Alcoolul este viaţă şi viaţa e alcool

Aşa credeam când eram mic şi prost şi aveam impresia că Paraziţii sunt cool. Nu sunt cool. Nici măcar nostimi. Sunt nişte tipi (habar n-am câţi sunt; 3? 4?) care au fler pentru entertainment. Sunt convins că nu cred şi nu fac nici măcar un sfert din ceea ce spun în melodiile lor. Astfel de oameni se pot întâlni în toate domeniile, de altfel. Blogosfera e plină de ei. Nu, staţi liniştiţi că nu va fi un alt articol despre blog sau blogosferă. Nici despre Paraziţi. Va fi despre alcool. Şi mai ales despre cei care-l consumă.

Da, voi face pe lupul moralist. Si? Aveţi probleme? Vedeţi că e un X sus; click pe el să vedeţi ce face. (Aviz pentru blodele care folosesc browser multi-tab: x-ul ăla mic de pe tab-ul activ, nu X-ul ăla mare din dreapta sus; nu răspund pentru daunele psihologice aduse neuronului dumneavoastră în cazul pierderii datelor de pe celelalte tab-uri de navigaţie.)

Să revenim. V-am spus vreodată că urăsc omul beat? Nu, nu v-am spus că nu am avut ocazia. Urăsc omul beat. De fapt urăsc omul beat care nu-şi vede de treaba lui. Şi majoritatea oamenilor beţi aşa sunt. V-aş putea ţine acum o prelegere interminabilă şi plictisitoare despre fiziologia creierului şi efectele alcoolului asupra neuronilor acestuia (aviz blondelor) dar o s-o las pe dom’şoara Parlog să facă asta dacă mă va mai onora cu un comentariu. Eu o să vă spun doar atât: alcoolul nu stă în creier ca în sticlă. Nu, tată. În creier alcoolul are de lucru. Şi când lucrează alcoolul, creierul stă. Altfel nu se explică comportamentul total lipsit de logică şi cooerenţă al omului beat.

Ho, nu săriţi aşa. Da, mai beau şi eu şi da, mă mai şi îmbăt din când în când. Dar asta nu înseamnă că e de bine. Nu, nu. Alcool mult nu bun! Abia aştept să-mi sară în cap acum fanii împătimiţi ai alcoolului. Băieţaşii de după birturile gri cu lăutari la mese să înceapă să se laude cât pot ei să bea fără să se îmbete, că-l bagă sub masă şi pe Văcăroiu şi alte poveşti de-astea ieftine de manelist coclit. Bravo tată, eşti şmecher. Şi ficatu’ tău ce zice? Da’ du-te mai încolo când îmi răspunzi că râgâi a pateu. Sfidez pe oricine să-mi spună cinci efecte benefice ale consumului regulat de alcool, solid argumentate şi eu mă apuc de băut. Că efecte negative sunt cu duiumul. Să le luăm pe rând.

E mişto să fii beat? E cool? Pentru unii o fi. Dar eu nu o să pricep în veci care-i farmecul să fii într-o stare permanentă de semiluciditate, dezorientare acută, lipsă totală de coordonare a mişcărilor, incoerenţă a ideilor şi lista poate continua. Apoi, imediat după beţie cum e? Te simţi ca după un meci de box profesionist în care ai pierdut prin KO în repriza a doişpea. Doar că după meciul de box nu ai impresia că ai mâncat pisici moarte de cinci zile şi ţi-a rămas şoarecul nedigerat printre dinţi. Dar partea cea mai naşpa e că habar n-ai de ce te simţi aşa. Dacă ai baftă să nu fi băut singur poate reuşeşti să reconstitui ceva din spusele “tovarăşilor”. E cool să-ţi trăieşti viaţa prin vorbele altora, nu? Ce senzaţii!… ce experienţe!…

Dar să trecem la consumatorul cronic de alcool. Să-l numim generic şi pe scurt beţiv. În cărţile de specialitate îl veţi găsi şi cu denumirea de alcoolic. Eu îi voi zice beţiv. Cum ziceam la început, câinele moare de drum lung iar beţivul de grija altuia. Beţivul e cel mai nenorocit junghi în coaste din câte există. Unii zic că trebuie compătimiţi, că sunt bolnavi, că au nevoie de ajutor. Au pe dracu. Eu îi compătimesc pe bolnavii de cancer, de TBC, de SIDA, de leucemie… Ei nu au ales să fie bolnavi. Au avut ghinionul să fie loviţi de o astfel de nenorocire. Au nevoie de ajutor şi vor să fie ajutaţi. Beţivii şi-o fac cu mâna lor. Şi partea cea mai tristă e că marea majoritate nici nu vrea să fie ajutată. Se simt buricul pământului. Şi nici măcar nu realizează câtă suferinţă provoacă în jurul lor. Pentru că, lucru şi mai trist, unii au familie. Iar oamenii ăştia care trăiesc cu un beţiv în casă trăiesc un coşmar zi de zi. Pentru că alături de un betiv nu ai linişte; nici măcar când mănânci; nici măcar când te rogi; îi auzi zi de zi aberaţiile fără cap şi fără coadă şi mai mereu fără cuprins. De cele mai multe ori beţivii nu muncesc; deci nu produc; dar consumă. Pe beţiv nu te poţi baza niciodată, în nici o situaţie; dacă ţi-e rău nu te poate duce cu maşina la spital pentru că e beat; el te-ar duce, că nu judecă, dar nu te laşi tu pe mâna lui. E ca şi cum ai avea în casă un câine foarte costisitor. Şi alcoolic. Şi care latră tot timpul. Şi unii din ei mai şi muşcă.

Păcat că Dumnezeu nu i-a înzestrat pe beţivi cu un buton ceva sau cu o comandă vocală: “Eşti beat. Du-te-n pizda mă-ti şi te culcă”. Lumea ar fi fost cu siguranţă mai fericită. Nu cred că este cazul să vă mai vorbesc de victimele violenţelor din cauza consumului de alcool sau de cele ale accidentelor rutiere generate din condusul sub influenţa alcoolului.

Cin-cin.

P.S. Din categoria blondelor amintite mai sus este exclusă o blondă. Se ştie ea.