RObotzi – Ep. 14 Dietatietoru



Toate drepturile aparţin celor de la Creative Monkeyz. Dacă v-a plăcut acest episod vă rog să-l vizionaţi şi pe site-ul oficial.


Planning familial


Am asistat total întâmplător acum vreo două zile la o conversaţie care mi-a cam dat de gândit. Eram lângă o piaţă şi savuram o cafea de dozator şi o ţigară. Genul de pieţe din oraşele mari româneşti, cu tarabe şi buticuri şi cu mărfuri de toate soiurile. Oraşul nu are importanţă. Nu vreau să fac reclamă negativă şi oricum situaţia cred că ar putea să se potrivească oriunde în România. Ca să nu o mai lungesc, într-un colţ de piaţă era o florărie. Florărie de-aia tipică deţinută de ţigani. Cum era deja seară, ţiganii se pregăteau să închidă prăvălia. Au parcat Audiul A6 (obligatoriu alb, să se asorteze cu „bronzul”) în faţa „stabilimentului” şi au început să încarce vazele de flori în el. La un moment dat apar nişte cunoştinţe la fel de… bronzate şi încep o conversaţie. Între ei şi restul pieţei, pare-se, având în vedere volumul ridicat al vocilor. Şi ţiganul-vizitator îl întreabă pe ţiganul-patron-de-florărie: „Ţigane, ţi-ai terminat, mă, vila?”.
Ei bine, răspunsul ţiganului-patron-de-florărie m-a şocat: „Nu, mă. Îmi mai trebuie vreo 20 de tone de fier şi termin etajul doi.” Am stat şi am cugetat: sigur nu-şi făcea casa din fier, ar fi fost o prostie. Deci fierul era sursa de venit. Atunci florăria ce era? Un hobby?
Am vrut să-i sugerez că dacă vinde tot aurul de la gâtul, mâinile şi urechile pirandei, s-ar putea să termine şi acoperişul şi să-i mai şi rămână de-o vacanţă în Maldive. Dar apoi mi-am amintit că în Maldive nu sunt lebede şi că, în principiu, e mai bine să-mi ţin gura.


Anunț


Va anunt cu deosebita bucurie ca sunt iar somer dar ca perioada de absenta pe blog se prelungeste din cauza motivului pentru ca sunt in Romania, intr-o minivacanta. Asa ca timp de doua saptamani sunt sanse mari sa ma doara-n cur de blogul asta. Dup-aia ‘om vedea ce-om mai face.
Despre cum am fost eu concediat dar, de rusine, am spus la toata lumea ca mi-am dat demisia (pentru ca oricum aveam intentia sa mi-o dau si anuntasem pe toata lumea apropo de intentia mea) tot peste doua saptamani. A, da, scriu fara diacritice pentru ca scriu de la McDonald’s din Gara de Nord Bucuresti si, in principiu, e dificil sa scrii cu diacritice pe iPad. :mrgreen:
I pup you all.


RObotzi – Ep. 13 Pascal


Toate drepturile aparţin celor de la Creative Monkeyz. Dacă v-a plăcut acest episod vă rog să-l vizionaţi şi pe site-ul oficial.

Întreaga serie (cu replicile transcrise) o puteţi urmări şi aici.



Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde o mana pentru a-l ajuta sa se ridice!

Cuvintele astea nu-mi aparţin. Le-am primit pe mail ca făcând parte dintr-o poveste lungă şi cam puerilă, care se voia filosofică şi plină de truisme. Însă pasajul de mai sus mi-a plăcut. Şi l-am publicat pentru că se potriveşte cumva cu contextul actual de la muncă de la mine. Şi, că veni vorba, munca îmi mănâncă încă tot timpul. De scris pe blog nici vorbă de timp sau de energia necesară. Oricum, pe foarte scurt, cu munca mea nu-i ok. Poate o să vă dau ceva detalii în weekend, dacă vă interesează.

Citește în continuare

RObotzi – Ep. 12 Bomba


Toate drepturile aparţin celor de la Creative Monkeyz. Dacă v-a plăcut acest episod vă rog să-l vizionaţi şi pe site-ul oficial.

Întreaga serie (cu replicile transcrise) o puteţi urmări şi aici.


AutoPArtret – etapa 6


O altă etapă, acelaşi concurs şi din nou lipsa de timp al lui Victor. 😀 În cea de-a şasea etapă, Călin Hera ne-a propus să scriem despre un defect, tonul autoironic fiind soluţia de a rezolva această problemă delicată. Aşadar, un vot, dacă se poate. Pe acesta precum şi pe restul PA-urilor din concursul din această etapă le puteţi citi acolo unde se votează. Adică AICI.

Lenea e cucoană mare…

Mi-e lene…

– Ţi-ai făcut ordine în casă?

Întrebarea asta mă descumpăneşte mereu. Mama mi-aruncă o căutătură critică peste ramele subţiri ale ochelarilor, dându-mi de înţeles că întrebarea nu este retorică. Aşteaptă un răspuns. Ridic din umeri:

– Nu. Fac sâmbătă.

Sâmbătă îmi evaluez sarcinile: trebuie să scriu pe bloguri, să-mi fac curăţenie în pc pentru că în 300 de giga de hard disk nu mai am loc să pun o melodie, să mai lucrez ceva în fotoşop. Ah, da, şi să-mi fac ordine-n casă…

Dar mi-e lene.


Adele


Am descoperit „Someone Like You” la Veone. Pe Adele o ştiam şi eu de mult (voi cu siguranţă cunoaşteţi piesa Rolling in the Deep, hitul ei de anul ăsta) dar piesa asta îmi era necunoscută. Şi îmi pare rău pentru asta. Am, aşa, o senzaţie că am pierdut timpul până acum. Probabil că în subconştient încerc să-l recuperez devreme ce de aseară, de când am găsit-o, o ascult non-stop, obsesiv. Luaţi şi ascultaţi şi voi. O să vedeţi că nu-s totuşi nebun.

Îmi place totul la piesă, mai ales în varianta asta, live la BRIT Awards: interpretarea este magistrală, versurile sunt poezie (nu, nu e pleonasm; cel puţin nu în viziunea mea), simplitatea Adelei aproape egalează vocea, în ciuda ţinutei şi a makeup-ului elaborat (care însă o prind, îi vin ca o mănuşă), simplitatea acompaniamentului instrumental (doar un pian) întregeşte tabloul… Dar principalul motiv pentru care îmi place cred că este faptul că mi se potriveşte întru câtva. Aş face şi o dedicaţie… de fapt mai multe, dacă aş şti că tipele îmi citesc blogul. Dar ştiu sigur că nu o fac, aşa că mă limitez la a saluta o bună prietenă pe care am neglijat-o în ultimul timp, dar ea ştie că mi-e dragă oricum şi e în gândurile mele, chiar dacă nu am mai avut timp pentru ea. Adela, sper că eşti bine, sănătoasă şi continui să faci acele lucruri minunate care îţi aduc atâta satisfacţie şi din cauza cărora nu ne-ai mai delectat pe noi cu articole pe blog.

Someone Like You

I heard that you’re settled down,
That you found a girl and you’re married now,
I heard that your dreams came true,
Guess she gave you things I didn’t give to you,
Old friend, why are you so shy?
Ain’t like you to hold back or hide from the light,

I hate to turn up out of the blue uninvited,
But I couldn’t stay away, I couldn’t fight it,
I had hoped you’d see my face,
And that you’d be reminded that for me it isn’t over,

Nevermind, I’ll find someone like you,
I wish nothing but the best for you, too,
Don’t forget me, I beg,
I remember you said,
„Sometimes it lasts in love,
But sometimes it hurts instead,”
Sometimes it lasts in love,
But sometimes it hurts instead, yeah,

You know how the time flies,
Only yesterday was the time of our lives,
We were born and raised in a summer haze,
Bound by the surprise of our glory days,

I hate to turn up out of the blue uninvited,
But I couldn’t stay away, I couldn’t fight it,
I had hoped you’d see my face,
And that you’d be reminded that for me it isn’t over,

Nevermind, I’ll find someone like you,
I wish nothing but the best for you, too,
Don’t forget me, I beg,
I remember you said,
„Sometimes it lasts in love,
But sometimes it hurts instead,”

Nothing compares,
No worries or cares,
Regrets and mistakes, they’re memories made,
Who would have known how bittersweet this would taste?

Nevermind, I’ll find someone like you,
I wish nothing but the best for you too,
Don’t forget me, I beg,
I remember you said,
„Sometimes it lasts in love,
But sometimes it hurts instead,”

Nevermind, I’ll find someone like you,
I wish nothing but the best for you too,
Don’t forget me, I beg,
I remember you said,
„Sometimes it lasts in love,
But sometimes it hurts instead,”
Sometimes it lasts in love,
But sometimes it hurts instead.


Iubita mea…


…pentru tine aş traversa cel fierbinte şi mai uscat deşert, m-aş lupta cu stihiile furtunilor pe cel mai agitat ocean, aş înfrunta cea mai sălbatică junglă, m-aş avânta pe cele mai reci şi mai aride ţinuturi de gheaţă… Aş înfrunta chiar şi infernul…

Trec mâine pe la tine, dacă nu plouă.


RObotzi – Ep. 11 Psihic


Toate drepturile aparţin celor de la Creative Monkeyz. Dacă v-a plăcut acest episod vă rog să-l vizionaţi şi pe site-ul oficial.

Întreaga serie (cu replicile transcrise) o puteţi urmări şi aici.


%d blogeri au apreciat asta: