Duşmanul meu de moarte


Am primit de la Veo leapşa cu numele ăsta încă din 2010. Şi mă grăbesc s-o onorez că şi-aşa încă nu mi-a venit inspiraţia. Cică să zic cine sau care este duşmanul meu cel mai crâncen.  Apoi io am doi duşmani crânceni. Care, colac peste pupăză, mai fac şi echipă. Iar în echipă sunt redutabili. Sunt mai letali decât Jet Li în rolul lui Bond. James Bond. Cum? Jet Li n-a jucat rolul lui Bond? Păi de-aia. Le-a fost frică producătorilor să-i dea rolul.

Revenind la duşmanii mei de moarte, ei sunt lenea şi timpul. Io sunt o persoană leneşă. Se vede şi din activitatea mea pe-aici şi v-am şi spus-o, tot pe-aici, de nenumărate ori. Ei bine, lenea asta n-ar fi o problemă prea mare. Din când în când îmi mai dau câte un şut imaginar în cur să mă mobilizez, şi totul e ok. Fac ce am de făcut şi dup-aia iar am program de reproducere: mă fute o leneeeeee. Nu zic că-i bine. Nu-i bine. Dar am învăţat să trăiesc cu mine însumi, că de divorţat n-am reuşit.

Iarăşi e nasol când am chestii de făcut şi nu am timp de ele. Încerc să mă roganizez, să le programez, să le suprapun… Un stres continuu. Fumez… ehm, pardon, fumam câte două pachete pe zi când aveam perioade de-astea. E nasol să fii contra timp.

Dar cel mai nasol este să te fută lenea contra timp. Mi se întâmplă mai rar, dar mi se întâmplă şi de-astea. Şi atunci are loc un fenomen bizar: eul meu interior se agită şi bate cu pumnul în eul meu exterior ca într-o colivie de sticlă securizată şi strigă „Trezeşte-te, bă, în pula mea, că nu ai timp. Mobilizează-te, tâmpitule” dar de-afară nu se aude nimic. Exact ca în scena aia din Aliens în care Ripley şi Cassandra (parcă aşa o chema pe puştoaică) sunt încuiate într-o cameră de securglass cu o gânganie de-aia de dat muie alienă eliberată premeditat dintr-un tub de stază. Vă mai amintiţi cum rupea Ripley scaunele în sticla aia şi cum se agita în faţa camerei de supraveghere? Cam aşa face eul meu interior. Şi eu ce fac? Sting monitorul (evil laugh emoticon căruia nu-i ştiu combinaţia de caractere).

Cea mai antologică fază de genul ăsta mi s-a întâmplat chiar înainte de bac. Mai erau câteva zile până la prima probă (aia de română oral) şi să mor dacă eu aveam vreun chef de învăţat. Mă regula o lene de-aia de zile mari… potentă, taică. Cu o zi înainte de proba cu pricina m-am trezit şi eu: „Ce pula mea faci, mă? Tu mâine dai bacu’ şi în loc să înveţi, o arzi pe MTV?” Jap, jap doo palme imaginare… Şi m-am pus pe învăţat. M-a ţinut 4 ore. Ce Dumnezeu să înveţi în patru ore? Cred că reuşisem să parcurg o singură dată cam a cincea parte din toată materia. Apoi, fiind asta în 2000, cică an aniversar eminescian (150 de ani de la naşterea poetului), am trecut odată rapid şi prin materia ce ţinea de operele luceafărului. Şi am făcut bine, pupa-m-aş. Mi-a picat fix Luceafărul. Şi romanul istoric al lui Sadoveanu – care mi-a plăcut, deşi nu am citit nici unul. Am luat doar 8,50. Am recuperat la scris. Vorba aia: prost să fiu, noroc că sunt.

Dau leapşa mai departe lui Carmen (că şi-aşa nu prea scrie ea; pune doar poze şi-i păcat că e la fel de talentată la cuvinte cum e şi cu obiectivul foto), lui Bogdan (pen’că m-a amuzat snoava lui cu cei doi veterani tovarăşi de arme) şi lu’ Giana (că vreau să mă râd şi presimt io c-o să mă râd dacă scrie ea despre asta). Şi cui o mai vrea s-o preia. Aşadar, care-i duşmanul vostru de moarte? Daţi-l în gât.

Editare ulterioară: Leapşa merge şi la Pisica Roz, din cauza motivului de-l puteţi citi mai jos, în comentarii

Anunțuri

6 responses to “Duşmanul meu de moarte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: