Tag Archives: Paşte

Sf. Valentin i-a scris lui Moş Crăciun să-i aducă un Iepuraş de Paşte


Exact. M-am dilit şi eu ca şi juma’ de blogosferă şi o să scriu despre sărbătoarea de azi. Iniţial nu am vrut să scriu; apoi am vrut să scriu depre voi ăştia care scrieţi despre ea; apoi am citit prin blogosferă câteva păreri pro şi – evident – contra şi citindu-le pe-astea din urmă am rămas marcat de câtă ură zace în unii. La aceştia o să revin imediat, că despre ei o să fie vorba în articol. Mai întâi o să spun două vorbe despre dileala care dă în blogosferă de câte ori ne apropiem vertiginos de câte o sărbătoare de-asta puternic consumistă. Pentru Dumnezeu, de ce?!? Chiar nu se mai găsesc alte subiecte vizavi de care să vă exprimaţi o părere (im)pertinentă? Chiar a dispărut dintre noi orice urmă de inspiraţie şi de originalitate? Chiar toată blogărimea din punct ro îşi programează articolele după calendarul creştin-ortodox? Vorba unui prieten, puneţi mâna şi citiţi wikipedia. E foarte instructivă şi sigur vă vor veni şi idei mult  mai bune de pus pe blog. Vă zic la modul cel mai serios că ideea pentru următorul articol de-acolo mi-a venit. Stau de trei zile cu două taburi deschise pe wikipedia şi astăzi despre asta voiam să scriu dacă nu mă scandaliza aşa tare nebuneala asta cu sărbătorile. Nebuneală pe care nu o înţeleg. Serios, DE CE?!? DE CEEEEEEEE?!? [gesturi teatrale de sfâşiere a cămeşii şi a podoabei capilare întru impresionarea publicului înainte de a se lăsa cortina]

Actul doi:

Revenim la subiectul nostru. Din cauză de link (pe prinţipiul cauză->efect) m-am întâmplat pe blogul ăsta pe care dubioasa sa autoare (nu zvârliţi cu pietre, aşa se autointitulează dânsa)  e de-o hotărâre nestrămutată să jumulească aripile lui Cupidon şi să le servească în sânge de inimă însăgetată şi sos de usturoi de la KFC. Precum spuneam, am fost atât de marcat de indignarea tipei încât primul impuls a fost să-i las un comentariu de-ăla de ar face să crape de invidie orice troll de internet. Apoi mi-am dat seama că am mai multe chestii de spus; chestii care chiar n-ar fi încăput într-un comentariu. Aşa că o să-i răspund aici (a se citi şi articolul la care fac referire, ca să nu vorbim împreună şi să ne înţelegem separat):

Eu nu înţeleg un lucru: voi ăştia – hateri parcă vă zic nemţii  – cărora vi se pune pata pe câte un concept pe motive atât de superficiale, sunteţi pe bune? Nici nu mă obsesc să iau la rând cele zece „argumente”. Pot să le bag lejer pe toate în aceeaşi oală şi să spun că tu de fapt ai făcut [acolo] un compendiu al cocalarismului şi al piţipongelii, fără nici o legătură cu adevărata esenţă a sărbătorii. Care sărbătoare, este până la urmă despre dragoste. Crezi în dragoste? Ok, scuze, întrebare stupidă. Nu poţi întreba un hater dacă (scuză-mi cacofonia) crede în dragoste. Ai să-mi spui acum că nu ai nevoie de o zi specială pentru a-ţi manifesta dragostea. Total de acord la faza asta. Dar nu văd nimic rău în a-i dedica o zi pentru a o celebra. Sau pentru a-l celebra pe sfântul protector al dragostei între tineri, pentru că de fapt despre asta este vorba, nu despre lăbărelile consumiste pe care le-ai vomitat tu. Altfel, în aceeaşi ordine de idei, aşişderea se întâmplă şi la Crăciun, şi la Paşti, şi la orice altă mare sărbătoare (a creştinismului în mod deosebit) contaminată de lifestyle-ul consumist (care la noi a venit din vestul european, apropo, nu de la americani). Hai atunci să ne băgăm pulele în ziua de naştere a Mântuitorului pentru că şi-atunci timpanelor noastre le cresc nişte mânuţe mititele cu care îşi acoperă urechile, sătule de atâta Hruşcă şi Fuego (care, apropo, sunt ai noştri, nu mai putem da vina pe americani). Sau hai să scuipăm pe Sărbătoarea Învierii pentru că urâm iepuraşii de ciocolată.

Trebuie să şi citez un punct de mare angajament din articolul demoazelei care urăşte sărbătoarea dragostei:

6. Nici nu vine de la români, ci de la cretinii de americani care tot timpu găsesc ceva inedit pentru a „stupideniza” populaţia.
Own: Şi asta e tot sad pentru că ne pierdem din patrotism….gen. Nu că ar avea cineva notat în calendar când urmează Dragobetele sau că i-ar păsa… da’ Valentine’s day, mă băieţi?!

Unu: Că nu vine de la americani, am stabilit mai sus. Mai precis, sărbătoarea este catolică iar populaţia SUA este catolică doar în proporţie de 25% (în 2008; sursa). Vestul europei este catolic într-o proporţie mult mai mare. Nu găsesc acum nici o statistică dar dacă ar fi să mă hazardez într-o evaluare, aş zice că depăşeşte binişor 65%. Mă rog, peste asta putem trece cu vedere că, din câte înţeleg, ideile care nu sunt scrise în italic nici nu-ţi aparţin. Să trecem la

Doi: partea unde îţi asumi. Cu ce relevanţă pui tu în aceeaşi frază cuvintele „own”, „sad” şi „ne pierdem din patriotism”? Ştii, nu prea dai dovadă că ai avea o relaţie solidă cu propriul tău patritism atunci când ţie îţi put cuvinte precum „părera mea” şi „trist”.

Şi că tot vorbim de patriotism şi de americani în acelaşi context, sunt de părere că de-aia ne sunt infinit superiori nouă ca naţie, indiferent cât ne strâmbăm noi la strugurii acri. Nu credeţi? Urmăriţi filmuleţul ăsta:

Acum vă rog să-mi numiţi un singur român (înafară de Sergiu Nicolaescu) care nu ar părea cel puţin penibil atunci când ar rosti un astfel de discurs. Însă tipului din clip i se poate trece cu vederea lejer. Mai mult, vorba unui comentator de pe youtube, după un astfel de speech te-ai lua la cafteală cu Chuck Norris. Şi de ce tipul ăsta pare aproape natural dar unul de-al nostru m-ar face să mă cufuresc de râs? Pentru că ei au un cult al patriotismului; noi nu. Pentru că ei sunt învăţaţi de mici să tragă pentru un ţel comun nu să se muşte de cur.  Pentru că au simţi civic nu sunt nişte hateri antisociali care-şi varsă veninul pe unde apucă împotriva unor concepte în esenţă bune.

Serios acum, aşa cum zicea şi Ştrumfa cu eşearfă, indiferent de cât de consumistă, de chicioasă şi de meltenească ar fi sărbătoarea asta, e totuşi vorba despre iubire. Prefer să dau în diabet de la bombonele în formă de inimioră învelite în staniol roz chiloţiu decât să înghit fierea scuipată de un hater.

Acestea fiind spuse, vă invit să rămânem în aceeaşi atmosferă de sărbătoare, deoarece Carmen ne propune un Valentine’s Day cu adevărat deosebit: o poză cu o inimioară foarte sugestivă (inside rumors: o să avem parte de o săptămână întreagă plină de romantism şi culoare la ea pe blog; deci staţi pe-aproape).

Vă urez un Valentin Fericit!

Editare ulterioară: Am publicat capitolul 7 din Omega pe Cronicile Infinitului. Enjoy!

Reclame

%d blogeri au apreciat asta: