3 decenii


Atât se împlinesc de când sunt pe lumea asta. S-ar impune o retrospectivă. Ar trebui să simt importanţa momentului, nu numai ca final de an dar şi ca o schimbare de prefix. Dar nu ştiu ce să zic pentru că nu prea ştiu ce simt.
La 30 de ani mulţi au deja realizări cu care se pot lăuda. Unii pe plan profesional, alţii pe plan personal; unii pe toate planurile. Şi-au clădit cariere, şi-au întemeiat familii, au devenit părinţi. Eu nu am realizat nimic din toate astea. Nu le simt însă lipsa. Ce am realizat până acum? Am terminat o facultate într-un domeniu în care nu voi profesa niciodată pentru că nu pot face faţă ipocriziei breslei şi am acumulat o serie de experienţe profesionale în diferite domenii dar nici una suficient de aprofundată încăt să o pot numi specializare, calificare sau meserie. Ce simt însă că m-a îmbogăţit cu adevărat ca persoană e faptul că am cunoscut o grămadă de oameni. Şi când spun o grămadă nu exagerez cu nimic. Ba chiar e puţin spus. Schimbând 13 locuinţe, 4 oraşe şi două ţări nici nu se putea altfel.
De când mă ştiu, familia mea nu a prins niciodată rădăcini într-un loc. Sunt obişnuit de mic cu îngrămăditul agoniselilor în saci şi cutii de carton, cu lăsatul în urmă a nimicurilor, a obiectelor inutile, a micilor chichiţe care pentru alţii poate reprezintă amintiri de-o viaţă. Pentru unii poate e ceva de neconceput. Pentru mine reprezintă „eficienţa mutatului”. Am învăţat ca amintirile să le port în suflet, pentru că sacii şi cutiile erau pline cu oale şi crătiţi, pături şi covoare, perdele şi alte lucruri „utile”. Prietenii şi cunoscuţii au rămas şi ei în urmă, dar am cunoscut mereu alţii. Cu unii am pierdut legăturile definitiv, mai ales cei din perioada copilăriei. Cu alţii am păstrat legături, unele întinzându-se de-a lungul a mulţi ani. Pe unii i-am crezut definitiv pierduţi dar i-am regăsit în mod miraculos (trăiască internetul; salutare Vali). Pe alţii am impresia că i-am pierdut însă apar din când în când, dând semn că sunt încă acolo. Pe unii îi redescopăr cu totul alte persoane decât le ştiam cândva. Pe alţii i-am reîntâlnit după mulţi ani exact aşa cum i-am lăsat când ne-am despărţit. Unii m-au surprins în mod plăcut, alţii m-au decepţionat. Pe foarte mulţi i-am cunoscut doar virtual (încă) dar pe unii din ei simt că-i cunosc de-o viaţă, deşi nu am schimbat niciodată în „real life” nici măcar o strângere de mână. Pe alţii însă am reuşit să-i cunosc şi asta mi-a făcut o deosebită plăcere. Toţi însă (dar absolut toţi) au ceva în comun. M-au îmbogăţit sufleteşte. De la aproape toţi am învăţat câte ceva. Toţi m-au marcat, şi-au lăsat amprenta pe personalitatea mea, chiar dacă unii mi-au mers la inimă şi au rămas acolo iar alţii au rupt bucăţi din ea şi au lăsat răni adânci. Pentru asta, la ceas retrospectiv, eu vă mulţumesc tuturor. Datorită vouă sunt ceea ce sunt acum.
Despre anul ce se va încheia în curând nu am prea multe de zis. A fost un an de rahat, dar deja ăsta e un laitmotiv pentru multă lume. Pentru mine a fost marcant. Multe momente de cotitură, multe dezamăgiri acumulate, multe decepţii personale, sentimentale şi profesionale. Dar şi câteva bucurii răzleţe. Am cunoscut şi redescoperit şi anul ăsta câţiva oameni excepţionali, care m-au ajutat să trec peste momentele grele, chiar dacă prezenţa unora a fost doar virtuală. Toate cuvintele din toate limbile din lume nu sunt suficiente pentru a exprima recunoştinţa mea pentru asta. Vă mulţumesc că existaţi.
În ceea ce priveşte „schimbarea de prefix”, nu mi se pare mare scofală. Giana zicea că e un moment de cotitură, că 30 şi… de ani nu mai sună ca 20 şi… dar eu nu simt mare lucru. Poate o fi din cauză că e abia prima zi, sau că sunt în stare de şoc şi nu-mi dau seama. Văd eu mâine. Deocamdată savurez momentul. M-au felicitat o grămadă de persoane pe diferite căi de comunicare (care prin mail, care pe bloguri, peste 30 doar pe Facebook, câţiva prin telefon sau sms). Unora v-am răspuns deja. Vă mai răspund odată şi aici şi le răspund şi celor cărora nu le-am răspuns încă: vă mulţumesc din suflet pentru urări. Unii din voi m-aţi surprins în mod deosebit de plăcut.
În final se cuvin nişte urări pentru anul ce vine. Dar cum sunt convins că sunteţi sătui de „fie ca…” şi clasicele urări de sănătate, noroc, iubire şi toată panoplia de lucruri bune care se urează cu astfel de ocazii, nu o să vă mai plictisesc şi eu cu acelaşi trend. O să vă urez în schimb ce am urat tuturor anul ăsta. Să aveţi parte de un An Nou exact aşa cum vi-l doriţi. Pentru că voi ştiţi cel mai bine ce vă trebuie.

Anunțuri

28 responses to “3 decenii

  • alexandra

    Foarte frumos…scrii intr-un mod special si as vrea sa faci asta mereu,indiferent ce pasi vei urma.Sunt cu adevarat mandra sa fiu prietena ta.

  • Georgiana

    Tu faci parte din categoria aia de oameni pe care am impresia ca’i cunosc de’o viata, desi te stiu doar de 3 zile. Esti un om frumos iar eu sunt o iubitoare de frumos. Am sa incerc sa nu te dezamagesc 🙂
    La multi ani si, ma repet, ma bucur ca te’am cunoscut!
    Vis a vis de faza aia cu „20 zeci si ..” e posbil sa fi simtit altfel doar pentru ca’s femeie si ca orice femeie sunt obsedata de riduri 😀

    • Victor

      Mersi, Giana. Mă faci să roşesc. 🙂 Te mai aştept pe la mine, deşi ştiu că pe voi, gaşca veselă de la Melami vă cam deranjează la retină întunericeala de pe blogul meu. 😀

  • noaptebunacopii

    La mulţi, mulţi ani, dragul meu, cu toate câte ţi le doreşti şi, măcar, jumătate din câte îţi doresc eu! Aştept următoarea noastră întâlnire. 😉

    • Victor

      Mersi, mersi? Ar trebui să ne vedem odată în perioada asta din an. Să ne facem cinste reciproc, eu pentru aniversare, tu pentru onomastică. 😀 Cinste scoţiană. 😉

  • Andreea

    La multi ani! Nu te zbuciuma prea tare cu schimbarea de prefix… eu de cand prietenul meu a trecut in randul celor de 30 si…. prefer sa ii zic ca are 20 si 10 🙂 Totul e asadar subiectiv si modificabil! Important e sa-ti pastrezi tu interiorul tanar.. it’s mind over body 🙂 Chiar daca nu te cunosc decat virtual (mult spus „cunosc”) iti urez un mega-mega sincer LA MULTI ANI, nu iti arunc o urare numai din complezenta, o fac pe bune, pentru ca am rezonat de multe ori cu ideile tale si mi-ai lasat impresia unei persoane f binevoitoare si deschise. Multe „succesuri” 🙂

    • Victor

      Faza asta cu 20 şi 10 e parcă dintr-un banc cu o cucoană care e întrebată câţi ani are şi zice „Douj’paişpe” :D. Mulţumiri la fel de sincere chiar dacă întârziate.

  • Carmen Negoita

    Frumoasă retrospectivă, frumoase gânduri. Un 30 cu mult mai frumos ca 20! 🙂 Mă bucur că te-am cunoscut. 🙂

  • Cip

    La multi ani „batrane”!! Si…calm down. Doar ai mai trecut peste o etapa, ai mai urcat o treapta. Pana sus mai sus multe. Mai ai multe de spus si de facut. Asa ca…hai noroc si la mai multi!! „Sanatos sa fii, bucuros le-oi duce toate”.

    • Victor

      Hai noroc şi ţie, Cipule. Chiar, tu parcă eşti mai bătrân decât mine. Cum a fost cu schimbatul de prefix la tine?

    • Cip

      inca n-am schimbat prefixu’… in 2012 il voi schimba. Nu stiu cum va fi. Dar ma repet, sanatosi sa fim, bucurosi le-om duce toate.

    • Cip

      rectific: in 2013!! Hai ca m-am bulversat de tot…Ma luase valu’; chiar ma gandeam cum va fi…Vom trai si vom vedea.

  • Elena

    Mi-e rusine sa recunosc ca abia acum, citind asta, am constientizat ca facusi 30. Mos Craciun, Mos Craciun, sper ca-s pe lista celor buni! Asta apropo de prietenii care te-au dezamagit.
    Iti amintesti cum a reactionat Cristi la 30? Era deprimat ca nu devenise inca tatic:) Deci fiecare cu vrabiuta personala. Ma bucur sa remarc ca ale tale vrabiute sunt mai calme. Stii ca eu nu sunt nici f credincioasa, nici superstitioasa, dar am convingerea asta: lucrurile se intampla cand trebuie sa se intample si intotdeauna merita asteptarea.
    Nici pe mine nu ma sperie varsta, doar responsabilizarea pe care ar trebui sa o aduca cu ea.
    Iti mai dedic o data aceeasi melodie: Tom Waits-„I don’t wanna grow up”. Caut-o singur de data asta:)
    pup

    • Victor

      Elena, pentru mine asta nu e motiv de dezamăgire. Sper să nu fie nici pentru tine, că nici eu habar nu am câţi ani faci tu. 😀 Cred că faci 29, dar nu sunt sigur. Te rog să-mi confirmi (sau infirmi, după caz). Ajung la voi poimâine cred. Te sun eu mâine.

  • Esqvilyn

    La multi ani ! Sa ai parte de un An Nou exact asa cum ti-l doresti ! Oricum in final se ajunge la o ierarhie a celor din panoplia de lucruri bune :).

  • Pisica Roz

    Cu intarziere (fui plecata) iti transmit toate urarile mele de bine, un La Multi ani! din toata inima si fie ca tot ceea ce iti doresti tu sa se intample asa cum vrei! 🙂

  • silavaracald

    Hop și eu! M-am trezit abia acum să-ți urez de toate, de ziua ta, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Știu, jalnică scuză, dar…
    Ca bărbat, 30 de ani nu-s cine știe ce scofală. Impasul începe de pe la 50 în sus, așa că, conform unor culturi, eși abia la început de drum. Indiferent care va fi, important e să-l parcurgi cu bucurie și curiozitate mereu vie. 🙂

  • vali

    Mi-am pus aceleasi intrebari,am aceleasi nelinisti. Cu vreo 5-6 ani in urma am realizat ca tot ce mi se intampla e bogatia mea!Sunt mandru de mine, de modul meu de a fi, de a simti ,de a gandi.Nu am bani, nici masina nici un loc bun de munca insa ma simt bogat.Tu esti mai bogat ca mine cu 2 ani si ceva!Sper sa putem discuta odata si fata in fata! Din Sfantu Gheorghe iti urez multi ,multi ani….

    • Victor

      Mă, Vali, eu cred că neliniştile astea nu sunt neapărat datorită vârstei. Cineva foarte drag mie îmi zicea recent că nu contează vârsta biologică ci vârsta sufletului meu. Şi avea dreptate. Mai degrabă mi-e teamă că eu o să mor un copil de 70-80 de ani. :)) Dacă i-oi prinde şi p-ăia.
      O să discutăm şi faţă în faţă. N-am nici o îndoială că o să ne mai vedem măcar odată în viaţa asta.

  • Precious Deedee

    Frumoase ganduri..le-am citit fara sa clipesc, asa de mult m-ai captivat…hm, in prima parte ma regasesc si eu…nu, nu partea cu 30 de ani :))..si eu am schimbat cateva orase, si eram mai mereu cu bagajele facute, vorba aia „Ce-i pe mine si-n valiza, Cand ma-imbrac parca ma mut”…si eu am lasat in urma prieteni dragi, ba in copilarie, ba in adolescenta…Traisca internetul caci doar asa am reusit sa dau de unii…ah sa nu uit ca asta vroiam sa iti spun: poate 30 si nu suna ca 20 si, insa nu conteaza asta…important e cum te simti tu la varsta asta. La multi ani!!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: