Cum ce? Un vot. Da, pentru că, vorba Adelei, am intrat în horă, trebuie să jucăm. Mi-aţi fost fideli până acum, trebuie să mă susţineţi şi de-acum încolo. Aşa că vă poftesc iar aici, pe blogul lui Călin pentru a-mi vota „capodoperele”: „Vânzătorul de ghilotine” (care este de fapt o readaptare a povestirii de-aici) şi „În joacă” (mersi, Gabi, pentru sugestii şi titlu). Povestirile sunt după cum urmează:
Vânzătorul de ghilotine
– Ţi-e frică?
Cuvintele scuipate printre buzele subţiri aproape că-şi pierdură sensul.
– Nu!
– O să-ţi fie!
Se întoarse cu spatele rupând contactul vizual. Simţi fluxul de frică forţându-i sinapsele în momentul în care bătrânul, lipsit de hipnoza ochilor galbeni, realiză ceea ce se va întâmpla. Auzi şfichiuitul funiei scăpate din mâna bătrână. Văzu reflectându-se pe pământ sclipirea lamei ghilotinei în lumina apusului. Simţi în tălpi vibraţia capului căzând cu zgomot sec pe pământ. Frica – gândi negustorul – cea mai stabilă monedă din univers.
În joacă
Îşi amintea ziua în care scăpase de proteze de parcă a fost ieri. „Vrei să joci?” îl întrebase Gelu de pe malul opus al gârlei, ispitindu-l pe terenul de fotbal. Îşi amintea cum încuviinţase din cap înghiţind în sec, cum îşi alungase frica uitând, că nu-l lăsau să joace pentru că „ne încurci”, cum cârja îi alunecase. Îşi amintea ultimul lucru pe care-l văzuse înainte ca întunericul să-l cuprindă – cerul albastru prin apa rece ca gheaţa. Când se trezise, vocea medicului spunea ceva de leziuni la coloană, iar lângă pat era un scaun cu rotile nou.
Şi pentru că am început să primesc comenzi de recomandări (hmmm, credeţi că ar fi o idee de afacere?), în afară de obişnuita Adela cu ale ei „Şi plecă” şi „Dragă Dumnezeule”, dacă vă mai rămân voturi n-ar strica să „risipiţi” unul şi pe „Revelaţie” sau „De ce ţi-e frică nu scapi” cele două PA-uri ale lui LePetitPrince. Cică mă plăteşte în norişori dacă zic şi de el. Na, bre, c-am zis. Acuma, sunt puţin circumspect că nu ştiu la ce să mă aştept cu „norişorul” ăla. Sau e vreo aluzie de prin romanu’ lu’ nenea de Saint-Exupéry? Dacă-i aşa, să ştii că nu m-ai nimerit cu glumele astea de nişă că n-am citit cartea.
10 noiembrie 2010 at 8:30 am
[…] greu, ştiu, pentru că toate sunt foarte frumoase. Mie mi-au plăcut, în mod deosebit, ale lui Victor (“Vânzătorul de ghilotine” şi ”În joacă”), ale lui Bogdan – […]
10 noiembrie 2010 at 5:52 pm
Multu’ nenea Victor, sa-ti explic, multu’ pe limba mea e multumesc, un fel de cutzu al multumirilor
Cu norisorul, eu n-am blog roll, am blog nor…
N-ai citit cartea? Crezi ca se mai poate face ceva? Te rooog, citeste-o! Uite, renunt si la portia viitoare de promovare pentru ca sa faci asta…
10 noiembrie 2010 at 9:09 pm
Ok, promit că o voi citi, dacă mi se va oferi ocazia (dacă îmi fa pica prin mână, întâmplător sau premeditat, fizic sau digital, etc).
De blog norişor nu cred să am nevoie, pentru că nu fac bani cu blogul şi deci nu trăiesc din vizite. Deşi aici e oricine binevenit şi dacă îţi face plăcere să mă ai în blog nor, eu nu am nimic împotrivă. Eu nu am mai actualizat blog roll-ul de când am descoperit reader-ul. Acolo am toate blogurile preferate iar tu eşti printre ele.
12 noiembrie 2010 at 7:34 pm
[…] neeligibile (mai mult de 55o de semne) Dacă Viagra ar ridica şi moralul… (Victor) – Ştii că s-a inventat Viagra pentru femei? Ochii vii contrastau zâmbetul obosit. Atât mai […]
15 noiembrie 2010 at 11:52 am
mi-ai dat o idee buna, trebe sa fac si eu ca tine, o categorie cu blogurile pe care vreau sa le am la indemana
uf, n-am niciun link catre carte dar e timpul s-o postez pe saitul meu, de mult am zis..acum ca vrei sa citesti, am un motiv in plus; dupa ce postez o sa fie si linkuri, o sa te anunt