Category Archives: Proşti… da' mulţi

VÎNTUra-mi-aţi stenograma!


A avea sau a nu avea mogul. Asta-i problema blogărimii de satiră zilele astea. Bă, dar mai lăsaţi-o-n pula mea cu dilemele astea şecspiriene. De când au apărut stenogramele alea cu Vîntu pe hotniuz parcă a înebunit lumea. Şi nu, problema cea mai importană pentru ei nu e relaţia conjugală Vîntu-Băsescu. Ci divorţul cu surle şi trâmbiţe Caţavencu-Kamikaze. Pulifriciu gratis s-a opărit la oo că ăia de la Kamikaze îşi croiesc drumul succesului prin presa de satiră românească pe spetele vechii glorii a Academiei. Citiţi parabola răsuflată a nevestei curve ca să înţelegeţi mai bine. Manţi, s-a simţit rănit în orgoliul propriu de nevastă gonită de-acasă fără pensie alimentară şi vine cu o replică la fel de obosită cum că anii de glorie de la Caţavencu se datorau de fapt talentului proaspăt şi tineresc al celor plecaţi la Kamikaze. Nimic rău sub soare. Nici nu mă aşteptam să se lase cu strângeri de mână şi palme prieteneşti pe umăr. Problema e că polemica nu se opreşte aici. Ba chiar o ia pe arătură rău de tot. Zici că a dat strechea în toată blogosefera. Lorena (am descoperit-o de curând şi-mi place dar acu’…) zice că schimbul ăsta de replici e gay, apoi explică: ” El atacă, ea răspunde.” ‘apăi dacă schimbul de replici e între un el şi-o ea, mie mi se pare destul de hetero. În cel mai rău caz e deplorabil. SingurEu, trollul veteran, a pornit o adevărată cruciadă la Manţi, că la Piticu Gratis e banat. E atât de vehement încât ia pe toată lumea la pulit, indiferent de poziţia adoptată. Măcar pentru asta trebuie să-i admirăm obiectivitatea. Şi efortul depus pentru a realiza poemul epic în proză scură şi imagini de la el de pe blog. Efort deloc inutil. Se ştie că Manţi aduce vizite.
Şi asta nu e tot. Nu doar blogării s-au ţicnit ci şi comentacii. Daţi o raită prin linkurile alea şi o să vă convingeţi.
Acuma io nu-nţeleg care-i scopul. Aşa cum zicea şi Vîntu (divin) într-una dintre faimoasele stenograme, când vorbea de Băsescu şi de filmul în care marinaru’ îl trozneşte peste bot pe puştiul ăla, există susţinători de amble părţi şi nimeni nu o să stea în loc de argumentele voastre (şi ale comentacilor voştri) indiferent cât de relevante şi de incontestabile or fi ele. Faptul că de la Caţavencu vs. Kamikaze se ajunge la moldovean vs. oltean, la mogul vs. filantrop-finanţator nu dovedeşte altceva decât că adevărul e undeva la mijloc, dar ca şi în politică, nu exită linie de centru. În cel mai rău caz eşti de centru-stânga sau de centru-dreapta. Iar cititorii (mai) inteligenţi (decât ai lor) vor ajunge singuri la adevăr, nu trebuie să faceţi voi teoria chibritului.
Aşa că scutiţi-ne de certurile astea conjugale pentru tutela progeniturii voastre retardate (ratingul pe nişa de satiră) şi faceţi ce ar trebui să faceţi. Scrieţi umor. Că noi vrem să ne râdem.

Reclame

O manea? Mai bine nu!


Uneori mai sunt întrebat ce muzică ascult. Ca un om cu o vastă cultură muzicală ce mă consider, răspunsul meu e mereu acelaşi: ascult orice fel de muzică. La acest răspuns sunt unii care fac ochii mari şi, inevitabil, pun următoarea întrebare: „Şi manele?”. Şi inevitabil mă enervez foarte tare. M-ai întrebat de muzică, în pula mea.
Băi, fraţilor, sunt atât de sătul de subiectul ăsta încât am obosit până şi să mă gândesc la el. Înainte, când mă întreba cineva ceva despre manele sau doar aducea vorba de manele, mă strofocam, mă agitam, mă consumam, mă străduiam să-mi spun părerea CONTRA manele, de ce nu-mi plac, de ce nu ar trebui să placă nimănui şi alte de-astea. Acuma, dacă mă întreabă cineva ce părere am despre manele nici măcar nu mă mai stâmb. Şi nu pentru că s-a schimbat ceva în preferinţele mele (era să zic muzicale) ci pur şi simplu pentru că am obosit să-mi răcesc gura. Probabil s-au zis o grămadă de păreri pro, contra sau pseudo-contra încât cu siguranţă părerea mea de atoateştiutor nu va schimba cu nimic peisajul. Sunt alte câteva sute care au aceeaşi părere cu mine. Ce-i cu categoria „pseudo-contra”? Ştiţi voi, sunt ăia care ascultă dar nu recunosc pentru că, ce să le faci dacă „le place” manelele dar e trendi să te declari anti manele? Se dă(!) şi ei după trend. Nu intru în discuţii nici aici că s-au spus o grămadă şi despre ăştia. În general sunt ăia propăvăduiţi de toţi maneliştii cu suficient sânge în coaie sau cu insuficient IQ în creier să recunoască şi să militeze pe toate blogurile, forumurile, comentariile pe iutub sau pe trilu, sau oriunde altundeva cineva se leagă de vreun Salam sau alt „valoros”: „Lasă că ştiu că asculţi şi tu da’ nu recunoşti”. Adică, pula mea, cum să nu-ţi placă Minune sau Guţă. N-are cum, frate. E împotriva firii şi-a lui Dumnezeu. Sigur îţi place. Doar că nu ştii tu că-ţi place. Şi dacă ştii că-ţi place ţi-e ruşine să o recunoşti. Beşi în pula mea cu ţiganii tăi că-mi bruiaţi boxele cu ghiulurile voastre.
Ce m-a determinat să scriu acu’ despre manele şi să mă enervez? Câteva păreri ale unora cu privire la manele, păreri pe care le-am citit la Cabral pe forum. Da, tot de la Cabral mi se trage. Cred că i-am adus aminte că avea dezbaterea aia deschisă de acum un an şi a reîmprospătat subiectul cu un nou articol.
Zice(!) unii p-acolo, prin comentarii, că menelele provin din muzica lăutărească. Sunteţi proşti. Proşti ŞI mulţi (ceea ce mă îngrijorează). Singura conexiune logică între manea şi muzica lăutărească pe care poţi să o faci este faptul că cei care cântau muzică lăutărească cândva, acum cântă manele. Dar de aici până la a susţine că maneaua este evoluţia sau, mai degrabă, involuţia muzicii lăutăreşti e cale lungă, monşer. Manelele nu au fost cântate de lăutari prima dată. Nici măcar de ţigani. Părinţii progeniturii bastarde care pe-atunci încă nu avea nume dar va fi cunoscută mai târziu drept „manea” au fost constănţenii ăia trei insipizi care formau trupa L.A. Vă mai amintiţi melodia „Femeia„. Muie celor trei de la L.A. şi femeii lor.
Ţiganii lăutari, cântăreţi pe la nunţi şi cumetrii nu au făcut altceva decât să constate neaşteptatul şi inexplicabilul succes al melodiei şi să adopte stilul celor de la L.A.
Şi acu’ mă întreb cum a reuşit oare această mizerie de manifestare zgomotoasă să devină definitorie pentru patrimoniul muzical ROMÂNESC? Ce are atât de românesc în el de-l determină pe român să-l adopte ca şi când ar fi al lui? Nimic. Scurtă demonstraţie (pe care am făcut-o şi la Cabral pe blog, dar acum îi aduc nişte completări): E inventată de o trupă de machedoni, are ritmuri balcanice şi orientale (doar 5% sunt motive folclorice româneşti), e cântată de ţigani, cu instrumente împrumutate (când o să aud manea cântată cu buciumul sau cu fluierul, o să mă apuc de ascultat manele), iar numele este de proveninţă turcă. Maneaua era o monedă a Imperiului Otoman, care circula şi pe la noi pe vremea când Ţara Românească era raia turcească (provincie cu semi-autonomie) pentru a facilita comerţul în cadrul imperiului cu ajutorul unei monede unice. Eh, nu, Euro nu a fost prima. Nici măcar a doua. Ei bine, pe vremea aia, dacă erai în cârciumă şi o luai pe ulei şi ţi se scula ţie că vrei să-ţi cânte lăutaru’ la masă, pocneai din degete să vină ţiganu’ cu vioara şi îi ordonai: „Ia zi, bă, şi tu de-o manea”. Ca acuma la nunţi. Fără număr, fără număr, fără număr…
Deci, ce are maneaua românesc în ea? Înafară de limba torturată într-un asemenea hal că dacă ai patru clase primare şi ai trecut cum trebuie prin ele, devi rasist instant, nimic.
De-aia nu ascult io manele şi de-aia le dispreţuiesc. Nu reprezintă muzică, nu reprezintă cultură, nu reprezintă artă. Un grafitti pe un perete scorojit mă impresionează mai mult decât o manea.
Şi totuşi, unii au găsit manelelor şi o aplicaţie practică. Uitaţi aici:

P.S. Când eram ciutan mi se păreau puţin cam penibili. Acum îi regret. Erau mai vorbitori de limbă română decât suntem noi, cei care ne considerăm mai români ca ei. O lecţie de limba română, muzică şi de patriotism, prin versurile lui Grigore Vieru şi interpretarea regretaţilor Ion şi Doina Aldea Teodorovici:

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

P.S.2: Spre deosebire de ce părere v-aţi făcut după ce aţi citit acest articol, nu sunt rasist şi n-am nimic cu ţiganii. Iubesc muzica ţigănească. Dar aia originală din fundul şatrei, cântată în ţigăneşte şi dansată în jurul focului cu cuţitu-n mână. Şi îi respect pentru că, în prostia voastră, v-au intoxicat cu manele întru câştigul şi bunăstarea lor. Ei – deştepţi; voi – găini.


Tâmpiţi cu mouse, ep. 2


Cam ce mailuri mai primesc eu (click pe imagine pentru a o mări):

Deci, dacă vreţi să scăpaţi de căruţul de butelie care ocupă loc degeaba prin beci sau prin magazie, sunaţi-l pe Viorel să vă umple de bani.


Tâmpiţi cu mouse


Am văzut că e la modă pe bloguri să faci la un moment dat o statistică a căutărilor pe Google mai ciudate după care unii au ajuns la tine pe blog. Ei bine, blogul meu e (încă) prea mic pentru asta, deşi am şi eu câteva căutări acolo. O să vă împărtăşesc şi vouă câteva din ele când se vor aduna mai multe, da’ nu acuma. Acuma vreau să vă vorbesc de o altă chestiune strâns legată de asta: din lista de referări pe care statisticile de la wordpress o pun la dispoziţie mi-a atras atenţia o altă căutare, care nu a fost făcută pe Google.

Ca să vă minunaţi şi voi cam ce cretini mă citesc (şi) pe mine, unul din ei a ajuns pe-aici după şirul de căutare: „cum se baga pula intre tate„. V-am pus şi link direct cu rezultatul căutării respective în motorul de căutare cu care a fost făcută.

Acu’ io am o serie de nedumeriri. Două sunt întrebări pentru dezaxatu’ care a căutat aşa ceva:

1. Dacă ai sub paişpe ani, mă-ta ştie ce faci tu pe net?

2. Dacă ai peste paişpe, cum frate, nu ştii cum se face aşa ceva? Îmi pare rău pentru tine. Eşti un ratat. Şi regret dezamăgirea ta pentru că nu ai găsit răspunsul pe-aici. Nu m-a dus capul că ar putea exista aşa rataţi care să nimerească şi pe la mine pe blog. O să fac un articol cu instrucţiuni special pentru tine. De fapt, cred că o să fac o rubrică întreagă, un fel de manual, pentru vârât pula în diferite parţi anatomice ale femeii, că poate mai ai şi prieteni la fel de dezaxaţi rataţi nepricepuţi.

A treia nelămurire este tot o întrebare adresată atât obsedatului cât şi vouă, celorlaţi cititori: unde dracu’ m-a găsit ăsta pe mine? Că io am avut răbdare să mă duc până pe la pagina a 10-a a căutării şi nu m-am găsit. I-am găsit pe alţii pe care-i cunosc, cărora le-am intrat pe blog cel puţin odată (pe unii din ei îi cunoaşteţi şi voi, probabil; pe unul din ei – cu siguranţă) cum ar fi: Porcuşoru’ Istoric (clasat foarte bine, pe prima pagină, al doilea rezultat; bravo porcule; tot el mai apare şi pe paginile 4 şi 7), Piticu’ gratis (nu-i aşa că vă era dor de el? apare de două ori: paginile 2 şi 3; a învăţat să dea ban pe clasă… cred… n-am mai verificat… dar cred că va primi un trackback de-aici), Vis urât (paginile 3 şi 6; blog în top 10 al blogurilor româneşti cred; şi-aici mi-am luat ban), Arhi (tot blog cu trafic mare, tot pe pagina 3, dar mai apare şi pe 4 şi 5; l-am citit odată; n-am ban la el pentru singurul motiv că nu am comentat), Zoso (blog de top 10; pagina 6), Gia Păpădia (asta tre’ să recunosc că a fost o surpriză; nu mă aşteptam să o găsesc într-o astfel de căutare; nici măcar la pagina 7) şi ultimul, dar nu cel din urmă Jimerino (umila pagină 10; o altă surpriză; numai dacă-i citeşti descrierea la blog te aştepţi să iasă pe prima pagină; Jimerică, ia atitudine). Cam ăştia sunt cei care-i cunosc eu. Ah şi ar mai fi şi Simona Tache… E o tipă cu condei bun, de la Caţavencu parcă. Da’ ea a aterizat printre rezultate total întâmplător (pentru cuvintele „cum”, „se”, şi „între”; şi pentru numărul mare de vizite probabil).

Da’ io? Io unde ţâţa mea sunt? Cum m-a găsit ăsta pe mine? Rog cititorii care au avut mai multă răbdare decât mine să lase un comentariu, în caz că m-au găsit pe undeva prin căutarea aia.

Editare ulterioară: Am primit explicaţia conform cărui motiv nu mă vedeam în rezultatele acelei căutări: după spusele lui Jordaş, motorul de căutare respectiv se bazează pe aceleaşi principii ca şi Google. Cu alte cuvinte, rezultatele aceleiaşi căutări pot fi diferite pentru fiecare persoană care face căutarea, în funcţie de localizare, limba predefinită a sistemului de operare, etc. Deci ceea ce vedeţi voi nu e acelaşi lucru cu ceea ce văd eu când accesez link-ul respectiv. Aşa că delectaţivăcu link-urile postate dar nu luaţi în seamă numerele paginilor pe care le-am scris eu. Mersi, Jordaş.

Aaaa… şi tot din spusele lui Jordaş, eu aş fi pe prima pagină, primul rezultat la căutarea aia în România? E adevărat? WTF???


Articol de dezamăgit cei 4 fani ai mei şi de atras traficul de la Mantzy


M-am ajuns. Am doi trolli personali. Unul îşi zice Aramis şi unul e irealu’ care a postat şi pe-aici şi pe care-l suspectez că ar fi „piticu’ gratis revenge” sau „piticu’ gratis se întoarce” sau „piticu’ gratis strkes again”. Dacă nu-i el, sigur e unul care-l pupă-n cur zilnic, poate-poate Răducul îl va băga şi pe el în seamă. Cine ştie de când încearcă şi acu’ e invidios pe mine că din 5 comentarii eu am reuşit să-l fac pe fraier să mă şi bage în seamă, să se şi enerveze şi să mă şi baneze. Şi asta fără să-mi propun nici unul dintre aceste lucruri. Ei bine, trolli ăstia bântuie cam pe unde umblu şi eu şi nu scapă nici o ocazie să arate cât sunt de dobitorci. Dar cel mai mult mă urmăresc pe la comentarii pe la Manţi (îl găsiţi în blogroll). Pun link, nu pentru că ar avea vreo legătură cu articolul lui Mantzy ci doar pentru trackback comment-ul de-acolo. Poate în felul ăsta îi ademenesc să intre şi pe-aici că e păcat să mă distrez numai io de prostia lor.  Dacă strategia nu funcţionează, vă rog să-mi sugeraţi alte ideii în comentarii.

PS. S-ar putea ca proştii să aibă cel mult un neuron funcţional şi să intre pe-aici dar să nu dea satisfacţie comentând. Fraiere, ştiu că citeşti asta. Ţi-am luat-o iar înainte. Faptul că nu comentezi nu te scuteşte de faptul că eşti în Top 2 al celor mai proşti oameni din univers.


%d blogeri au apreciat asta: