PAveste fără sfârşit – Medieval Story

În sfârşit, după o grămadă de tam-tam, bârfe şi zvonuri, lansez în mod oficial prima ediţie a proiectului-experiment iniţiat de către Bogdan împreună cu Carmen şi cu mine. Totul a început în joacă, de la nişte fotografii de-ale  lui Carmen. Întreaga istorie a experimentului pilot o găsiţi aici. Proiectul de faţă îşi doreşte să exploateze la maxim ideea născută atunci. În esenţă, treaba stă în felul următor: se dă un PA pe o temă anume (medievală în ediţia de faţă) scris de un anumit autor. Următorul participant trebuie să compună un alt PA, care să respecte conceptul de PA (să aibă un sens de sine stătător) dar care să şi continue povestea din primul PA. Şi aşa mai departe. Dificil? Aruncaţi un ochi pe ediţia pilot şi o să vedeţi că nu e greu deloc. Proiectul e deschis tuturor celor care doresc să participe. Dar absolut tuturor. Însă înainte va trebui să vă uitaţi puţin pe regulament şi să încercaţi să-l respectaţi cât mai mult posibil.

Mai multe despre acest proiect nu ştiu să vă zic, aşa că-i las pe alţii să vă spună câte ceva despre el şi despre predecesorul său:

[…] Din PA în PA se poate crea o poveste amplă. Asta fusese ideea pe care mi-au inspirat-o PA-urile tale. […]

Carmen Negoiţă (către Bogdan Onin)

[…] ideea […] e prea tare. Ca un fel de memorie colectiva, dar in care trebuie sa cauti continuarea povestii […]

Esqvilyn

Fiecare PA este o poveste în sine, or acesta este elementul cel mai important, din punctul meu de vedere. Cititorul îşi poate lăsa imaginaţia să zburde nestingherită, în aşa fel încât să completeze, după cum îi dictează gândurile […]. Un exerciţiu literar extrem de util…

Cristian Lisandru

[…] ar putea fi modalitatea de a deschide portiţe către visare. Fiecare dintre cei ce vor scrie, va fi sursa de inspiraţie pentru ceilalţi. Se va ajunge la alte PA-uri, ceea ce înseamnă crearea unor legături între stiluri diferite de abordare. […]

Carmen Negoiţă

[…] mie mi se pare ca un bulgare de zapada care a luat-o la vale si creste si creste si creste  este clar ca fiecare PA este o poveste, si fiecare poveste este traita si perceputa diferit de fiecare cititor in parte. ceea ce facem noi aici este un pas in plus, un excelent exercitiu […]

Bogdan Onin

În final aş dori să-i mulţumesc lui Călin Hera pentru anii de muncă întru dezvoltarea, promovarea şi afirmarea prozei arhiscurte şi pentru că, prin intermediul lui eu, am ajuns să cunosc şi să îndrăgesc acest proto-gen literar. Şi, din câte ştiu eu, şi Bogdan şi Carmen au cunoscut PA-ul tot prin el. Căline, fără tine proiectul ăsta nu ar fi existat. Mulţumim.

Deşi aceasta este lansarea oficială, ca să vă fie mai uşor şi să fiţi cât de cât introduşi în temă şi în procesul tehnologic în sine, PAvestea noastră fără sfârşit este deja începută de către Bogdan şi de către Carmen, eu urmând acum să adaug a treia cărămidă la temelia sa. Iată unde s-a ajuns cu povestea până acum:

Călătoria (de Bogdan Onin)
“Jigodia dracu’!” scrasni printre dinti ridicandu-se anevoie din omat. Se scutura de zapada cand observa privirile speriate ale celor mici.
“Nu-i nimic. Sunt bine, iar asta nu va va mai face nici un rau!” Scarbit, privi trupul rotund al batranului si se gandi ca starpise o creatura a Satanei. Cu cateva momente inainte il gasise in caruta cu coviltir in care transportau copiii. Parea posedat in timp ce incerca sa-l dezbrace pe unul dintre cei mici. Numai Dumnezeu stie cum de s-a trezit chiar la vremea potrivita sa-l opreasca.

Spaima (de Carmen Negoiţă)
Nick, puştiul care ieri împlinise 4 ani, nu înţelesese nimic din toată tevatura asta. De ce bătrânul acela gras, ce duhnea greţos a alcool, a dorit să-l dezbrace? Îi spusese clar că-i este frig, dar nu a vrut să înţeleagă şi a continuat să tragă de pantalonaşii lui mari şi peticiţi. Îi ţinea strânşi cu o mână, iar cu cealaltă trăgea de palma ce-i acoperea gura. S-a speriat şi a început să plângă. Tom, prietenul său, i-a sărit în ajutor. Nu pentru mult timp. O palmă grea l-a trimis în celălalt capăt al căruţei. Oare îl omorâse? Dacă urma şi el?

Călătoria trebuie să continue (de Victor Bucur)
Arkana, înghiţitoarea de foc de 16 ani care se aciuase pe lângă gaşca lor pestriţă de vreo 2 ani îl luă pe Nick în braţe pentru a-l linişti. Mucii ţâncului curgeau pe sânii generoşi ai fetei. În ciuda gerului, părea să se simtă în largul ei în rochiţa scurtă, de trapezistă. „Ciudată fată – gândi Magister. Tăcută, dar aduce o grămadă de bani, învârtind tăciunii ei aprinşi prin târguri”. Scuipă în noroi lângă stârvul pedofilului a cărui mizeră viaţă o stârpise.
„Scăpaţi de leş şi urcaţi în căruţe” spuse. „Până în zori trebuie să ajungem la Londra.”

Editare ulterioară: Laura Driha s-a alăturat deja la proiectul nostru. Ştacheta a fost preluată de ea. Puteţi participa înscriindu-vă pe blogul ei acum.

Ar putea fi interesaţi de acest proiect (sperăm că şi în calitate de participanţi): Bogdan, Carmen, Adela, Călin, Cristian Lisandru, Bogdan Epureanu, Dan, LePettitPrince, Lee Dee, Esqvilyn, Teo Negură, Gabriela Elena, Ioan Usca, Laura Driha, Melami, Starsgates, Petra, Gabi