Bancul zilei: Ţăranul la Paris


Citeam pe blog la animalu’ părerea lui (pertinentă) despre romgleză, limbajul de rahat de-l folosesc unii care suferă de neatenţie infantilă cronică şi vor să se dea importanţi cu orice preţ. Până aici nimic nou sub soare. Ba chiar desuet aş putea zice. P-aici pe unde bântui eu, e la modă o altă limbă printre conaţionalii mei: rotaliana.
Trecând la subiect, din părere în părere, s-a ajuns la comentarii la articolul animalului la ideea traducerilor „gen furculision” şi mi-am adus aminte de următorul banc:

Cică (ce-mi place să încep bancurile cu „cică”!) un ţăran de „fabricaţie” românească – dar nu de-ăla de la ţară, că ăia ne dau lecţii la inteligenţă şi moralitate, ci unu ţăran de-ăla de metropolă, ştiţi voi la ce mă refer – ajunge la Paris, în vacanţă. Şi intră într-un restaurant să se ospăteze. Se aşează la masă, vine ospătarul şi cocalarul nostru începe să comande, în stilul sus amintit:
– Leo ciorbision, leo fripturision, etc.
Surprinzător, ospătarul îi aduce absolut tot ce a cerut. După ce mănâncă bine, se bate omul nostru cu mâna pe burtă cu stil şi cu eleganţă, cum numa’ românu’ ştie s-o facă şi zice ca pentru sine:
– Ia uite mă, că râdea Georgel de mine că o să mor de foame la Paris că nu ştiu să vorbesc franceza. Am mâncat ce am vrut eu, beau ce vreau eu… M-am descurcat.
La care ospătarul, care stătea lângă el aşteptând să-i toarne vinul în pahar, zice:
– Dacă nu eram io după la Calafat, mâncai tu un leo căcat.

În altă ordine de idei, bunicii mei aveau nişte vecini ţigani (o droaie). Pe unul din ei îl chema Bancu. N-am înţeles nici până-n ziua de azi de unde-i vine numele ăsta ciudat. Probabil părinţii lui l-au perceput ca pe o glumă a Divinităţii.

Anunțuri

7 responses to “Bancul zilei: Ţăranul la Paris

  • misu'L

    Bancul zice cam totul despre discutiile interminabile pe tema asta.
    Cat despre tziganul ala pe nume Bancu, pun pariu ca de fapt trebuia sa fie fata si s-o cheme Banca, penca acolo s-a intamplat ceva care are o relatie cu existenta progeniturii. Or fi tiganii destepti, dar sa nu exageram.

  • animal00

    Lool. deci da.

    Orcum, faza pe bune. Un amic era la paris cu alti oameni, toti romani. de mentionat ca doi dintre ei vorbeau franceza cam ca pe romana. numa ca intre ei: romana

    intra in le bar un grup de romani. vizibili dupa maieul calcat pe lighean al sefului clanului si lantul de aur. ii vad aia pe ai mei si isi exprima bucuria: „bah, nici aici nu scapam de romani”

    numai ca momentul alegerii mancarii a fost de mare angajament. Ai mei: in franceza. Aia care stiau exclusiv romana: semne, aratat locul (pulpa) si facut ca animalul (vita) si toate cele.

    dar da, si baizauei: romania uber ales

  • Loki

    ” dar nu de-ăla de la ţară, că ăia ne dau lecţii la inteligenţă şi moralitate”
    De cand n-ai mai fost la tara?

  • anao

    pe mine cel mai tare ma enerveaza romanii atat de occidentalizati incat desi stiu ca si tu esti roman, nu vorbesc cu tine decat in franceza, italiana, spaniola, sau oricum, limba „noii” lor tari, de parca au uitat limba romana sau e cine stie ce blasfemie sa o vorbesti in afara Romaniei…

  • Pisica Roz

    Mai dier, să vezi neşte rude de-ale moi venite de prin Italia, de la muncă. Nici nu mai ştiu româna, ne tot făceau semne şi se chinuiau să se esprime în italiană, doar-doar inculţii de noi or precepe. E greu rau cu limba asta a noastră…

  • Elena

    Eu sunt contra-curent, ca de obicei: cred ca pt a te adapta intr-o tara straina e esential sa vb. f. bine limba, chestie nu f. simpla daca faci munci cum facem majoritatea, deosebit de „stimulante” intelectual si iti petreci tot timpul liber exclusiv printre romani si vorbind exclusiv romaneste. Fapt pt. care, cu riscul de a fi judecata gresit de conationalii mei ma straduiesc sa vorbesc cat mai mult straineste, cu sau fara rezultate, asta o las la valutarea altora.
    Efect sigur si regretabil e faptul ca mi se intampla, din lipsa de exercitiu, sa uit cuvinte romanesti. Nu sunt mandra de asta, dar ma irita sa fiu pusa la zid, cum se intampla fara exceptie de cate ori sunt prinsa in out-side de vre-un roman mandru de limba noasta. Pur si simplu pentru mine, in mod obiectiv si practic e mai important sa stiu o limba pe care o voi folosi (se spera) in viitorul meu lavorativ, decat sa nu uit romana. Fara ca asta sa insemne ca nu ma straduiesc sa nu uit chiar tot.
    Cat despre ce spunea ando, noi stim ca prin tari straine nu a plecat chiar spuma Romaniei, ca multi conationali sunt de evitat sau cel putin de ignorat, asa ca recunosc fara rusine ca o fac si eu: vorbesc straineza ca sa ii tin la distanta. Sunt snob? Nu vad de ce persoane pe care nu le-as fi considerat in tara ar trebui sa-mi poata deveni prieteni aici, doar pt ca suntem prin tari straine. Asta-i tot. Eu cred ca sunt doar coerenta.

  • veutzu

    Faza pe bune apropo de ce zici tu: matusa mea a fost profa de sport, la un moment dat predand chiar la o scoala generala in Ferentari. Undeva la primele ore, un tiganus spune o porcarie in gura mare, ca sa arate el ca nu-i pasa ca e profa de fatza. Matusa mea il intreaba:
    – Cum te cheama, elev?
    – Pardalian!
    La care matusa mea – care e o tipa foarte directa – il trosneste peste ochi. Puradelul incepe sa zbiere.
    – Bah, nu ma lua la misto! Zi-mi cum te cheama, ca tot aflu!
    – Pardalian, sa moara mama, nu mai dati, doamna, ca asa ma cheama, uitati-va si-n catalog!
    – Zau? Si pe taica-tu cum il cheama?
    – Johnson!
    Nu e banc, e pe foarte bune.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: