Andrei este nevinovat

Cine este Andrei? Andrei este un puşti foarte talentat şi sensibil. Dacă vă aruncaţi ochii puţin pe blogul lui veţi vedea câtă sensibilitate răzbate din textele şi din versurile lui. Veţi simţi cât suflet pune în ceea ce scrie. Şi nici nu avea cum să fie altfel. Talentul vine din sufletele sensibile.
Ei bine, Andrei a fost acuzat de plagiat. Şi aici se încurcă iţele. Rău, dar rău de tot. Va urma un text la fel de încâlcit ca personalitatea individului pe care l-am investigat timp de o săptămână, încercând să fac lumină în toată povestea asta şi să-i aduc un dram din dreptatea cuvenită lui Andrei.
Dar să o luăm schematic. Ei bine Andrei a fost acuzat că poezia de mai jos – stânga (care apare pe blogul lui aici) nu e a lui ci este un plagiat „de acela la modul jenant” după poezia din dreapta, publicată la o dată anterioară datei la care a publicat Andrei poezia, aici şi aici de către Bogdan Bărbieru. Faceţi şi voi o comparaţie:

Versiunea lui Andrei Pasageri pentru eternitate Ne baricadăm în case Cunoscând ce e tăcerea, Îmbătaţi de gustul toamnei Mai înţepător ca berea. Sufocăm cuvinte goale Zugrăvite în caiete, Neştiuţi de lumea toată Când multiplicăm regrete. În sertar îmi sunt păstrate Sentimente şi favoruri, Divorţat de mine însumi Pregătit de alte roluri. Gust din toamnă doar o cană Presărată lin cu frunze, Lăsând stropii de iubire Să se prelingă pe buze. Lasa-mă să-ţi fiu poveste Arătându-mi adevărul, Fii tu Eva mea, iubito Ispiteşte-mă cu mărul. Poposit la tine-n braţe Pasager trecut prin viaţă, Te invit la dans, în şoaptă Pe acorduri de romanţă. Să ne balansăm iubirea Neglijând orice suflare, În tramvaiul fără staţii Care ne va pierde-n zare.

Versiunea lui Bogdan Bărbieru Cerşetori în trenul făr’de gară Ne închidem în case necunoscând ce e tăcerea îmbătaţi de mirosul toamnei mai înţepat ca berea topim cuvinte goale pictate în caiete neştiute de toţi şi toate cum multiplicăm regrete În vechiul sertar ne sunt pastrate Sentimente şi favoruri Divorţează de minem inimă Sunt pregătit sa joc in alte roluri Gust din toamnă doar ultima cană Presărată lin cu frunze Lăsând stropii de iubire Să se prelingă pe buze Lasă-mă să-ţi fiu zeu suprem Arătându-ţi adevărul Fii tu Eva şi-n revers Să te ispitesc cu mărul Poposit la tine-n braţe Ca pasager trecut prin viaţă Te invit la dansul, în tăcerea Unor acorduri de romanţă Să ne balansăm iubirea Neglijând orice suflare Cerşători în trenul făr’de gară Care ne va pierde-n zare.

Ei bine, acuzaţia de plagiat vine prin articolul ăsta, scris de John Doe, care ar fi o cunoştinţă a lui Bogdan – care se semnează pe bloguri-uri cu Bogdan, Amour de Jour, Hobbitul, etc. Oricum, atât John Doe cât şi Bogdan, dau de înţeles (John Doe în articolul cu pricina şi Bogdan aici) că nu sunt una şi aceeaşi persoană. Poeziile le-aţi citit mai sus.
Prima mea reacţie la articolul lui John Doe, bine-nţeles după ce am citit şi ambele poezii, am lăsat-o, firesc, la comentarii. Dar, aşa cum mă aşteptam, comentariul nu a fost aprobat. Interpelat cu privire la comentariul neaprobat autorul zice că „in spam nu e, mai ales ca nu se modereaza comentariile … mai scrie o data”, „sau sa nu ti-l fi gasit spam asasinul, ceea ce nu e bine ca e unfel de akismet si asta”. Dar, la tentativa de a mai scrie odată, serverul lui zice „Duplicate comment detected; it looks as though you’ve already said that!”. Deci comentariul este pe server, neaprobat. Aşa că, iată părerea mea, aşa cum am scris-o atunci, la cald:

Hai să fim serioşi. Chiar nu vrea nimeni să pună punctul pe i în această situaţie penibilă. E chiar atât de greu să crezi că un puşti poate avea mai mult talent decât un absolvent de facultate masterand?
Opinia mea este a unuia din exterior care se loveşte de toţi actorii acestui eveniment pentru prima dată (mai puţin Hobbitul).
Sincer acum, care din cele două poezii vă pare mai bună, mai armonioasă, mai melodioasă? Mie mi se pare că s-a întâmplat exact contrariul celor spuse de John Doe (Amour de Jour, şi care alter ego/personalităţi o mai folosi)
@Bogdan, Hobbitul, Amour de Jour, John Doe, etc, etc, etc (Smeagol ar fi invidios pe numărul tău de personalităţi): În articolul de mai sus spui că altul este autorul. Tot aici într-un comentariu spui „cum spuneam si aici (http://bogdan.stirute.com/despre-talharie-in-particular/)”. Trimiterea este către blogul autorului, recte Bogdan. Hotărăşte-te: eşti sau nu eşti aceeaşi persoană.
Sau vrei să dai impresia că sunteţi mai mulţi pentru a atrage simpatie prin numărul de susţinători în această cauză? Care este argumentul tău de fapt? Că datele tale sunt precedente celei a lui Andrei? Pot să îţi scriu şi eu poezia asta pe blogurile mele cu date precedente alor tale şi să spun că m-ai plagiat. Să vezi câţi susţinători voi avea şi eu. Argumentul tău este vax. Vorbeai de măsură metrică (ritm, măsura versurilor cum le spui tu). Unde Dumnezeu e ritmul tău? Am recitit primele două strofe din aşazisul tău original (mai mult nu am avut răbdare). La tine numărul de silabe a total opţional. Ce ziceai? Că ştii să scrii versuri? Mai citeşte odată poezia lui Andrei. Nu pierde nici o măsură. De-aia zic că mi se pare că s-a întâmplat exact invers. Prin versiunea ta nu ai făcut altceva decât să ciunteşti grosolan o poezie frumoasă pentru a-ţi duce până la capăt ameninţarea de aici: http://gabryellehelen.wordpress.com/2010/11/08/gabriela-elena-va-multumeste/
@Cristian şi Geanina Lisandru: Îmi cer scuze anticipat pentru că vă vorbesc în calitate de necunoscător (până în seara asta) a muncii dumneavoastră de promovare a literaturii, dar poate tocmai din cauza asta mărturia mea ar trebui să fie cu atât mai valoroasă. Repet, îmi spun părerea în calitate de cititor neutru. Nu credeţi că reacţiile şi măsurile domniilor voastre au fost un pic cam prea premature. Sunt dovezile aduse de Bogdan atât de incontestabile încât să putem arunca cu pietre în Andrei? Argumente la fel de fondate pot aduce şi eu. Argumente care pot demonta ceea ce zice Bogdan aici. Dacă sunteţi interesaţi să le aflaţi, contactaţi-mă pe blogul meu. Dacă v-aţi supărat, în schimb, că Andrei v-a renegat, este cumva îndreptăţit; i-aţi întors spatele. Pe blog la el spuneţi că aţi făcut acelaşi lucru. De-aici din comentarii nu reiese.
@toţi ceilalţi: Aruncaţi un ochi şi la ce are de zis Andrei înainte de a împroşca cu noroi. Nici unul nici altul nu adug argumente solide dar judecaţi şi după bunul simţ. Şi încercaţi să vă daţi seama cine ar avea de câştigat din asta şi cine nu, aşa cum zice chiar Andrei. Se vede de la o poştă unde stă talentul între cei doi.
Închei pentru că risc să scriu un comentariu mai lung decât articolul în sine. Nu ştiu dacă acest blog are moderare, dar fac oricum un avertisment că, în caz că nu vei aproba comentariul, îl voi include într-un articol mult mai lung pe blogul meu.

Răspunsul lui Andrei la acuzaţia de plagiat îl puteţi găsi aici. Argumentele lui sunt pertinente, aşa cum sunt şi cele ale unor comentatori la articolul respectiv (vezi comentariile lui Bogdan Epureanu). Pentru mine însă, cu cea mai mare valoare argumentativă rămân cuvintele lui Andrei care nu au fost făcute publice niciodată până acum. Cuvinte dintr-o conversaţie privată pe care Andrei m-a autorizat să le public:

[…] Vreau sa mai scriu poezii si în continuare si timpul va demonstra ca tot ce am scris îmi apartine, dar pana atunci voi ce aveti sa credeti? ca mint… nu e ok. am sa ma gandesc daca mai merita sa postez, pentru ca daca el face bani din toate vizualizarile, eu nu, asa ca de pierdut nu am nimic. de pe amprente m-au suspendat, ce as mai avea de pierdut, nu?
[…]
Vreau sa ma privesti ca pe un necunoscut si sa analizezi atat situatia cat si comentariile. […]

Cuvintele nu-mi sunt adresate mie dar cu toate astea i-am urmat sfatul. Pentru că, până la urmă, pentru mine asta era Andrei. Un necunoscut. Iar în cuvintele lui am simţit sinceritatea mai mult decât în ceea ce a publicat pe blog, incorsetat fiind de grija „audienţei” care stătea cu arătătorul îndreptat spre el.

Acum să analizăm puţin comportamentul grobianului de net aka Bogdan Bărbieru.
În primul rând, aşa cum aţi văzut mai sus, atât John Doe cât şi Amour de Jour (Bogdan), susţin în articolele respective că sunt persoane diferite. Ca apoi (aşa cum aţi citit în comentariul meu neaprobat) unul din ei să „se scape” că ar fi una şi aceeaşi persoană. Dacă domeniul pe care sunt înregistrate ambele bloguri lasă vreo umbră de îndoială, ei bine, eu am şi dovada clară că sunt una şi aceeaşi persoană: IP-ul după care comentează ambele personaje. Pe blog la Andrei, Amour de Jour a comentat de pe IP-ul 93.114.36.189, aşa cum se poate vedea şi din imaginea de mai la vale:

De remarcat agramatismele din comentariu!

Pe blogul unei bune prietene (care nu ştiu dacă vrea sau nu să-şi păstreze anonimatul în povestea asta, deci nu o să-i divulg identitatea fără consimţământul ei), John Doe comentează, aţi ghicit, după exact acelaşi IP. Mai precis, identitatea completă e:

john doe
cititor.stirute.com/
amour.dejour@yahoo.com
93.114.36.189

(nu am încă un printscreen care să ateste această informaţie, dar dacă există dubii asupra ei voi face rost de unul şi voi reedita cât de curând)

Aţi remarcat şi adresa de mail, da? Recapitulând, „ei” zic că nu sunt una şi aceeaşi persoană, faptele dovedesc că sunt. Prima greşeală a individului: minciuna are picioare scurte. Iese la suprafaţă la prima greşeală.
Mai mult, aşa cum a arătat şi Andrei aici, grobianul îşi inventează identităţi pe net, pentru a da impresia că are susţinători. Iată şi dovada:

Aţi remarcat IP-ul?

După cum vedeţi, comentariul lasă impresia clară că ar fi vorba de o altă persoană. IP-ul spune însă altceva.

Aşadar, recapitulând ideea personalităţii multiple, mie mi-au ieşit la socoteală următoarele: John Doe, Amour de Jour, Hobbitu’, iarăşi Hobbitul de data asta articulat), Bogdan – coautor la Dale Coolturale (dar undeva într-un alt blog de-al lui spune că-i aparţine) şi alina s., aceasta din urmă fără blog. Nu ştiu cum sunteţi voi, dar mie o persoană cu atâtea identităţi îmi inspiră orice, numai încredere nu. Nici nu mai aduc în discuţie calitatea – atât artistică cât şi morală – a scrierilor lui. Şi el zice (peste tot pe unde are ocazia, de-aia nici nu mai pun link) că e mare jurnalist şi om de cultură, cu jdemii de articole publicate, şi alte texte artistice şi poezii.

Şi pe ce se bazează când face acuzaţiile? Doar pe datele publicării din blogurile respective! Aşa cum a arătat şi Andrei, argumentul e fragil ca un castel de cărţi de joc. E atât de absurd încât nici nu are valoare de argument. Dar haideţi să vedem ce zice chiar el în ceea ce priveşte datele de publicare ale articolelor. Spre exemplu, acest aricol apare în blogul său cu data de 29 octombrie 2009 dar în readerul meu de la Google, apare cu data de 29 ianuarie 2010. Iată poza:

Acelaşi articol, dată diferită. PE ACELAŞI BLOG!!!

De ce oare? Nu cumva pentru că meschinul umblă la date cum vrea el? Şi o face în mod frecvent; ăsta e doar un exemplu, dacă vreţi vă mai dau şi altele. Şi dacă îi stă în obicei să facă asta de ce ar fi mai fi credibil argumentul lui cu datele anterioare celei a lui Andrei?

Un alt aspect care mie mi-a sărit în ochi: categoriile sub care poezia e publicată pe hobitu.ro aparent sunt toate trei create odată cu această poezie (3 februarie 2009). Apoi nici una dintre ele nu mai e folosită până pe 12 septembrie 2009, 26 decembrie 2009, respectiv tot 26 decembrie 2009.  După aceste date toate cele trei categorii devin brusc foarte folosite. Unele chiar cuprind câteva zeci de articole, toate scrise în aceeaşi zi. Nu-i aşa că e ciudat?

Şi ce e cel mai jenant la personajul ăsta este că face nişte acuzaţii fondate pe argumente de mucava, i se contraargumentează, i se cer explicaţii iar el, în loc să aducă explicaţiile cerute argumentate corespunzător, ce face? Aruncă cu insulte în stânga şi în dreapta. Mie îmi zice: „victor, tu insuti esti un troll şi idiot, asa ca ca las-o mai usor”. Pe Andrei îl face „retard” după ce, tot el, pe blogul Gabrielei se lăuda că ” […] am dus o lupta si o campanie pentru acest tip de copii, pentru ca exista parinti care ma suna si imi vorbesc despre asta si alte lucruri asemnatoare […]” (se referea la copii autişti). De altfel, în acelaşi comentariu, l-a şi ameninţat el „profetic” pe Andrei: „[…] da o sa vezi tu plagiatul cat de curand si cum sta treaba […]”.

Şi atunci când aflu că intelectuali promotori ai culturii precum domnul şi doamna Cristian şi Geanina Lisandru dau crezare unui astfel de individ (mincinos, disociativ, inconstant, dualist, netalentat, etc. etc. etc…), mie nu-mi rămâne decât să mă mir.

Articolul meu vine tardiv pentru Andrei. Citind pe blogul lui, realizez că mulţi oameni s-au convins deja ce fel de om este şi că nu ar fi niciodată capabil să facă aşa ceva. Dar poate că am reuşit să fac puţină lumină în ceea ce priveşte personajul Bogdan Bărbieru.

În afară de personajele în cauză, e posibil să mai fie interesaţi de cele de mai sus următorii: Adela, Teo Negură, Vania, Carmen.