Belu. Sau cum am spus io lecţia perfect da’ m-am ales cu un 4 (patru)


Categorie nouă: amintiri din… tinereţile mele. Începând din perioada intrauterină (din spusele altora) şi până acum 2 minute.

Îi povesteam zilele trecute Alexandrei una din întâmplările amuzante din liceu. Şi m-am gândit să v-o povestesc şi vouă.

Măcinenii veseli, vi-l mai amintiţi pe Belu? Pentru toţi ceilalţi, Belu era profesor de Filosofie şi Economie (şi naiba ştie ce mai preda el) la singurul liceu din Măcin. Era deja bătrân pe vremea aia. Nici nu ştiu dacă mai trăieşte. Belu nu era numele lui, dar foarte mulţi credeau contrariul. Era atât de puternică această convingere că mulţi habar n-avea cum îl cheamă cu adevărat. Eu nici acum nu ştiu. Aşa… Omu ăsta avea o serie de caracteristici care-l făceau o figură cu adevărat deosebită în liceu (şi în toată urbea). În primul rând era albinos. Gura lumii zice că ar fi suferit un şoc în tinereţe când şi-a văzut soţia şi fiica călcate de tren (unii zic că doar soţia) şi atunci a albit brusc. Habar n-am care-i adevărul. Cert e că decolorarea irisului cumulată cu vârsta înaintată a rezultat într-un deficit de vedere foarte sever. Adică omu’ era orb ca o cârtiţă. Deşi nu lăsa se se vadă asta când îl vedeai pe stradă sau pe holurile liceului (cred că se orienta ca liliecii) în anumite activităţi nu mai putea să-şi ascundă handicapul. De pildă era nevoit să-şi lipească la propriu nasul de pagina catalogului pentru a reuşi să citească sau să treacă o notă. Binenţeles că noi, ca bravi liceeni, am şi început să profităm din plin de asta. Deşi moşu’ încerca din răsputeri să ne ţină piept compensând cu auzul şi mirosul, nu făcea faţă. Eram prea mulţi, prea nebuni şi prea ingenioşi.

Aşa că au început să apară, firesc, activităţi specifice orelor cu Belu: fumatul în clasă, la geam în ultima bancă (dacă nu simţea profu’ fumul; câte jumătăţi de ţigară fumau oamenii de serviciu de pe urma noastră…), juma’ de clasă absentă (la biliard la barul din apropiere) dar prezentă toată clasa pe catalog, copiatul în nesimţire la extemporale (foarte rare că era conştient şi el săracu’ că-s inutile), ieşitul tiptil din clasă dacă erai norcos să te asculte la începutul orei şi ate plictiseai, etc.

De-acu începe naraţiunea:

Într-o zi frumoasă de primăvară, numai bună de un biliard, înainte de ora de Filosofie (exact, cu Belu) mă îmbie unu la o bilă.

– Nu merg mă, că n-am notă, tre’ să m-asculte. Ăsta:

– Bine. Io plec. Am notă. Dacă e, mă dai şi pe mine prezent.

Avea notă, îl durea în pix. Pleacă. Io rămân. Mă uitam pe geam şi oftam după biliard şi ziua frumoasă de afară. Intră profu’, face prezenţa. Toată lumea prezentă, binenţeles. Io am spus prezent şi în locul ăluia. Vremea ascultatului… Frunzăreşte Belu catalogul cât îl frunzăreşte şi se hotărăşte: Eiub Narcis. Dobitocu’ de-a plecat la biliard şi io l-am dat prezent. Acu’ ce dracu’ fac? Îmi venea să-i zic lu’ profu’: „Vezi, chiorule, că ăla are notă!”. Secundele treceau, profu’ aştepta, toţi ochii colegilor aţintiţi spre mine… Hmmm… dacă profu’ nu s-a prins când l-am dat prezent pe dobitoc, înseamnă că nu-l ştie bine nici după voce, îmi spun. Aşa că îmi fac curaj mă ridic şi zic lecţia în locul ăluia. Impecabil. Doar îmi învăţasem că ştiam că n-am notă.

– Stai jos, 10. Binenţeles că în momentul în care trece nota vede şi nota precedentă: Aaaa… uite, aveai notă (nota mea: morţii mă-tii de chior). Acu’ poate nu mai vii la ore că ai două note…

Gata. Am scăpat. Îmi rămâne Narcis dator cu un tir de bere. Mă aşez. Savurez momentul de calm de după furtună. Oftez uşurat. Mă relaxez. În clasă – linişte. Doi tâmpiţi fumau în spate şi se hlizeau daţi pe silent la nişte gagici de-afară. De-odată vocea lu’ profu’:

– Bucur Victor.

Instinctul a fost să sar în picioare. Belu continua ascultatul şi acu’ se vede treaba că a fost mai atent să vadă cine are deja notă. În fracţiunea de secundă imediat următoare mi-am dat seama: „Acu’ zece secunde eram Eiub Narcis, nu pot să fiu Bucur. Că chioru’ aude bine. Mă recunoaşte după voce. Vaisămbagpula!”. Mă uit prin clasă să văd cine a mai rămas la oră mai răsărit cu notele. Îl văd pe Ismet în faţa mea şi îmi aduc aminte vag că p-ăsta la ascultat deja cu o săptămână în urmă. Nu-mi surâdea ideea asta dar nu prea aveam alternative. Avea note bunicele (foarte isteţ dar nu se omora cu învăţatul). Mă uit cu subânţeles la el. El ridică din umeri. Mă încrunt la el. El face o faţă de genul: „Ok, dacă insişti…” şi se ridică în picioare. Părea relaxat. Mă relaxez şi eu. Profu aude mişcare şi îşi mută privirile (de formă) spre el. Scurt moment de tăcere şi de panică, după care turcul deschide gura:

– Dom profesor, nu mi-am învăţat pentru astăzi.

Futu-ţi morţii mă-tii! Mi-am luat 4.

Anunțuri

15 responses to “Belu. Sau cum am spus io lecţia perfect da’ m-am ales cu un 4 (patru)

  • Jordas

    deci am ras de m-am kakat pe mine… cum frate se poate asa ceva??

    noi tot cu Belu am facut, si ieseam la lectie (langa usa) cu cartea-n mana…

  • Victor

    Cum mă cu cartea în mână? Noi mai scriam lecţia pe tablă şi apoi o ştergeam uşor cu buretele. Bulangiu ştia şi de faza asta şi mai ştergea şi el tabla câteodată. Dar atunci nu se obosise nimeni. Şi m-am enervat cu bulangiu’ ăla de Ismet nici nu şi-a dat interesul… că de-un 6-7 reuşa poate să-l păcălească.

  • Victor

    @Andrei: A murit mă? Dumnezeu să-l odihnească.

  • Jordas

    D-zeu să-l odihnească, că tare mai ştia manualele alea pe de rost.. cuvânt cu cuvânt..
    Ieşeam la tablă cu cartea la spate, şi ne ţinea la uşă, dar el de la catedră nu bătea pân’ acolo, abia vedea notele din catalog cu nasul lipit de el.. Iar noi de la uşă ne mai făceam că ne scărpinăm pe frunte dar cu cartea pe antebraţ, ba ne mai dădeam în spatele vreunui coleg (uneori ne scotea mai mulţi) iar dacă observa ceva puneam imediat cartea pe prima bancă..
    Scrisul pe tablă îl practicam şi noi, dar când s-a prins şi-anceput să şteargă tabla, am trecut la scrisul pe ramă 😀

  • Vasile Gadinceanu

    Mă… aveam și eu unul care se furișa din clasă în timpul orelor. Învățam la etajul 1 și tipul ieșea pe pervaz și trecea în clasa alăturată. Culmea că profesoara nu avea nici pe dracu’… vedea foarte bine…

  • Pisica Roz

    Buei, asta e nimic… Scot din traista mea vreo 3. Il aveam pe unu’ la chimie, Nica se intitula. Cica ii murise nevasta la cateva luni dupa casatorie si de atunci se dilise (apropo, a se dili este verb introdus in DOOM din 2005). Va zic un scurta: eram pe la primele ore si ma scoate nebunu’ la tabla. Eu, pentru cei ce stiu, scriu cu stanga. Iau creta in mana, el incepe sa dicteze. DUpa juma’ de rand imi striga:”STOP!” Eu incremenesc, ca il stiam nebun.
    EL: De ce scrii cu stanga?
    EU: Ca asa m-am nascut.
    EL: Pai si ai tai ce parere au?
    EU: Ce sa zica, nimic…
    EL: BA! Astia care scriu cu stanga, sunt oamenii diavolului. Daca eram tac-to, te legam cu mainile laspate pana iti dadea sangele. Si scoteam eu necuratul din tine!
    EU: … Si ma apuc de scris in continuare pe tabla.
    EL: Ce faci?!?!?! La mine la ora nu scrii cu stanga! Imi spurci tabla! Poate te las si corigenta!
    Si uite-asa am scris eu la ora de chimie 2 ani cu mana dreapta.

  • Vasile Gadinceanu

    @Victor: Din câte țin eu minte l-a prins odată. Dar ce poți să-i faci…

  • Victor

    @Pisica Roz: Cred că ne-ai mai povestit-o odată p-asta, la Club Ş. Da-i tare. Caută un exorcist prin Pagini Aurii.

  • Pisica Roz

    Bai, n-am gasit exorcist. Sa fie un indemn sa ma apuc de meserie? Sau sa ma duc la OTV?

  • Victor

    Neah… nu cred că poţi să profesezi… Tre’ să ai sculă, să fi terminat teologia şi să fii curvar dacă eşti de rit ortodox sau să-ţi placă băieţii de altar până în 12 ani dacă eşti de rit catolic.
    La 0TV poţi să te duci. Flacăra mov(ă) sau Elodia o să fie jucării faţă de subiectl pe care l-ai reprezenta tu. Parcă şi văd titlurile pe burtierele alea: „Armada diavolului”, „Cei care sunt cu stânga: Saturnieni sau Mercurieni?” Şi poll-ul din dreapta: „Credeţi că trebuie să li se amputeze mâna stângă stângacilor pentru a curăţa România de oamenii diavolului?” Da – 85% Nu – 25% (da e intenţionată greşeala aritmetică… vroiam să subliniez coeficientul de inteligenţă a celor de la 0TV în caz că unii încă nu ştiu cu ce se mănâncă 0TV-ul)

  • dya

    hahaha!very funny amintirea! si eu am avut la liceu un exemplar de profa de filosofie si istorie(cred ca sunt predestinati sa fie ceva mai ciudati, vazand ca se confrunta in fiecare zi cu analiza eu-lui, adevarului etc:D) care avea un retard in sincronia cuvintelor cu salivatia- deci vorbea si ii curgeau balele intr-un colt al gurii, se intareau si umbla cu bula asta alba si tare de scuipat:D

  • victor

    Bravo! Te dai grammar nazi, dar scrii „p-ăsta la ascultat deja” sau „subânţeles”. Mai aveai si in alte articole, mai demult. De fiecare data te-am vizitat din greseala. Nu are rost sa mai caut alte greseli. Oricum, tu esti zmeul cel mare, iar restul niste analfabeti cu totii. Ca te grabesti, nu e o scuza. Poti scrie, revizui, publica.

  • Victor

    Ai dreptate cu privire la erorile pe care mi le-ai semnalat. Le-am văzut şi eu şi mi le-au semnalat şi alţii. Nu le-am corectat tocami că nu-mi place să-mi ascund greşelile şi să mă dau drept zmeu. Am comis-o, o las acolo. Nu mă mândresc cu ea dar mi-o asum, că e a mea. Şi ai dreptate şi în privinţa faptului că graba nu-i o scuză. Dar se pare că te bagi în seamă în necunoştinţă de cauză. Dacă ai fi citit cât pretinzi că ai citit din blogul ăsta ai fi băgat de seamă că nu am avut niciodată intenţia de a mă da drept zmeu. Dimpotrivă, am precizat în numeroase rânduri că nu sunt nici pe departe un zeu al gramaticii sau profesor de limba română. Toţi greşim. E mai greu să recunoaştem când greşim. Eu pot să fac asta. Tu, pe de altă parte, faci pe lupul moralist şi pe vastul cunoscător al blogului meu şi al scriiturii mele dar nu ştii că eu in primis am precizat şi am subliniat că nu sunt zmeu. Şi tot eu am scris în primul articol din blogul ăsta că nu tolerez spamul şi rămâne la latitudinea mea să hotărăsc dacă un comentariu este spam sau nu. Iar eu deliberez că un comentariu cu adresă de email falsă e spam. Cu atât mai mult unul scris de sub anonimatul unui domeniu public cum ar fi cel al Politehnicii din Timişoara. Ceea ce te face pe tine un troll. Nu cunosc foarte bine mitologia nordică dar cred că tot un fel de zmeu e. Vezi ce generos sunt? Îţi cedez titulatura mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: