Schimbarea la faţă


După cum vedeţi am cam terminat cu facelifting-ul blogului. Poate vor mai fi mici modificări de optimizare pe ici – pe colo, dar asta e mai puţin important. Ceea ce contează e că am header (am fotoşopat la el vreo juma’ de oră, da’ zic eu c-a ieşit binişor) şi că toate widgets-urile sunt la locul lor, inclusiv blog roll-ul, pentru a cărui absenţă vă cer scuze.

Schimbarea asta ar trebui să coincidă şi cu începutul unei activităţi mai intense pe-aici, dar cum în seara asta nu am nici măcar un strop de inspiraţie şi tre’ să bag şi cornu-n pernă, că-i târziu, nu-mi rămâne decât să salut (cu niţică întârziere) naşterea prin cezariană a celui mai minunat proiect la care am participat până acum: Buimacii. Fericita mămică: Giana; a asistat la naştere: doamna doctor Şilavarăcald. Restul echipei din sala de naşteri o găsiţi acolo. Intraţi că se merită. E rost de râs.

Şi pentru că fiindcă cum ziceam mai sus, sunt colaborac al nounăscutului proiect, deja m-am dat rotund cu-n text pe-acolo. Şi dat fiind că deoarece tot cum ziceam mai sus, nu am inspiraţie în seara asta, o să vă servesc cu textul respectiv:

Eficienţa vânzării
Acu’ vreo două zile (6 ianuarie anul de graţie 2011), merg cu un prieten în zona italiană a Elveţiei, “la o cafea”. Înainte să sară de cur în sus puritanii anti-snobism, o să precizez că de-acasă de la amicul meu până în ţara ciocolăţii-după-care-te-lingi-pe-dej’te e cam la fel de mult de mers ca din Berceni în Piaţa Sudului (la staţiile de metrou mă refer), iar eu nu mai fusesem în Elveţia. Două motive mai mult decât suficiente ca să mă doară la bască de părerile lor.
Şi ajungem noi la un pub mai arătos, ne introducem fizicurile în incintă, cerem câte o “cafea” la halbă şi ne aşezăm la o masă mai lângă bar, de unde se putea vedea televizorul.
La un moment dat, în scenă îşi face intrarea un personaj foarte pitoresc. La vreo 40 de ani, rotund la faţă şi roşu în obrăjori. Orice zicea omul ăla stârnea zâmbete. Poate că şi din cauza felului în care vorbea italiana, cu accent nemţesc, de muntean scos parcă din filmul Heidi. Părea de-al casei, dar nu era. Pur şi simplu aşa era el, hipersociabil. Se aşează pe unul dintre scaunele înalte de la bar şi cere o bere. Aceeaşi marcă din care ne luaserăm şi noi. Barmanul îl serveşte prompt.
Omul nostru se sprijină într-un cot de bar şi i se adresează barmanului (dialogul ce urmează e în traducere liberă şi din memorie; by moi):
– Auzi? Câte bidoane de bere vinzi tu pe zi? […]
–––––––––-
Restul dialogului îl puteţi citi la Buimaci pe blog. Şi dacă tot daţi p-acolo, citiţi şi introducerea de mare angajament pe care mi-au făcut-o fetili alea talentati.

Editare ulterioară: De asemnea îmi cer scuze pentru absenţa mea pe blogurile voastre. Mi s-au adunat în reader nici mai mult nici mai puţin de 385 de articole necitite. Deci am neglijat pe toată lumea, să nu cumva să se simtă cineva discriminat. Dar sunt în curs de recuperare.

Anunțuri

12 responses to “Schimbarea la faţă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: