atât de repetat încât a devenit unul dintre pionierii clasicismului jurnalistic: o mână de oameni mai mult sau mai puţin competenţi pleacă dintr-un mediu în care condiţiile nu mai sunt prielnice (din motive de principiu – vezi cenzura acuzată de ei – sau din motive financiare – vezi tăierile de salariu invocate de conducere pe motiv că nu mai sunt profitabili), migrând spre alte condiţii sau încercând să-şi creeze un nou mediu al lor. Din câte am înţeles, ultima variantă e ceea ce se întâmplă şi în cazul de faţă, deşi nu am confirmări din partea unor surse pe care eu să le consider credibile, înafara unor aluzii ale lui Mantzy (în comentarii la ultimu articol) la Caţavencul vechi, la care au rămas câţiva dintre ei. Să înţelegem că va fi şi un Caţavencu nou?

Ideea rămâne: de ce dracu’ atâta agitaţie? Da, oamenii scriu bine, dar nu acolo la fiţuică. Ştim cum funcţionează presa în România. Eu prefer să-i citesc pe bloguri la ei, unde nu sunt îngrădiţi de cenzură… Sau sunt? Pizda mă-sii, nu ştiu la ce nivel a mai ajuns autocenzura pe plaiurile balcanice mioritice.

PS: Era să uit de piticu’ prost gratis. Zice el că a descoprit la alţii cum că el şi-a dat demisia şi acu’ se declară confuz pentru că el nu-şi aminteşte să o fi făcut. Deci el face exact ce face de obicei: nu ştie ce face. Şi dacă a vrut să fie ironic, nu i-a reuşit. E o glumă veche, răsuflată şi proastă. Şi da, în articolul ăla e greşeală gramaticală de toată jena. Aha… GRAMATICALĂ. Nu de stil (?). Te-ai făcut de râsu’ satului, gălăţene. Şi ştim cu toţii de ce ai rămas: pentru că eşti un corporatist gheu şi lingău cu păr rectal de mogul pe buze. De-aia.

Editare ulterioară: Până să termin eu articolul de faţă, Mantzy a venit în completarea ştirii sale cu două disclamere: da, e adevărat, vor fi două ziare Caţavencu – unul vechi şi unul nou. Şi cică ei nu au plecat că li s-au tăiat salariile . Rămâne, deci, versiunea demisiei de onoare (prinţipiu). Dacă e aşa, bravo lor. Am un dubiu însă. Depinde de ei dacă îmi va dispărea dubiul. Sper să aibă cât de curând şi un site al lor ca să îi pot urmări (mă refer la Caţavencul cel nou) pentru că mă îndoiesc că-l voi găsi prea curând prin Italia. Succesuri.

Editare ulterioară editării ulterioare de mai sus: Piticu’ gheu şi-a corectat greşeala şi a tăcut ca un căcat la criticile aduse de alţii (the grammar nazi is still banned). Dar o să-l fac de panaramă aici: scrisese „trimite-ţi-mă”. Aaa… şi şi-a schimbat şi politica apropo de comentariile mele sporadice. Cum nu a învăţat încă să dea ban pe clasă şi eu mai scap câte un comentariu la el, acum a început să le modifice. În sensul că îmi pune în gură declaraţii compromiţătoare pentru a mă denigra în faţa gloatei de sclavi care îi citesc comentariile pe-acolo. Cât de original, coae! Şi cât de inteligent! Atât de inteligent încât mă face să te întreb: cine ţi-a dat ideea? Şi cât ai plătit pe ea? Toţi banii pe care i-ai luat mită de la mogul ca să rămâi campion la pupat în cur? Sau ţi-a rămas şi ţie de-un Cico să ai cu ce să-ţi clăteşti plombele?

Anunțuri

Limba noastră-i o comoară nedescoperită încă (sau cum mi-am luat ban pe un blog de căcat)


Hmmm, nici n-am poposit bine în blogosferă că am şi intrat în conflict cu unul din cei mai populari şi mai controversaşi blogări români.

Blogul este ăsta: Pitici gratis. De ce e popular? Hmmm… din cauză că, probabil, Radu, proprietarul blogului, are un mod ciudat de a scrie. De fapt stilul scriiturii nu e cine ştie ce. E de căcat. Mai ştiu cel puţin vreo 20 de bloguri scrise la fel. Ciudat e faptul că în ciuda a ceea ce şi cum scrie, Radu e un tip aparent inteligent. Şi faptul că se comportă într-un anume fel cu publicul său. Şi asta e reţeta perfectă pentru un blog adresat adulatorilor de falusuri erecte şi de lăbăreală ieftină. Vine unicii ca banii în manele… cu sacii. Revenind la faptul că Radu e un tip inteligent, afirmaţia e relativă. Adică, dacă ai un IQ peste medie asta nu te face automat un tip deştept. Ca să fii deştept, inteligenţa trebuie să se reflecte şi în comportamentul cu ceilalţi. Dacă răsfoiţi puţin blogul o să înţelegeţi ce vreau să spun. Mai  multă grandomanie şi mai mult egocentrism decât în omul ăsta eu nu am mai văzut nici măcar la Berlusconi. Dar măcar macaronarul are motive. Radu în schimb, fără blogul lui e un pulifrici. Şi el scrie la Caţavencu, da’ tot un pulifrici e şi pe-acolo.

Ok, v-am băgat în ceaţă prea mult. Să vă povestesc de unde a pornit conflictul meu cu „centaurul”, cum îşi zice el. Totul a plecat de la ultimul lui articol, şi anume ăsta: Facebook e o tâmpenie. Mai jos veţi vedea un comentariu de-al meu unde îi semnalez o greşeală gramaticală „semizeului” (un alt apelativ autoînsuşit). Acum voi face o serie de precizări:

1. Nu mă cred şi nici nu mă pretind un om perfect şi nici măcar un specialist al gramaticii limbii române. De aici rezultă că:

2. Având în vedere faptul că la ultima lecţie de gramatică a limbii române am participat pe undeva prin clasa a 12-a ţi asta se întâmpla prin 2000, noţiunile şi definiţiile de gramatică le-am mai uitat. Cu alte cuvinte nu mai ştiu să definesc sau să-i zic exact pe nume unei anumite figuri de stil, sau unei anumite propoziţii subordonate. Dar:

3. Asta nu înseamnă că nu ştiu să recunosc o greşeală de exprimare atunci când o văd/o aud. Şi în cele din urmă:

4. Cunoscând caracterul plin de el însuşi al lui Radu, nici nu mă aşteptam să mă bage în seamă. Se vede că l-am iritat rău, dacă a fcut-o. 🙂

Citind toate comentariile, veţi vedea cum a decurs conversaţia. A zis că mă banează de vreo trei ori până când a făcut-o. Probabil i-a luat ceva până când şi-a dat seama cum să o facă. Acum am ban la el. Doar pe comentat că şi ăsta e sclav al vizitelor.

Vă veţi întreba probabil de ce îmi pasă şi de ce pierd atâta timp să scriu articolul ăsta. Pentru că până azi conflictul era incert. În afară de mine şi de Radu, nu prea se pricepea nimeni suficient de mult să ştie că eu am dreptate. Iar eu, din lipsă de noţiuni exacte mă vedeam neputincios să aduc argumente mai puternice. Până când, din gloata de pulifrici, iese unul mai răsărit (S îşi zice, o să-l vedeţi printre ultimile comentarii), care, fără să vrea îmi serveşte pe tavă argumentul suprem. Greşeala semnalată de mine, zice el, se numeşte „anacolut”. Şi, tot el zice, e o greşeală de stil. Şi atunci mă trăzneşte prin cap să verific definiţia anacolutului (trăiască dexonline.ro) şi, surprizăăăă, greşeala aia de stil e o greşeală gramaticală. Aveţi aici definiţiile: 5 definiții pentru anacolut. Şi atunci m-am ofticat. Păi, băga-mi-aş pula, tocmai acum când pot să le servesc pe tavă scalvilor de-acolo dovada supremă că sunt mai şmecher la limba română decât centaurul, io sunt banat pe IP. Şi atunci scriu aici.

Sugi pula, Radule. Eşti un pitic ieftin. Ba nu, gratis. Gheu. Care se freacă cuc în cuc cu ceilalţi pitici de la tine de pe blog. Dacă erai aşa şmecher cum te pretinzi aveai tupeul să argumentezi că am greşit. Şi, mai ales, nu-mi închideai gura cu ban de IP pe comentat şi cu lăbăreli ieftine de genul „cap mic” şi „troll gheu”. De-astea, după cum vezi, ştiu şi eu. Le ştiu de când eram la grădiniţă şi futam fetiţe de liceu şi tu nu erai nici în scrisorile lu’ mă-ta către anonimul care te-a declarat la evidenţa populaţiei. Puţi a combinat de la o poştă şi râgâi a baltă de Galaţi dar te dai mare super star de Bucureşti.

Aaaa… Şi, apropo, eu îţi las posibilitatea să îmi dai replică, dacă ai atâta sânge în coaie cât te lauzi că ai.


%d blogeri au apreciat asta: