Tag Archives: deontologie

SENZAŢIONAL: Hack made in Romania pe site-ul ziarului La Stampa


Luaţi de vă informaţi de la jurnalistul din mine. Can Can şi Libertatea şi Zoso sunt pitici.
E în curs un atac informatic made in Romania asupra siteurilor a două dintre cele mai prestigioase publicaţii naţionale din Italia, şi anume cotidianul La Stampa şi Corriere della Sera. Cele două ziare au fost şi sunt principalele instrumente ale inflaţiei capitalului de imagine a românilor din Italia. In special prin asocierea românilor cu ţiganii, idee pe care o „pompează” neîncetat în opinia publică prin articolele rasiste la limita legalităţii şi prin fotografiile irelevante, de cele mai multe ori imagini de arhivă cu cerşetori de etnie romă care nu au nici o legătură cu faptele relatate în articole, fapte ai căror protagonişti sunt cetăţeni români. Intervenţiile cititorilor prin comentariile la articolele sus-amintite, petiţiile online sau scrise, bilingve sau nu, protestele oficiale ale asociaţiilor nu au dus la nici un rezultat. Ei şi-au văzut mai departe de activitatea lor mizerabilă de defăimare. Până acum. De fapt, după cum mi-a semnalat Cristi, până ieri. Google zice că subdomeniile http://tuttoaffari.lastampa.it/index.html şi http://citymusiclab.city.corriere.it/eventi/ sunt aşa cum vedeţi în imaginea de mai jos de pe 30 apr 2010 03:14:47 GMT.

În sfârşit cineva a luat atitudine. Îşi spun Romanian National Security (Securitatea Naţională Română) şi sunt un grup de hackeri naţionalişti porniţi împotriva atacurilor presei occidentale la imaginea poporului român. După cum vedeţi, gestul are impact vizual, simbol naţionalist, uşor extremist, aşa cum îi şade bine unei astfel de acţiuni şi chiar o coloană sonoră sugestivă, foarte bine aleasă: Balada lui Ciprian Porumbescu.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Părerea mea este că, trecând peste greşelile gramaticale (oricum italienii nu le vor percepe), intenţia este lăudabilă. Pentru că împotriva rasismului şi xenofobiei italienilor nu putem lupta decât cu arme extreme. Mesajul este scurt, la obiect, fără insulte şi şi fără injurii. Şi în faţa unui astfel de gest nu-mi rămâne decât să mă ridic, să aplaud şi să zic: „Bravo RNS! Oricine aţi fi.”
La ora la care scriu articolul (1 mai, 00:30) mesajul încă se afla acolo. Ceea ce mai adaugă o „calitate” la caracterul italian colectiv: sunt praf la internet. Ce mi se pare şi mai ciudat este că după aproape 24 de ore nici o publicaţie sau post TV nu s-a sesizat cu privire la acest fapt. Ceea ce mă face să mă gândesc că cei de la RNS au fost cam blânzi. Poate un atac o idee mai agresiv stârnea valurile cuvenite şi atrăgea atenţia meritată din partea mass media.

Completare ulterioară (1 Mai, 11:25): A treia ţintă a hackerilor în presa italiană a fost trustul naţional RAI. Dar nu au lovit în site-ul principal ci în două site-uri afiliate. Pe unul din ele mesajul este încă acolo: http://mirrorturk.com/deface_mirror/?id=150377. Pe cealaltă pagină deja au luat măsuri. Deci se pare că RAI se mobilizează mai repede


O noapte furtunoasă pentru Caţavencu. Şi-o scrisoare (de demisie) pierdută


Probabil că mulţi din voi sunteţi la curent cu evenimentele recente care au avut loc în cadrul redacţiei Academiei Caţavencu. După ce astă noapte Andrei Manţog a încercat să bage în ceaţă un spoiler de-al lui Zoso (Pisico, îmi pare rău să te dezamăgesc; din când în când ăsta mai are şi ponturi bune; ştiri e cam greu să le zici de vreme ce nu sunt nici exacte, nici argumentate cu surse), transformând jumătatea de informaţie într-o bălărie semi-ironică apropo de definiţia de DEX a cuvântului demisie, cum că e imposibil să-ţi dai demisia dintr-un contract de cesiune a drepturilor de autor,  astăzi zvonurile au început să prindă contur:

http://www.paginademedia.ro/2010/03/marea-schisma-de-la-academia-catavencu-aproximativ-20-de-oameni-pleaca-sa-isi-faca-o-noua-revista/
http://www.gandul.info/news/vantu-plecarea-unora-cu-nivel-discutabil-de-la-catavencu-e-o-usurare-revista-devenise-incrancenata-5701072

Ce nu am înţeles eu, a fost atitudinea lui Mantzy. Andrei, las-o moartă. La analiză pe text ştim că eşti bun. Dar ştim cu toţii care e sensul cuvântului demisie în acontextul ăsta. Zi mai bine că ori nu erai hotărât, ori ai pierdut scrisoarea de demisie înainte de a o înmâna, ori (cel mai probabil) voiai să ţii cititorii aproape (de tine şi departe de Zoso) pentru amănunte (nume) pe care nu le aveai încă dar pe care urma să le afli odată ce ajungeai la muncă, făcând astfel o ştire de senzaţie despre Marea Schismă de la Caţavencu (expresia nu-mi aparţine, în caz că se trezesc trollii din hibernare).

SENZAŢIONAL. Doar la Lumea lui Matzy!

Cauzele demisiilor în masă de la Academie nu stau să le discut. Daţi cu Google şi veţi găsi suficiente opinii şi declaraţii cât să vă faceţi o idee. V-am pus şi io două link-uri mai sus.

Motivul articolului de faţă (înafara aceluia de a mai face puţin trafic) este dilema în care mă pune evenimentul ăsta: de ce, frate, atâta vâlvă? Unde-i senzaţionalul? Nu e prima dată când în diferite colective de presă au loc scindări, despărţiri cu lacrimi sau cu bagat de pule în mame, schisme, migrări sau demisii în masă. Şi nu va fi nici ultimul episod de acest gen. Scenariul e atât de banal şi atât de repetat încât a devenit unul dintre pionierii clasicismului jurnalistic: o mână de oameni mai mult sau mai puţin competenţi pleacă dintr-un mediu în care condiţiile nu mai sunt prielnice (din motive de principiu – vezi cenzura acuzată de ei – sau din motive financiare – vezi tăierile de salariu invocate de conducere pe motiv că nu mai sunt profitabili), migrând spre alte condiţii sau încercând să-şi creeze un nou mediu al lor. Din câte am înţeles, ultima variantă e ceea ce se întâmplă şi în cazul de faţă, deşi nu am confirmări din partea unor surse pe care eu să le consider credibile, înafara unor aluzii ale lui Mantzy (în comentarii la ultimu articol) la Caţavencul vechi, la care au rămas câţiva dintre ei. Să înţelegem că va fi şi un Caţavencu nou?

Ideea rămâne: de ce dracu’ atâta agitaţie? Da, oamenii scriu bine, dar nu acolo la fiţuică. Ştim cum funcţionează presa în România. Eu prefer să-i citesc pe bloguri la ei, unde nu sunt îngrădiţi de cenzură… Sau sunt? Pizda mă-sii, nu ştiu la ce nivel a mai ajuns autocenzura pe plaiurile balcanice mioritice.

PS: Era să uit de piticu’ prost gratis. Zice el că a descoprit la alţii cum că el şi-a dat demisia şi acu’ se declară confuz pentru că el nu-şi aminteşte să o fi făcut. Deci el face exact ce face de obicei: nu ştie ce face. Şi dacă a vrut să fie ironic, nu i-a reuşit. E o glumă veche, răsuflată şi proastă. Şi da, în articolul ăla e greşeală gramaticală de toată jena. Aha… GRAMATICALĂ. Nu de stil (?). Te-ai făcut de râsu’ satului, gălăţene. Şi ştim cu toţii de ce ai rămas: pentru că eşti un corporatist gheu şi lingău cu păr rectal de mogul pe buze. De-aia.

Editare ulterioară: Până să termin eu articolul de faţă, Mantzy a venit în completarea ştirii sale cu două disclamere: da, e adevărat, vor fi două ziare Caţavencu – unul vechi şi unul nou. Şi cică ei nu au plecat că li s-au tăiat salariile . Rămâne, deci, versiunea demisiei de onoare (prinţipiu). Dacă e aşa, bravo lor. Am un dubiu însă. Depinde de ei dacă îmi va dispărea dubiul. Sper să aibă cât de curând şi un site al lor ca să îi pot urmări (mă refer la Caţavencul cel nou) pentru că mă îndoiesc că-l voi găsi prea curând prin Italia. Succesuri.

Editare ulterioară editării ulterioare de mai sus: Piticu’ gheu şi-a corectat greşeala şi a tăcut ca un căcat la criticile aduse de alţii (the grammar nazi is still banned). Dar o să-l fac de panaramă aici: scrisese „trimite-ţi-mă”. Aaa… şi şi-a schimbat şi politica apropo de comentariile mele sporadice. Cum nu a învăţat încă să dea ban pe clasă şi eu mai scap câte un comentariu la el, acum a început să le modifice. În sensul că îmi pune în gură declaraţii compromiţătoare pentru a mă denigra în faţa gloatei de sclavi care îi citesc comentariile pe-acolo. Cât de original, coae! Şi cât de inteligent! Atât de inteligent încât mă face să te întreb: cine ţi-a dat ideea? Şi cât ai plătit pe ea? Toţi banii pe care i-ai luat mită de la mogul ca să rămâi campion la pupat în cur? Sau ţi-a rămas şi ţie de-un Cico să ai cu ce să-ţi clăteşti plombele?


Jurnalism „deontologic” la broscari


Tre’ să scriu repede, acu’, cât sunt fierbinte. Chestiunea e de-acum 30 de secunde. Grupajul de ştiri de la ora 13:00.

Deci. Am zis deci. O ştire cu români. Eh da, au făcut-o lată iar dar deja e obişnuinţă şi pe-aici şi pe la noi. Un puşti de 17 ani cu unchi-su într-un furgon; puştiu’ la volan deci fără permis la volan şi pe lângă asta şi puţin băut; unchiul proprietar al furgonului deci vinovatul moral al incidentului. Puştiu’ o calcă, intră în depăşire şi face poc frontal cu o mşină de pe contrasens, omorând un „tată de famile” şi bâgând în spital soţia şi fetiţa de vârstă şcolară. Materialul era amplu, bine punctat în defavoarea românilor şi întru amplificarea dramei (just de altfel) familie victimei. Nimic nou sub soare. E atât de inutil să dezbat aspectul ăsta încât cred că deja am ocupat prea mult spaţiu ca să-l povestesc.

Dar, şi aici vroiam să ajung, imediat dup-aia intră un alt material. Un senegalez sau gen e împuşcat de un carabinier (membru al corpului miliar de ordine) că o ardea pusher pe stradă. Ce m-a enervat pe mine la culme este că înafară de faptul că materialul a fost deosebit de scurt, a mai fost şi prezentat într-un mod vag şi absolut absurd. Cică după o urmărire cu maşinile ca-n filme (sengalezii erau doi şi carabinierii erau în civil) la un moment dat „din pistolul unui carabinier pleacă glonţul blestemat care-l ucide pe senegalez pe loc”.

Mă, da’ cum pula mea? Zic, CUM PULA MEA?!? A plecat glonţu’ din pistol… Să-mi bag pula… aşa de capul lui, nu? Avea o voinţă a lui şi înclinaţii rasiale, ca să parafrazez un prieten. A zis: „Eu plec, îmi bag pula. Aici în pistolu ăsta e naşpa, e frig. Mă duc în senegalezul ăla că pare mai cald chiar dacă e mai negru ca pistolu'” şi-a plecat. Iniţial am crezul că mă uit la vreun film SF. Nu mi-a venit să cred.

Şi în final, zic eu, cu drama familiei senegalezului cum rămâne? Nici o vorbă, nici măcar o aluzie? I-a durut în pulă. Singurul lucru care-i preocupa era faptul că celălalt senegalez scăpase şi că forţele de ordine sunt în continuare pe urmele lui.

P.S. Da, e totuşi mai bine în Italia. Nu intru în detalii.

Editare ulterioară: Mihai mi-a atras atenţia în comentariu (şi bine a făcut) că am omis să spun următorul aspect: conaţionalii aia doi după ce au comis-o au şi fugit de la locul accidentului, fiind prinşi mai târziu în gara Termini, încercând să se scape. Cer scuze tuturor pentru omisiunea (involuntară, vă rog să mă credeţi) de informaţii cruciale. Nu era oricum intenţia mea de-ai elogia pe-ai noştri. Pe mine m-a deranjat atitudinea macaronarilor vizavi de al doilea subiect.


Consecinţele dezinformării


Noutăţi de ultimă oră cu privire la articolul de ieri al celor de la times.ro de care vă vorbeam în articolul precedent. Iată ce scrie una din publicaţiile ruseşti de care vă ziceam: click aici. Da, ziarul e citat tot de times.ro, probabil reacţia la contestaţiile primite. Faptul nu e lipsit de importanţă. Vroiam doar să dau un exemplu constructiv gen „aşa da/aşa nu” între jurnalismul deontologic şi jurnalismul barbar, dar mi-am dat seama că cea ce fac cei de la times.ro nu e jurnalism. În schimb cei de la Rosbalt sunt demni de toată cinstea. Adică… oamenii chiar s-au informat înainte de a cita times.ro cu toate că puteau doar să-l citeze şi gata. Erau absolviţi de orice răspundere. Şi cum pe internet circulaţia informaţiei e o reacţie în lanţ, vă daţi seama ce ar fi ieşit din asta?

Dacă şi ruşii sunt mai work ethical decât noi, vă daţi seama cam la ce nivel suntem?


Dezinformarea


Că tot sunt nou în domeniu ma învârteam şi eu aşa prin blogosferă să văd despre ce scriu unii sau alţii, poate poate îmi vine şi mie vreo idee. Şi cum săream din blog în blog, uite că mi-a venit şi ideea.

Cu toate că porneşte de la o farsă, mie efectul ei mi se pare interesant şi destul de trist. Totul porneşte de la acest articol. Dacă nu aveţi chef să citiţi, vă zic eu despre ce este vorba. http://www.times.ro este un site relativ nou (2009) care, în ciuda numelui destul de serios, poate fi catalogat fără umbră de îndoială ca şi site de pamflet şi divertisment. Cu alte cuvinte, deşi textele lor par serioase, nimic de-acolo nu-i pe bune. Sun un fel de Cţavencu mult mai puţin profesionişti. Dar cu cititori destul de mulţi. O să vă explic de unde vine şi succesul lor imediat, dacă nu v-aţi dat singuri seama. Ei bine, articolul cu pricina vorbeşte despre nişte presupuse ajutoare (trupe de protecţie civilă şi provizii) destinate victimelor cutremurului din Haiti care ajung în Tahiti din cauza unei greşeli absurde a însuşi ministrului Apărării Naţionale, Gabriel Oprea. Articolul are şi o poză. Asta:

După cum vedeţi, inclusiv poza e de doi bani. Adică, dacă ai cel puţin doi neuroni funcţionali, îţi dai seama că nimic din articolul ăsta nu merită luat în seamă. Poate multora le va smulge cel mult un zâmbet. Ei bine, lucrurile nu stau chiar aşa. Jumătate din cei peste 60 de inşi care au comentat la articolul ăla au pus botul. Şi asta nu e tot: câţiva din cealaltă jumătate care probabil ştiu ceva limbă rusă susţin că ştirea e citată pe site-urile ruseşti drept pe bune. Nu cunosc limba rusă deci nu aş putea să vă confirm că e adevărat. Cei care au comentat aşa ceva au lăsat şi link-uri doveditoare. Şi nici nu e greu de gândit un scenariu cum au ajuns ruşii să  citeze articole din limba română: îi avem pe fraţii noştri de peste prut ca tampon între limba noastră şi limba lor (hmmm ce imagine horror un tampon între două limbi). Deci, cei care ştiţi limba rusă puteţi arunca un ochi aici şi aici şi poate lăsaţi şi o confirmare sau (să de Domnul) o infirmare a acestui fapt. Acum înţelegeţi de unde vine tristeţea mea?

În domeniul jurnalismului un astfel de fapt se numeşte „dezinformare” şi este cea mai josnică specie de jurnalism posibilă. Proful de „Etică şi deontologie jurnalistică” (parcă el; colegii care îşi amintesc mai bine, vă rog să mă corectaţi dacă greşesc) ne-a povestit odată un alt caz celebru de dezinformare. Cică un jurnalist de la nu ştiu ce ziar din Marea Britanie are norocul să-l întâlnească total întâmplător pe prinţul William într-o perioadă mai tulbure a vieţii acestuia, când prin presă circulau tot felul de zvonuri cu privire la escapadele sale nocturne şi preferinţele sale sexuale. Jurnalistul reuşeşte să se apropie atât cât i-au permis gărzile de corp ale prinţului şi strigă către acesta:

– Majestate, sunteţi homosexual?

Prinţul, indignat, răspunde:

– Nu. Evident că nu. (În acel moment era însoţit de mai multe prezenţe feminine.)

A doua zi, în cotidianul la care lucra respectivul, pe prima pagină apare materialul cu titlu de-o şchioapă:

Prinţul William: „Nu sunt homosexual”

Josnic. Foarte josnic. DEZINFORMARE. Veţi zice poate că nu am dreptate, pentru că ziarul a relatat adevărul. Nu e aşa. Din start a fost deformat contextul. Declaraţia nu e a prinţului. El a răspuns la o întrebare. Apoi, un astfel de titlu, care nu a fost construit aşa întâmplător, are efectul contrariu în minţile cititorilor, prin însăşi natura declaraţiei.

Revenind la articolul de la care am pornit, ce fac cei de pe times.ro e cât se poate de josnic. Da, sunt pamflete şi articole de divertisment, dar ei nu prea lasă să se vadă acest lucru. Eu personal am căutat prin site o secţine în care să se precizeze cumva scopul site-ului dar nu am găsit. Precizez: poate o exista scris undeva dar nu am găsit eu. Şi asta nu poate decât să-mi confirme părerea: fac ceea ce fac în mod intenţionat, cu scopul strict de a aduna cât mai mulţi cititori şi de a crea controverse. Scuza lor e că trebuie să fii inteligent ca să le pricepi umorul. Dar internetul nu este doar pentru oameni inteligenţi. Şi când te joci cu reputaţia unei naţiuni sau ale instituţiilor acesteia, nu mai e umor. Într-o ţară civilizată aşa ceva nu ar trebui să se întâmple. Eu le-aş închide mişeilor site-ul fără drept de apel.


%d blogeri au apreciat asta: