Alcoolul este viaţă şi viaţa e alcool


Aşa credeam când eram mic şi prost şi aveam impresia că Paraziţii sunt cool. Nu sunt cool. Nici măcar nostimi. Sunt nişte tipi (habar n-am câţi sunt; 3? 4?) care au fler pentru entertainment. Sunt convins că nu cred şi nu fac nici măcar un sfert din ceea ce spun în melodiile lor. Astfel de oameni se pot întâlni în toate domeniile, de altfel. Blogosfera e plină de ei. Nu, staţi liniştiţi că nu va fi un alt articol despre blog sau blogosferă. Nici despre Paraziţi. Va fi despre alcool. Şi mai ales despre cei care-l consumă.

Da, voi face pe lupul moralist. Si? Aveţi probleme? Vedeţi că e un X sus; click pe el să vedeţi ce face. (Aviz pentru blodele care folosesc browser multi-tab: x-ul ăla mic de pe tab-ul activ, nu X-ul ăla mare din dreapta sus; nu răspund pentru daunele psihologice aduse neuronului dumneavoastră în cazul pierderii datelor de pe celelalte tab-uri de navigaţie.)

Să revenim. V-am spus vreodată că urăsc omul beat? Nu, nu v-am spus că nu am avut ocazia. Urăsc omul beat. De fapt urăsc omul beat care nu-şi vede de treaba lui. Şi majoritatea oamenilor beţi aşa sunt. V-aş putea ţine acum o prelegere interminabilă şi plictisitoare despre fiziologia creierului şi efectele alcoolului asupra neuronilor acestuia (aviz blondelor) dar o s-o las pe dom’şoara Parlog să facă asta dacă mă va mai onora cu un comentariu. Eu o să vă spun doar atât: alcoolul nu stă în creier ca în sticlă. Nu, tată. În creier alcoolul are de lucru. Şi când lucrează alcoolul, creierul stă. Altfel nu se explică comportamentul total lipsit de logică şi cooerenţă al omului beat.

Ho, nu săriţi aşa. Da, mai beau şi eu şi da, mă mai şi îmbăt din când în când. Dar asta nu înseamnă că e de bine. Nu, nu. Alcool mult nu bun! Abia aştept să-mi sară în cap acum fanii împătimiţi ai alcoolului. Băieţaşii de după birturile gri cu lăutari la mese să înceapă să se laude cât pot ei să bea fără să se îmbete, că-l bagă sub masă şi pe Văcăroiu şi alte poveşti de-astea ieftine de manelist coclit. Bravo tată, eşti şmecher. Şi ficatu’ tău ce zice? Da’ du-te mai încolo când îmi răspunzi că râgâi a pateu. Sfidez pe oricine să-mi spună cinci efecte benefice ale consumului regulat de alcool, solid argumentate şi eu mă apuc de băut. Că efecte negative sunt cu duiumul. Să le luăm pe rând.

E mişto să fii beat? E cool? Pentru unii o fi. Dar eu nu o să pricep în veci care-i farmecul să fii într-o stare permanentă de semiluciditate, dezorientare acută, lipsă totală de coordonare a mişcărilor, incoerenţă a ideilor şi lista poate continua. Apoi, imediat după beţie cum e? Te simţi ca după un meci de box profesionist în care ai pierdut prin KO în repriza a doişpea. Doar că după meciul de box nu ai impresia că ai mâncat pisici moarte de cinci zile şi ţi-a rămas şoarecul nedigerat printre dinţi. Dar partea cea mai naşpa e că habar n-ai de ce te simţi aşa. Dacă ai baftă să nu fi băut singur poate reuşeşti să reconstitui ceva din spusele “tovarăşilor”. E cool să-ţi trăieşti viaţa prin vorbele altora, nu? Ce senzaţii!… ce experienţe!…

Dar să trecem la consumatorul cronic de alcool. Să-l numim generic şi pe scurt beţiv. În cărţile de specialitate îl veţi găsi şi cu denumirea de alcoolic. Eu îi voi zice beţiv. Cum ziceam la început, câinele moare de drum lung iar beţivul de grija altuia. Beţivul e cel mai nenorocit junghi în coaste din câte există. Unii zic că trebuie compătimiţi, că sunt bolnavi, că au nevoie de ajutor. Au pe dracu. Eu îi compătimesc pe bolnavii de cancer, de TBC, de SIDA, de leucemie… Ei nu au ales să fie bolnavi. Au avut ghinionul să fie loviţi de o astfel de nenorocire. Au nevoie de ajutor şi vor să fie ajutaţi. Beţivii şi-o fac cu mâna lor. Şi partea cea mai tristă e că marea majoritate nici nu vrea să fie ajutată. Se simt buricul pământului. Şi nici măcar nu realizează câtă suferinţă provoacă în jurul lor. Pentru că, lucru şi mai trist, unii au familie. Iar oamenii ăştia care trăiesc cu un beţiv în casă trăiesc un coşmar zi de zi. Pentru că alături de un betiv nu ai linişte; nici măcar când mănânci; nici măcar când te rogi; îi auzi zi de zi aberaţiile fără cap şi fără coadă şi mai mereu fără cuprins. De cele mai multe ori beţivii nu muncesc; deci nu produc; dar consumă. Pe beţiv nu te poţi baza niciodată, în nici o situaţie; dacă ţi-e rău nu te poate duce cu maşina la spital pentru că e beat; el te-ar duce, că nu judecă, dar nu te laşi tu pe mâna lui. E ca şi cum ai avea în casă un câine foarte costisitor. Şi alcoolic. Şi care latră tot timpul. Şi unii din ei mai şi muşcă.

Păcat că Dumnezeu nu i-a înzestrat pe beţivi cu un buton ceva sau cu o comandă vocală: “Eşti beat. Du-te-n pizda mă-ti şi te culcă”. Lumea ar fi fost cu siguranţă mai fericită. Nu cred că este cazul să vă mai vorbesc de victimele violenţelor din cauza consumului de alcool sau de cele ale accidentelor rutiere generate din condusul sub influenţa alcoolului.

Cin-cin.

P.S. Din categoria blondelor amintite mai sus este exclusă o blondă. Se ştie ea. ;)

Anunțuri

17 responses to “Alcoolul este viaţă şi viaţa e alcool

  • alexandra

    frumos descris acest aspect,chiar si o blonda isi da seama de asta:),mi-ai furat cateva zambete,promit ca am sa te citesc zilnic.

  • Victor

    Mi-ar plăcea să îţi pot promite şi eu că o să scriu zilnic. Din păcate nu cred că voi reuşi. Deci e vina mea că nu te vei putea ţine de promisiune. Mersi pentru cumentariu şi pentru aprecieri.

  • Deeea

    Foarte tare articolul si foarte sugestiva poza….m-am holbat cateva cilpe la ea…omul ala -de pe scaun- e rupt in doua si la propriu si la figurat…ce poate face alcoolul din om….sau ce poate face omul cu alcoolul…

  • Jordaș

    Ma enerveaza si pe mine starea aia de euforie incontrolabila, nu mi se pare placuta deloc. Totusi alcoolul cu masura (nu zi de zi) mi se pare ok.

  • Pisica Roz

    Ai observat ce fenomen ciudat produce alcoolismul? Întotdeauna beţivul – deşi nu produce – are cu ce consuma. E un mare mister al economiei şi finanţelor din punctul meu de vedere. La fel ca şi situaţia ţigărilor: românul, oricât de sărac ar fi, n-are bani de un colţ de pâine, dar de ţigări da. N-o să vezi român sărac şi nefumător în vecii vecilor, amin.

  • Victor

    Hmmm.. de obicei beţivul are cel puţin o proastă în spate care îl întreţine pe el şi-i întreţine viciul. Dacă nu are pe nimeni, munceşte pentru băutură. Şi de obicei nu trăieşte mult pentru că lipsurile de altă natură, ca mâncarea, igiena de bază sau din cauza promiscuităţii în general încep să se facă simţite în scurt timp. Combinându-le cu consumul regulat de alcool colapsul e garantat.

  • Dutu Mihai

    Haida na. Eşti Amish? Lasă, băi, să curgă băutura, că e bună. 😀 Eu mă feresc să condamn alcoolicii pt că o bună bucată de vreme am mâncat mai mult de-o pâine de pe urma acestui viciu. Depinde de ce parte a paharului te afli. Eu eram de partea aia care umplea paharul şi încasa bănuţul. 😀

  • Victor

    Ştiu. Şi tu nu eşti de condamnat. Ai profitat de pe urma dobitociei altora. Dar de multe ori pâinea aia pe care o mâncai tu trebuia s-o mănânce alţii. Repet, vina nu se află la tine ci în partea opusă a paharului. Dar, cum se întâmplă de cele mai multe ori, alţii au de suferit. Deci, sunt de acord cu tine. Să curgă băutura. Apoi să tragem apa.
    Amish? Ce este aia?

  • Vasile Gadinceanu

    @Victor: Mă, bautura are rolul ei dacă știi ce să faci cu ea. Si de cate ori. Apropo… din câte știu eu ești destul de vesel când te îmbeți. Eu unu’ sunt foarte liniștit și filozof. Ar trebui să o fac mai des să descopăr semnificația vieții prin filozofie :))

    @Pisica roz: Ai dreptate, sărac și nefumător nu o să vezi dar nici sărăc și fără un telefon mobil ciumec.

  • Elena

    Ok, am priceput, te suparasera betivii joi, dar cu blondele ce aveai?

  • Elena

    Prea simplu, prea negru, prea sobru: nu e rau dar tinde sa plictiseasca..
    La aspectul blogului ma refeream, te-ai prins tu.

  • Victor

    @Vasile: Eu nu comentam rolul băuturii ci pe al celor care o consumă regulat şi în cantităţi peste bunul simţ.

    @Elena: Eşti pe-aproape. Blondele mă supăraseră joi. Beţivii mă supără mereu. În ceea ce priveşte aspectul, dacă nu e rău, atunci faza cu plictiseala nu e o problemă. Blogul meu nu e facebook. 🙂 Nu cred că simte nimeni nevoia să intre pe-aici şi să stea atât cât să ajungă să se plictisească.

  • printz

    Si-a vorbit ala care zicea ca nu suporta persoanele sub influenta bauturilor alcoolice. Victor, mai tii minte cum eram amandoi cand ne-am cunoscut? 😀

  • Victor

    Cum erai tu mă… Eu chiar n-am băut în seara aia. Selen îţi poate confirma. Ca de altfel oricine a fost atunci pe-acolo. Eram prea sărac să-mi permit băutură în club pe vremea aia.

  • printz

    Ah,da! Poate asta este adevarul. Lasa ca eram eu cat pentru amandoi atunci 😀

  • Victor

    Tu da… cu siguranţă. Ţi-am făcut poze cu gagici şi tu a doua zi când ţi le-am arătat nici nu mai ţineai minte cine sunt alea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: