Tag Archives: ţigani

Planning familial


Am asistat total întâmplător acum vreo două zile la o conversaţie care mi-a cam dat de gândit. Eram lângă o piaţă şi savuram o cafea de dozator şi o ţigară. Genul de pieţe din oraşele mari româneşti, cu tarabe şi buticuri şi cu mărfuri de toate soiurile. Oraşul nu are importanţă. Nu vreau să fac reclamă negativă şi oricum situaţia cred că ar putea să se potrivească oriunde în România. Ca să nu o mai lungesc, într-un colţ de piaţă era o florărie. Florărie de-aia tipică deţinută de ţigani. Cum era deja seară, ţiganii se pregăteau să închidă prăvălia. Au parcat Audiul A6 (obligatoriu alb, să se asorteze cu „bronzul”) în faţa „stabilimentului” şi au început să încarce vazele de flori în el. La un moment dat apar nişte cunoştinţe la fel de… bronzate şi încep o conversaţie. Între ei şi restul pieţei, pare-se, având în vedere volumul ridicat al vocilor. Şi ţiganul-vizitator îl întreabă pe ţiganul-patron-de-florărie: „Ţigane, ţi-ai terminat, mă, vila?”.
Ei bine, răspunsul ţiganului-patron-de-florărie m-a şocat: „Nu, mă. Îmi mai trebuie vreo 20 de tone de fier şi termin etajul doi.” Am stat şi am cugetat: sigur nu-şi făcea casa din fier, ar fi fost o prostie. Deci fierul era sursa de venit. Atunci florăria ce era? Un hobby?
Am vrut să-i sugerez că dacă vinde tot aurul de la gâtul, mâinile şi urechile pirandei, s-ar putea să termine şi acoperişul şi să-i mai şi rămână de-o vacanţă în Maldive. Dar apoi mi-am amintit că în Maldive nu sunt lebede şi că, în principiu, e mai bine să-mi ţin gura.


Ţiganii şi Hollywoodul


Eram la Măcin. Doar ce coborâsem din microbuz şi ieşisem „la şosea”. Îi aşteptam pe ai mei să vină să mă ia. Şi cum stăteam io aşa cu curul pe valiză pe marginea drumului, numai ce văd că trece o căruţă ponosită trasă de un cal – vai de mama lui. În căruţa fără capră* un ţigan la vreo 14-15 ani, în picioare, ţinându-se vârtos de frâu cu o mână, în cealaltă învârtind războinic un bici cam neameninţător. Ajuns în dreptul meu, îi arde una peste coapsă murgului şi zice:
– Diiii, mă, Avatar, futu-ţi soarele mă-ti de putoare…

În altă ordine de idei, pe hamsterul soră-mi îl cheamă Cricky da’ io-i zic Tarzan că stă mai mult pe tavanul cuştii decât prin rumeguşul de jos. Voi aveţi animale cu nume ciudate?
___________
*CÁPRĂ, capre, s. f. II. 3. Scaun (sau ladă) care se află în partea de dinainte a trăsurii sau a căruței și pe care șade vizitiul.

PS: Am publicat capitolul 9 din Omega pe blogul literar. Da, ştiu că nu este încă weekend, dar la cererea celor 3 cititori nerăbdători am început să public mai des. Sper să fiţi în sfârşit mulţumiţi că vi se dezvăluie misterul sfârlezei. Carmen, îmi eşti datoare cu o ghiceală. O aştept pe mail. Înainte să citeşti capitolul 9.

Ţi-a plăcut acest articol?
Dacă articolul a fost deja partajat, votează-l.

Un ţigan venea, săracu’…


…tocmai din India (de la mama dracu’).

Premize:
1. Aşa cum am mai spus-o de multe ori pe blogul ăsta, nu sunt rasist. Cum nu sunt nici antisemit, xenofob şi, cu atât mai mult, nu fac discrimanre pe principii de religie, credinţă, filosofie, etnie, număr la pantof, poză de facebook sau vizitatori pe bloguri. Rezumând, nu fac discriminări; sunt intolerant cu toată lumea în egală măsură.
2. Având în vedere că sunt plecat din România de ceva timp, nu mai am afinităţi în sfera politică Românească. Cu alte cuvinte, nu mai ştiu cine a mai mituit pe cine, ce dosare s-au mai fabricat, fiul cărui mogul s-a mai pişat pe o troiţă sau pe cine mai regulează adulterist ministrul cutare. Ştiu doar, în linii mari, că gurvernul actual are probleme mult mai mari decât cea pe care o voi expune mai la vale, dar nu mă interesează şi consider că sunt irelevante jocurile de culise politice ale iniţiatorului ideii.
3. Deşi m-am documentat puţin înainte de a scrie articolul de faţă, nu sunt nici pe departe un expert în domeniu. Nu am cunoştinţe de etimolo, filolog, antropolog şi alte chestii care se termină în „olog” şi sunt necesare unui studiu aprofundat al subiectului, dar, din câte am văzut, nici cei ce şi-au dat cu părerea până acum nu le au.

Bun. Ţinând cont de cele enumerate mai sus, haideţi să ne ţigănim! Daţi plei şi citiţi.

Mai întâi (şi anume ieri) am dat de articolul ăsta de la Cabral. Ăsta nu e decât preambulul. O să vedeţi mai târziu de ce are importanţă în expozèu’ aici prezent. Azi dimineaţă, la blogăreala de cafea (sau cafeaua de blogăreală) dau peste articolul surorilor Marx care mă trimite la sursa problemei, şi anume un articol din România Liberă, în care Victor Turşan (autorul) zice că deputatul PDL Silviu Prigoană a înaintat în luna septembrie Senatului o iniţiatică prin care se cere schimbarea denumirii oficiale de „rom” înapoi în „ţigan”. Şi cum grădina lu’ www e mare şi variată depedeve zoobotanic, s-a dat startu’ la datu’ cu părerea. Şi, dacă tot e deschis sezonu’, am zis să mă raliez şi io.

Păi de ce nu? Cum am am zis mai sus, nu ştiu cine naiba se mai învârte pe la noi prin parlament, guvern sau preşedinţie. Aproape că nici nu ştiu cine-i „deputatul PDL Silviu prigoană”. Am aşa o vagă imprese că e ăla cu gunoiu’ da’ nu sunt sigur dacă-i el sau fi-su. Dar parcă fiii lui aveau nume de domnitori (împăraţi? regi? romani; pizda mă-si mi-e lene să dau cu google) dar mă interesează atât de puţin încât nici măcar nu fac efortul să mă documentez. Şi nici nu e important pentru problema în discuţie. Deci, de ce nu?

Păi să vedem. Prigoană zice că denumirea de „rom” confuzează occidentalii care asociază pe motive fonetice romii cu România. Deşi argumentele lui Prigoană cu Britania=Ţara Briţilor şi Mauritania=Ţara Maurilor e gen furculision, lingurision, ceva adevăr există în toată povestea asta, oricât s-ar da surorile Marx cu curul de ciment că nu există o astfel de confuzie, că nu tot mapamondul vorbeşte româna şi deci nu se fac aceleaşi analogii semantice peste tot. Păi dacă nu credeţi că există o astfel de confuzie, faceţi experimentul cu Google de la Cabral. Şi, în caz că mai sunt unii care nu ştiu, Google face sugerimentele alea pe baza celor mai frecvente căutări. Deci dacă la o căutare gen „romanians are” Google continuă cu „gypsies” (ca prim sugeriment!) asta se întâmplă pentru că milioane de confuzaţi au căutat în Google „romanians are gypsies” (mai mulţi decât cei care au căutat „romanians are latins – thieves, vampires, not white – printre alte sugerimente). Şi de ce există confuzia asta? Nu cumva din cauza asemănării fonetice rom-român? Ba io cred că da.

Argumentul cum că termenul „ţigan” are conotaţii peiorative nu stă nici el în picioare.  Este un cuvânt care denumeşte o etnie (sau, mă rog, mai multe etnii care au ceva în comun – nomadismul). Nu defineşte un statut, nici o rasă, pen’că şi pentru culorile rasiale există eufemisme deci nu e nevoie de cuvântul „ţigan” pentru asta. Ei sunt ţigani, cum alţii sunt găgăuţi (turci creştini din Republica Moldova), lipoveni, machedoni şi aşa mai departe. Eu personal am auzit ţigani respectabili, persoane publice, pe care eu le apreciez, recunoscând public că sunt ţigani. Nu romi. Dacă şi asta mai are conotaţie rasială, atunci, fratele meu alb, eu zic să te sihăstreşti.

Un alt argument în defavoarea iniţiativei este reprezentat de faptul că termenul „rom” este mai potrivit pentru a desemna această etnie pentru că are rădăcini adânc înfipte în limba rromani şi este folosit de către ei pentru a desemna apartenenţa la propria etnie. În limba lor. Dar asta nu mă constrânge pe mine să nu folosesc un cuvânt din limba mea pentru a denumi un popor/etnie, fără să aduc prejudicii de natură discriminatorie. Neamţu’ nu se supără că nu-i zic german. Şi nu se supără nici pe italieni că-i zic „tedesco”. Repet, denumirile sunt folosite pentru a desemna acelaşi popor, au cu totul altă etimologie decât cântul pe care-l folosesc nemţii pentru ei înşişi şi nu au nici o încărcătură peiorativă. Şi atunci de ce eu nu pot să numesc un ţigan ţigan chiar dacă el îşi zice rom? În plus, etnia romă e doar unul dintre grupurile etnice definite generic de denumirea de „ţigani”. Pe lângă romi mai sunt domii, ienişii (ţiganii ardeleni), nomazii irlandezi sau scoţieni şi ţiganii turci din Dobrogea. Deci, „rom” e doar pentru romi, că provine din limba lor. Şi celorlaţi cum le zicem? Legislaţia zice că tre’ să le spunem tot „romi”. Păi de ce? Că nu mai e un cuvânt pe limba lor. Şi, întreb eu, asta nu-i dscriminare faţă de ceilalţi în favoarea romilor? Nu-i mai bine să folosesc eu o denumire, generică pentru toţi, etimologic corectă, non rasistă şi universal (mă rog, european) acceptată? Anume aia de ţigani (în germană Zigeuner, în engleză Gypsy, în franceză Gitan, în catalană Gitano, în maghiară Cigány, în bulgară Цигани, în turcă Çingeneler, în rusă Цыгане, în italiană Zingari, toate foarte asemănătoare din punct de vedere fonetic)? Şi ca să nu aveţi nici un dubiu că denumirea nu are conotaţii discriminatorii de nici un fel, ţiganii ardeleni sunt albi, restul sunt… închişi la culoarei, deci nu are conotaţii rasiste, ţiganii turci din Dobrogea sunt musulmani, nomazii irlandezi şi scoţieni sunt catolici iar cei de pe la noi sunt ortodocşi sau protestanţi, deci nu face discriminări de religie, unii sunt analfabeţi alţii foarte cultivaţi, deci nu sunt dscriminaţi intelectual şi toţi sunt oameni liberi deci nici conotaţii discriminatorii de statut nu are.

Familie de ienişi din Elveţia (1928)

Familie de ienişi din Elveţia (1928)

La final am lăsat argumentul contra cel mai plauzibil. E adevărat că o astfel de schimbare nu va ajuta prea mult la netezirea imaginii şifonate a ţării noastre, pentru că oricum, restul lumii va spune ţiganilor tot cum va dori (sau cum impune legislaţia). Dar se vede de la o poştă că denumirea e impusă pe considerente discriminatorii de însăşi comunitatea ţiganilor. Denumire pe care, occidentalii, în graba lor de a demonstra că ei nu sunt rasişti, au acceptat-o fără să se gândească prea mult. Ei nu au fost oricum afectaţi de această schimbare, deci dece să nu o accepte? Dar dacă o astfel de iniţiativă va fi aprobată pe plan naţional, asta poate fi un pas înainte spre o soluţionare pe plan mondial. Pentru că nimic nu e bătut în cuie. Toate variantele alea din diferite limbi la cuvântul „ţigan” au greutate mult mai mare în limbile respective decât cuvântul „rom”, care le-a înlocuit abia în perioada modernă. Deci ce s-a schimbat cândva se mai poate schimba odată. Succesul stă în dibăcia cu care guvernul nostru îşi joacă cartea prejudiciului creat imaginii României şi, nu în ultimul rând, într-o argumentare cât mai solidă că termenul „ţigan” nu are nimic peiorativ sau discriminator în el. Iar când spun prejudiciu, nu mă refer la faptul că ţiganii ne strică nouă imaginea, pentru că nici cu teoria asta nu sunt de acord (avem uscăturile noastre cum le au şi ei pe-ale lor). Mă refer în primul rând la o opinie mondială eronată asupra identităţii noastre naţionale. Nu e nimic rău în a avea rădăcini atnice nomade dar noi nu le avem. Iar lumea trebuie să ştie asta.

Şi, ca să închei, mie îmi place cultura ţigănească şi muzica ţigănească. Dar aia de la şatră cântată în jurul focului şi dansată aşişderea şi cu cuţitu-n mână. Ori suntem nomazi, ori nu mai suntem.

Surse de documentare şi sursa pozei: wikipedia.

Share


O manea? Mai bine nu!


Uneori mai sunt întrebat ce muzică ascult. Ca un om cu o vastă cultură muzicală ce mă consider, răspunsul meu e mereu acelaşi: ascult orice fel de muzică. La acest răspuns sunt unii care fac ochii mari şi, inevitabil, pun următoarea întrebare: „Şi manele?”. Şi inevitabil mă enervez foarte tare. M-ai întrebat de muzică, în pula mea.
Băi, fraţilor, sunt atât de sătul de subiectul ăsta încât am obosit până şi să mă gândesc la el. Înainte, când mă întreba cineva ceva despre manele sau doar aducea vorba de manele, mă strofocam, mă agitam, mă consumam, mă străduiam să-mi spun părerea CONTRA manele, de ce nu-mi plac, de ce nu ar trebui să placă nimănui şi alte de-astea. Acuma, dacă mă întreabă cineva ce părere am despre manele nici măcar nu mă mai stâmb. Şi nu pentru că s-a schimbat ceva în preferinţele mele (era să zic muzicale) ci pur şi simplu pentru că am obosit să-mi răcesc gura. Probabil s-au zis o grămadă de păreri pro, contra sau pseudo-contra încât cu siguranţă părerea mea de atoateştiutor nu va schimba cu nimic peisajul. Sunt alte câteva sute care au aceeaşi părere cu mine. Ce-i cu categoria „pseudo-contra”? Ştiţi voi, sunt ăia care ascultă dar nu recunosc pentru că, ce să le faci dacă „le place” manelele dar e trendi să te declari anti manele? Se dă(!) şi ei după trend. Nu intru în discuţii nici aici că s-au spus o grămadă şi despre ăştia. În general sunt ăia propăvăduiţi de toţi maneliştii cu suficient sânge în coaie sau cu insuficient IQ în creier să recunoască şi să militeze pe toate blogurile, forumurile, comentariile pe iutub sau pe trilu, sau oriunde altundeva cineva se leagă de vreun Salam sau alt „valoros”: „Lasă că ştiu că asculţi şi tu da’ nu recunoşti”. Adică, pula mea, cum să nu-ţi placă Minune sau Guţă. N-are cum, frate. E împotriva firii şi-a lui Dumnezeu. Sigur îţi place. Doar că nu ştii tu că-ţi place. Şi dacă ştii că-ţi place ţi-e ruşine să o recunoşti. Beşi în pula mea cu ţiganii tăi că-mi bruiaţi boxele cu ghiulurile voastre.
Ce m-a determinat să scriu acu’ despre manele şi să mă enervez? Câteva păreri ale unora cu privire la manele, păreri pe care le-am citit la Cabral pe forum. Da, tot de la Cabral mi se trage. Cred că i-am adus aminte că avea dezbaterea aia deschisă de acum un an şi a reîmprospătat subiectul cu un nou articol.
Zice(!) unii p-acolo, prin comentarii, că menelele provin din muzica lăutărească. Sunteţi proşti. Proşti ŞI mulţi (ceea ce mă îngrijorează). Singura conexiune logică între manea şi muzica lăutărească pe care poţi să o faci este faptul că cei care cântau muzică lăutărească cândva, acum cântă manele. Dar de aici până la a susţine că maneaua este evoluţia sau, mai degrabă, involuţia muzicii lăutăreşti e cale lungă, monşer. Manelele nu au fost cântate de lăutari prima dată. Nici măcar de ţigani. Părinţii progeniturii bastarde care pe-atunci încă nu avea nume dar va fi cunoscută mai târziu drept „manea” au fost constănţenii ăia trei insipizi care formau trupa L.A. Vă mai amintiţi melodia „Femeia„. Muie celor trei de la L.A. şi femeii lor.
Ţiganii lăutari, cântăreţi pe la nunţi şi cumetrii nu au făcut altceva decât să constate neaşteptatul şi inexplicabilul succes al melodiei şi să adopte stilul celor de la L.A.
Şi acu’ mă întreb cum a reuşit oare această mizerie de manifestare zgomotoasă să devină definitorie pentru patrimoniul muzical ROMÂNESC? Ce are atât de românesc în el de-l determină pe român să-l adopte ca şi când ar fi al lui? Nimic. Scurtă demonstraţie (pe care am făcut-o şi la Cabral pe blog, dar acum îi aduc nişte completări): E inventată de o trupă de machedoni, are ritmuri balcanice şi orientale (doar 5% sunt motive folclorice româneşti), e cântată de ţigani, cu instrumente împrumutate (când o să aud manea cântată cu buciumul sau cu fluierul, o să mă apuc de ascultat manele), iar numele este de proveninţă turcă. Maneaua era o monedă a Imperiului Otoman, care circula şi pe la noi pe vremea când Ţara Românească era raia turcească (provincie cu semi-autonomie) pentru a facilita comerţul în cadrul imperiului cu ajutorul unei monede unice. Eh, nu, Euro nu a fost prima. Nici măcar a doua. Ei bine, pe vremea aia, dacă erai în cârciumă şi o luai pe ulei şi ţi se scula ţie că vrei să-ţi cânte lăutaru’ la masă, pocneai din degete să vină ţiganu’ cu vioara şi îi ordonai: „Ia zi, bă, şi tu de-o manea”. Ca acuma la nunţi. Fără număr, fără număr, fără număr…
Deci, ce are maneaua românesc în ea? Înafară de limba torturată într-un asemenea hal că dacă ai patru clase primare şi ai trecut cum trebuie prin ele, devi rasist instant, nimic.
De-aia nu ascult io manele şi de-aia le dispreţuiesc. Nu reprezintă muzică, nu reprezintă cultură, nu reprezintă artă. Un grafitti pe un perete scorojit mă impresionează mai mult decât o manea.
Şi totuşi, unii au găsit manelelor şi o aplicaţie practică. Uitaţi aici:

P.S. Când eram ciutan mi se păreau puţin cam penibili. Acum îi regret. Erau mai vorbitori de limbă română decât suntem noi, cei care ne considerăm mai români ca ei. O lecţie de limba română, muzică şi de patriotism, prin versurile lui Grigore Vieru şi interpretarea regretaţilor Ion şi Doina Aldea Teodorovici:

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

P.S.2: Spre deosebire de ce părere v-aţi făcut după ce aţi citit acest articol, nu sunt rasist şi n-am nimic cu ţiganii. Iubesc muzica ţigănească. Dar aia originală din fundul şatrei, cântată în ţigăneşte şi dansată în jurul focului cu cuţitu-n mână. Şi îi respect pentru că, în prostia voastră, v-au intoxicat cu manele întru câştigul şi bunăstarea lor. Ei – deştepţi; voi – găini.


Care este ţara mea?


La ora asta târzie din noapte eu nu am ce face şi hoinăresc printre bloguri. Şi am ajuns şi pe la Cabral. Nu sunt un cititor frecvent de-al lui, dar mai nimeresc ocazional pe-acolo. În seara asta am zăbovit mai mult ca de obicei, în special pentru a arunca un ochi critic la aspectul practic al site-ului (după cum habar nu aveţi lucrez la noul blog şi mai „fur” pe ici pe colo idei care s-ar potrivi exigenţelor mele). Şi cum clicuiam eu p-acolo, am văzut o secţiune mică dedicată dezbaterilor. Printre ele una despre manele. Articolul, scurt şi la obiect, cerea părerea cititorilor despre manele (aplaud obiectivitatea jurnalistică a lui Cabral de a nu influenţa în nici un fel părerile). Ce mi-a atras atenţia a fost comentariul unei cititoare (care s-a semnat „care este tara mea?) la articolul respectiv. Comentariu pe care îl redau integral aici, fără nici un alt comentariu ulterior din partea mea, dacă îmi permiteţi repetarea cacofonică:

Incredibila Romania. O toleranta a prostiei cum rar mi-a fost sa gasesc. Citind aceste comment-uri imi dau seama ca nu se vor schimba drumurile pe care le vom parcurge in viitor, ca nu ne pasa, ca ne doare-n c** de ceea ce ne inconjoara.
Atunci, la mai multe manele! Aveti libertate, democratie, profitati.
Cresteti-va copiii printre guti si salami si copii de aur. Am sa-i dau la dans pe mese, incepand cu varsta de 2 ani. Ii invat si sa scuipe pe strada, pe la 3 anisori, ca prind mai bine si nu vreau sa le repet de doua ori.
Luati-va pumni in gura cand clipiti. Cin’ v-a pus? Eu nu clipesc, nici macar in somn
Mangaiati scuipatul primit cu drag, scurs incet pe obraz; astazi poate aveti noroc si este unul voluminos. Am sa-i rog sa ma scupie de doua ori, sa fie cu noroc.
Multumiti pentru batele primite in urma tupeului vostru de a va intersecta cu ei. Maine ma duc sa-mi iau Mercedes cu geamuri fumurii, sau ala era Audi? La naiba, ajutati-ma, ca nu vreau sa le incurc.
Purtati-va hainele cu mandrie, faceti-i mandri pe D&G, Gucci si alti designeri din Europa. Maine ma duc la Dragonul Rosu, am auzit ca au venit niste fustite cu paiete si cizmulite din piele de leopard. Da, fraierilor, nu stiati ca vara asta se poarta cizmele?
Achizitionati tot aurul din magazine, toate extra-ceasurile, pentru ca se vand ca painea calda – taraba din colt. Eu le iau din colt, de la mine. Sac!
Vreau sa-mi vad tara plina de cocalari si pitipoance. Pentru ca ma lupt sa devin una si nu vreau sa mai fac parte dintr-o minoritate, cat de curand inexistenta.
Vreau sa simt trendul, vreau ca a lor gurita sa-mi spuna “Fa, ce pi**a buna esti, luati-as familia in p***”. Am sa le comunic si alor mei mesajul, sa vor simti bine la auzul bagarii in seama si nu numai.
Vreau sa aud mereu sunetul semintelor sparte intre dintii lor de aur, vreau sa ma imbete intalnirea cojilor cu astfaltul – va revolutiona muzica! Il astept cu drag pe Draghici in duet cu Zamfir, pe versurile : “azi te-am luat, maine te-am spart, devlaaaa”
Vreau sa admir pana la epuizare nuntile de sute de mii de EURO, dar si inmormantarile cu fast – pentru ca dracu te primeste pe lumea cealalta daca nu ai fost manelist in viata asta. Doamneee, de ce nu mi-ai dat har si noroc, sa ma nasc direct, ce am facut sa merit lupta asta de metamorfozare? Meta, ce? Poate, ma-ta!
Vreau sa vad si mai multi manelisti credinciosi, pentru ca Dumnezeu nu-ti iarta pacatele daca nu faci doua cruci si un semn cu degetul mijlociu – asta pentru ca babuta din dreapta ti-a facut observatie ca ai voce prea ragusita sau pitigaita, dupa caz. Lipeste-i ochii, moartea o cauta agitata si ea sta la biserica???
Vreau sa se rescrie Biblia, sa introducem personaje contemporane si de valoare. Cred ca stiu, il scot pe Iuda din sistemul turbo, ca nu vreau macel cu sabii. Il stiu eu pe Iuda, e mai ninja de fel.
Vreau sa moara toti fraierii saraci si bolnavi, sa moara de foame, de frig, ce plm ma intereseaza pe mine cand am ditamai palatul.
Vreau sa bat si sa ucid toti cainii de pe strazi. Am vazut multe filmulete, am auzit ca se intampla des si deja devine relex. Deci, nu voi lupta mult cu ei. Iau la rost si pisicile, dar, “haladitele” sunt prea sprintene.
Vreau sa fiu batjocura tuturor statelor fara valoare ca a mea. Franta, Londra, eu ma pi* pe voi, va dau jet de la distanta – expresie folosita chiar astazi, intr-un cuplu mioritic.
Vreau sa merg la picnic, chiar in mijlocul naturii si sa las acolo si kkt, si pet, si punga – sa le adune Sfantul Duh, eu ma grabesc ca-mi canta Sorinel Pustiu sau Peste, pupa-v-as pe fruntile voastre.
Astept cu nerabdare sa dau nas in nas cu interlopu’, sa ma bage in masina, sa ma bata bine, un pic de viol nu strica -poate ma invat minte sa-mi pun dres-plasa maine. Jur sa-l implor sa ma lase sa traiesc! Mi-a promis ca ma duce in Italia, s-o vizitez. I-am spus ca nu-mi parasesc tara, ca-s patriota. Mi-a zis, futu-** patria ma-tii, Matasari te asteapta. Ma bucur nespus ca raman in Romania.
Astazi l-am vazut iar pe interlop. A vrut sa ma ia cu forta, dar i-am spus ca merg de buna voie. Comentezi, faaa? m-a intrebat el. Nu am apucat sa-i raspund, si-a pierdut cutitul in mine…ce bine este in Romania, acum raman pentru vesnicie.

Editare ulterioară: În urma sugestiilor repetate ale lui Cabral, fac precizarea că, în ciuda aparenţelor, cititoarea ar fi de fapt un cititor. Mai multe detalii nu a dat. Dar pare foarte sigur pe ce zice. Drept pentru care îl suspectez chiar pe el că ar fi autorul comentariului. Binenţeles, e o afirmaţie nefondată pe nici un fel de dovezi.


%d blogeri au apreciat asta: