Limba noastră-i o comoară nedescoperită încă (sau cum mi-am luat ban pe un blog de căcat)

Hmmm, nici n-am poposit bine în blogosferă că am şi intrat în conflict cu unul din cei mai populari şi mai controversaşi blogări români.

Blogul este ăsta: Pitici gratis. De ce e popular? Hmmm… din cauză că, probabil, Radu, proprietarul blogului, are un mod ciudat de a scrie. De fapt stilul scriiturii nu e cine ştie ce. E de căcat. Mai ştiu cel puţin vreo 20 de bloguri scrise la fel. Ciudat e faptul că în ciuda a ceea ce şi cum scrie, Radu e un tip aparent inteligent. Şi faptul că se comportă într-un anume fel cu publicul său. Şi asta e reţeta perfectă pentru un blog adresat adulatorilor de falusuri erecte şi de lăbăreală ieftină. Vine unicii ca banii în manele… cu sacii. Revenind la faptul că Radu e un tip inteligent, afirmaţia e relativă. Adică, dacă ai un IQ peste medie asta nu te face automat un tip deştept. Ca să fii deştept, inteligenţa trebuie să se reflecte şi în comportamentul cu ceilalţi. Dacă răsfoiţi puţin blogul o să înţelegeţi ce vreau să spun. Mai  multă grandomanie şi mai mult egocentrism decât în omul ăsta eu nu am mai văzut nici măcar la Berlusconi. Dar măcar macaronarul are motive. Radu în schimb, fără blogul lui e un pulifrici. Şi el scrie la Caţavencu, da’ tot un pulifrici e şi pe-acolo.

Ok, v-am băgat în ceaţă prea mult. Să vă povestesc de unde a pornit conflictul meu cu „centaurul”, cum îşi zice el. Totul a plecat de la ultimul lui articol, şi anume ăsta: Facebook e o tâmpenie. Mai jos veţi vedea un comentariu de-al meu unde îi semnalez o greşeală gramaticală „semizeului” (un alt apelativ autoînsuşit). Acum voi face o serie de precizări:

1. Nu mă cred şi nici nu mă pretind un om perfect şi nici măcar un specialist al gramaticii limbii române. De aici rezultă că:

2. Având în vedere faptul că la ultima lecţie de gramatică a limbii române am participat pe undeva prin clasa a 12-a ţi asta se întâmpla prin 2000, noţiunile şi definiţiile de gramatică le-am mai uitat. Cu alte cuvinte nu mai ştiu să definesc sau să-i zic exact pe nume unei anumite figuri de stil, sau unei anumite propoziţii subordonate. Dar:

3. Asta nu înseamnă că nu ştiu să recunosc o greşeală de exprimare atunci când o văd/o aud. Şi în cele din urmă:

4. Cunoscând caracterul plin de el însuşi al lui Radu, nici nu mă aşteptam să mă bage în seamă. Se vede că l-am iritat rău, dacă a fcut-o. 🙂

Citind toate comentariile, veţi vedea cum a decurs conversaţia. A zis că mă banează de vreo trei ori până când a făcut-o. Probabil i-a luat ceva până când şi-a dat seama cum să o facă. Acum am ban la el. Doar pe comentat că şi ăsta e sclav al vizitelor.

Vă veţi întreba probabil de ce îmi pasă şi de ce pierd atâta timp să scriu articolul ăsta. Pentru că până azi conflictul era incert. În afară de mine şi de Radu, nu prea se pricepea nimeni suficient de mult să ştie că eu am dreptate. Iar eu, din lipsă de noţiuni exacte mă vedeam neputincios să aduc argumente mai puternice. Până când, din gloata de pulifrici, iese unul mai răsărit (S îşi zice, o să-l vedeţi printre ultimile comentarii), care, fără să vrea îmi serveşte pe tavă argumentul suprem. Greşeala semnalată de mine, zice el, se numeşte „anacolut”. Şi, tot el zice, e o greşeală de stil. Şi atunci mă trăzneşte prin cap să verific definiţia anacolutului (trăiască dexonline.ro) şi, surprizăăăă, greşeala aia de stil e o greşeală gramaticală. Aveţi aici definiţiile: 5 definiții pentru anacolut. Şi atunci m-am ofticat. Păi, băga-mi-aş pula, tocmai acum când pot să le servesc pe tavă scalvilor de-acolo dovada supremă că sunt mai şmecher la limba română decât centaurul, io sunt banat pe IP. Şi atunci scriu aici.

Sugi pula, Radule. Eşti un pitic ieftin. Ba nu, gratis. Gheu. Care se freacă cuc în cuc cu ceilalţi pitici de la tine de pe blog. Dacă erai aşa şmecher cum te pretinzi aveai tupeul să argumentezi că am greşit. Şi, mai ales, nu-mi închideai gura cu ban de IP pe comentat şi cu lăbăreli ieftine de genul „cap mic” şi „troll gheu”. De-astea, după cum vezi, ştiu şi eu. Le ştiu de când eram la grădiniţă şi futam fetiţe de liceu şi tu nu erai nici în scrisorile lu’ mă-ta către anonimul care te-a declarat la evidenţa populaţiei. Puţi a combinat de la o poştă şi râgâi a baltă de Galaţi dar te dai mare super star de Bucureşti.

Aaaa… Şi, apropo, eu îţi las posibilitatea să îmi dai replică, dacă ai atâta sânge în coaie cât te lauzi că ai.