Tag Archives: maşina

Mobilitate


Ce-aţi face dacă ar trebui să să vă deplasaţi frecvent, rapid şi ieftin, pe distanţe scurte dar şi în spaţii unde vehiculele convenţionale nu au loc, uneori chiar şi prin clădirile marilor corporaţii, care adesea se dovedesc a fi adevărate labirinturi. Unii veţi opta pentru o pereche de role, alţii – pentru o trotinetă. Dar dacă distanţele s-ar lungi niţel şi ar da o tură şi prin traficul urban? Atunci cu siguranţă s-ar impune necesitatea unui motor în ecuaţie. Poate o trotinetă electrică sau un Segway (poză pentru pretenţioşii stilaţi aici) după câteva ore de antrenament pentru familiarizarea cu comenzile. Dar dacă pe lângă toate astea doriţi şi comoditatea unui scaun şi mediul călduţ şi ferit de intemperii al habitaclului unui automobil? O să spuneţi că vreau prea multe. Însă o soluţie există. Încă din 1963. Şi este reprezentat de P50, cel mai mic automobil din lume. O maşină care atunci când dai de trepte o iei sub braţ şi urci cu ea. Şi nu e tocmai o metaforă. Nu credeţi? Urmăriţi filmuleţul. Singura chestie naşpa: nu are marşarier. Deci dacă urcaţi cu ea în lift o să vă împingeţi înapoi afară cu piciorul.

Mulţumesc lui Bogdan pentru semnalarea existenţei acestei drăcovenii.

P50, cel mai mic automobil din lume



Ţi-a plăcut acest articol?
Dacă articolul a fost deja partajat, votează-l.
Reclame

Ai noştri ca brazii


Alaltăieri am fost în Veneţia să mă întâlnesc cu un prieten. Am ajuns mai devreme şi am început să mă plimb. A se reţine: Veneţia lagunară. Multă lume. Prea multă, atât pentru perioada asta anului cât şi pentru ora matinală (vreo 9). Ca să nu mai vorbim de vreme: o ceaţă de-aia de făcea vălătuci dacă te mişcai mai brusc şi un frig care îţi ajungea până la oase. La un moment dat, în apropierea unei pieţe cu ceva mai multă lume decât pe restul aleilor, un compatriot strigă (în româneşte) pe un ton foarte alert şi panicat, complice fiind şi sunetul unui motor de barcă de transport în comun ce trecea pe un canal din apropiere:

– Maşina! Maşina! Fereşte!…

Şi vreo 6 – 7 românaşi speriaţi au tresărit violent şi s-au lipit cu cururile de pereţii de pe margine, eliberând aleea. Recunosc, şi eu am tresărit şi m-am uitat instinctiv peste umăr „după maşină”, înainte să realizez cât sunt de prost. Nu pot decât să-mi închipui ce spectacol am fost pentru persoanele de alte naţionalităţi din zonă. O ţeapă (nostimă) cum nu mi-am mai luat de mult. Merita să o împărtăşesc cu voi.


%d blogeri au apreciat asta: