Top 5 Crowd Participation on Live Performances


Trebuie menţionat de la bun început că topul de faţă e alcătuit de mine, pe baza propriilor mele preferinţe şi din propriile mele cunoştinţe muzicale. Fără a avea pretenţiile unui clasament cu ştaif, topul ăsta a fost alcătuit cu scopul de a evidenţia un element de maximă spectaculozitate specific doar performanţelor live: implicarea directă a publicului în actul artistic. Ideea de a face un astfel de top mi-a fost inspirată de un videoclip publicat pe Facebook de către Angela. Vizionând videoclipul cu pricina (e pe locul 1 în acest clasament), am rămas impresionat de impactul pe care îl poate avea un astfel de moment. După părerea mea manifestările de genul ăsta reprezintă elogiul maxim care i se poate aduce unui artist din breasla muzicii şi ar trebui preţuit mai mult decât orice premiu sau disc de platină, aur şi alte fiare preţioase. Mi-a fost destul de greu să adun 5 videoclipuri care să se preteze la a participa la acest top. Şi nu pentru că aceste manifestări ale geniului artistic sunt rare. Ci pentru că sunt rar surprinse în adevărata lor amploare şi frumuseţe. Surprinzător, cele mai bune înregistrări în acest sens sunt cele realizate cu echipamente de calitate medie sau slabă sau de către amatori, spectatori obişnuiţi la concertul respectiv. Echipamentele de calitate au filtre de zgomot care opresc din sunetele ce vin dinspre public pentru a augmenta calitatea prestaţiei muzicale. Mi-ar fi plăcut, spre exemplu, să includ în top (ca un fan tribute ce se cuvine) şi o piesă de la Metallica dar, deşi am dat de zeci de live-uri de-ale lor extraordinare, nici una nu avea chelcăşozul care s-o bage în clasamentul ăsta al meu. Pe cale de consecinţă, am găsit multe videoclipuri cu performanţe live uimitoare, cu atmosferă explozivă care cu siguranţă a avut un impact puternic asupra celor prezenţi, însă efectul nu reuşea să răzbată prin sticla monitorului şi prin boxele PC-ului aşa că nu am putut să le introduc în top. Am făcut totuşi o excepţie şi odată cu această pecizare începem şi topul:

Menţiune de onoare (excepţia de care vă vorbeam)
Dire Straits – Brothers in Arms [Nimes, 29 septembrie 1992]

Deşi participarea publicului la această performanţă mai mult se ghiceşte decât se simte şi asta numai la început, nu am putut să las piesa deoparte. Mesajul ei e dincolo de simpla percepţie senzorială şi de analiza cognitivă. Pe mine personal mă atinge direct la suflet. Impactul e atât de puternic încât mă face cred că aş cânta din fundul bojocilor împreună cu restul mulţimii dacă aş fi acolo. Şi cum Dumnezeu să poţi să rămâi insensibil la chitara lui Knopfler şi la aşa versuri?

Locul 5
David Bisbal – Digale [Madrid, 2005]

Latin lover-ul muzicii spaniole reuşeşte o performanţă de excepţie fără să deschidă gura aproape deloc. În perioada de glorie fiind, era suficientă simpla lui apariţie pe scenă pentru ca toate purtătoarele de ţâţe din sală/stadion să înceapă să intoneze piesele lui într-un mod aproape apoteotic, de parcă ar recita litanii. Asta s-a întâmplat şi în clipul de mai sus. Ceea ce, per total, nu sună rău deloc, trebuie să recunoaşteţi.

Locul 4
Cargo – Aproape de voi [loc şi dată necunoscute]

Ca un fan al metalelor grele ce mă aflu, nu puteam să nu includ în top şi o trupă de gen. I-am ales pe mioriticii de la Cargo care, după părerea mea, deţin în prezent cea mai bună voce masculină a României, în persoana lui Adi Igrişan, dar evoluţia live pe care v-o prezint datează de pe vremea când vocalul trupei era Ovidiu Kempes. Ca şi piesa celor de la Dire Straits, melodia asta sensibilzează spiritele. Mesajul e puternic prin simplitatea lui şi înflăcărează audienţa. Efectul se vede în clip.

Locul 3
Biagio Antonacci – Pazzo di lei [San Siro, probabil 2007 sau 2008]

Pe Antonacci îl admir pentru naturaleţea şi pentru simplitatea evoluţiilor sale live. Îmi plac şi versiunile de album ale melodiilor sale, însă italianul e născut pentru scenă. În faţa mulţimilor se simte ca peştele în apă. Dar în ciuda atitudinii sale degajate, efectul pe care îl are asupra spectatorilor săi este uimitor. Apogeul, care îţi cam zbârleşte părul pe ceafă, este atins spre sfârşitul clipului.

Locul 2
Black Eyed Peas – I Gotta Feelin’ [Cicago, 8 septembrie 2009]

Evoluţia asta este de fapt un falshmob coregrafic extraordinar de bine realizat, executat în cadrul Oprah Winfrey Show. V-am mai vorbit de el şi aici. Efectul este de excepţie. Mărturie stau expresiile de uimire pe care le face Oprah. Sunt priceless. Pe la minutul 3:05 o puteţi chiar auzi exclamând: „Oh, my fuckin’ God!”. Iar Oprah nu pare şi nici nu ar trebui să fie o femeie uşor impresionabilă. Încă mă întreb cum au reuşit să realizeze aşa ceva.

Locul 1
Lara Fabian – Je t’aime [Nue, 2002]

Piesa asta mi-e şi greu să o comentez. Orice aş zice este, de departe, insuficient. Dacă aşa ceva nu vă mişcă, atunci trăiţi degeaba. Mi-e mi-au dat lacrimile prima dată când am ascultat-o şi nu mi-e ruşine să recunosc asta. Şi deşi am ascultat-o de vreo 20 de ori azi, de când am descoperit-o (mulţumesc Angela), încă mi se face pielea de găină şi mi se pune un nod în gât. Uimirea Larei e naturală şi emoţionantă. Respectul reciproc între ea şi fani se simte vibrând în aer, e palpabil. Eu nu mă mai satur s-o ascult. De menţionat ar mai fi şi faptul că fanii cântă „on t’aime” (în loc de „je t’aime”), ceea ce, după franceza mea de baltă înseamnă „te iubim”. Vă puteţi închipui un elogiu mai frumos? Ah, şi dacă deţine cineva o franceză mai bună ca a mea, îl rog să-mi traducă şi mie ce zice la minutul 1:45.

În final, dacă ştiţi alte videoclipuri care se pretează la acest top, vă invit să lăsaţi link-urile la comentarii, pentru că mi-ar plăcea să-l îmbogăţesc. Vă doresc sărbători fericite.

Anunțuri

13 responses to “Top 5 Crowd Participation on Live Performances

  • Carmen Negoita

    Îţi trimit 2 filmuleţe. Primul se aseamănă cu cel de pe locul 2 de la tine. Un grup de tineri dansează pe Beat it, în memoria lui Michael Jackson.

    Aici este doar o încercare timidă a fanilor de a cânta cu Celine. Oricum nu se compară cu cea de la Lara Fabian.

    Impresionant moment la concertul Larei Fabian. Ştiam videoclipul. E imposibil să nu te emoţioneze. Un moment ce-ţi răscoleşte toate emoţiile.

    • Carmen Negoita

      Mi-a plăcut la nebunie Biagio Antonacci. N-am auzit de el. Îl voi mai căuta de You Tube. Melodia aleasă de tine a fost faină rău. Aş asculta-o la nesfârşit. 🙂

    • Victor

      Mulţumesc pentru videoclipuri. Pe primul, cu flashmob-urile tribut pentru Michel Jackson o să-l adaug. Mă bucur că ţi-a plăcut Biagio Antonacci. Şi mie îmi place. Are multe piese marfă.
      Cum a fost la muncă? 🙂

    • Carmen Negoita

      Acum pe final de an, super bine. Stresul mai mare e în timpul anului. Pe ultima sută de metri din 2010 nu mai are nimeni chef de muncă. 😀

    • Carmen Negoita

      Laura Pausini – cred că bate recordul 🙂



      si mai sunt o groază… 😀

  • mishulake

    Ia dom’le o zi libera si schimba fatza lu’ blogu’ asta ca parca-i de necroloage, baga corp de litera mai mare, scrie p-alta culoare de papirus. Nu’sh cum se face da’ am vaz’t p’in alte partzi ca se poate fara sa pierzi arhiva.
    Cu scuze pentru nerusinarea indemnului ce mi l-am permis iti zic
    La multi ani si sa ai viatza buna ! Atit itzi doresc !

    • Victor

      Mishulake, mersi de vizită. Faza tare este că nu-mi trebuie nici măcar o zi liberă să fac asta. Adică sunt suficiente 5 minute. Mai mult durează căutarea unei teme care să-mi placă decât setarea ei în sine. Dar parcă nu mă îndur nu pentru că s-ar pierde ceva, că nu se pierde nimic. Ci pentru că multe chestii făcute pe blog, sunt făcute să se potrivească dpdv cromatic, să fie în armonie cu tema asta. Mă refer la subtitlurile din cadrul articolului aici de faţă spre exemplu, sau la culoarea vechiului header, sau la culorile banerelor de statistici din dreapta, etc… toate au fost făcute sau modificate de mine, ore întregi de muncă cu fotoşopu sau cu codurile HTML cu care, trebuie să recunosc, sunt diletant şi au necesitat un mare efort. Dacă trec la altă temă, toate chestiile alea trebuiesc ori lăsate în plata Domnului, ori modificate toate. Iar pentru asta îmi trebuie puţintel mai mult de o zi liberă.

  • Carmen Negoita

    Te-ai albit de tot. 😀 Dacă nu-ţi place fundalul acesta atât de alb, poţi adăuga o imagine, aşa cum am făcut eu. N-ai adăugat widget-urile. Celălalt era cam obositor. Lasă-le încolo de culori… alegi altele de acum încolo. Eu aş vedea ceva pe bleu, ţinând cont că-i scrisul negru, trebuie musai ceva deschis. Hai că-ţi trimit o imagine pe mail. Dacă îţi place o ataşezi, dacă nu, nu. Sau poate îl preferi aşa alb. Oricum îţi trimit imaginea. Decizia o iei tu.

    • Victor

      Stai că sunt încă în faza de alegere a temei, nu sunt hotărât. De altfel am schimbat atât de multe teme în ultimul sfert de oră încât nici nu ştiu la care te referi. 🙂

    • Carmen Negoita

      Aaaa… am uitat să-ţi spun că m-ai făcut ieri să ascult toată seara pe Biagio Antonacci. 😀 Fain mai cântă omul ăsta. Sunt câteva melodii… excepţionale. 🙂 Spor la căutat tema!

  • Adina A.

    Mi-a placut topul…si de acord cu locul I.
    De fapt se cunoaste o piesa in care se pune suflet cu carul..
    Uite si de la mine ceva : apropo de suflet..(click!)

  • Precious Deedee

    O ador pe Lara Fabian…Traieste fiecare vers, fiecare cuvant, nota muzicala, melodie de melodie….ca sa nu mai spun ca vocea ei e superba…Mie imi place mult si „Je suis malade”

  • gabriel


    live-concert, se poate auzi publicul, e fantastic! Thin Lizzy-whiskey in the jar

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: