AutoPArtret – etapa 6

O altă etapă, acelaşi concurs şi din nou lipsa de timp al lui Victor. În cea de-a şasea etapă, Călin Hera ne-a propus să scriem despre un defect, tonul autoironic fiind soluţia de a rezolva această problemă delicată. Aşadar, un vot, dacă se poate. Pe acesta precum şi pe restul PA-urilor din concursul din această etapă le puteţi citi acolo unde se votează. Adică AICI.

Lenea e cucoană mare…

Mi-e lene…

- Ţi-ai făcut ordine în casă?

Întrebarea asta mă descumpăneşte mereu. Mama mi-aruncă o căutătură critică peste ramele subţiri ale ochelarilor, dându-mi de înţeles că întrebarea nu este retorică. Aşteaptă un răspuns. Ridic din umeri:

- Nu. Fac sâmbătă.

Sâmbătă îmi evaluez sarcinile: trebuie să scriu pe bloguri, să-mi fac curăţenie în pc pentru că în 300 de giga de hard disk nu mai am loc să pun o melodie, să mai lucrez ceva în fotoşop. Ah, da, şi să-mi fac ordine-n casă…

Dar mi-e lene.

AutoPArtret – etapa 5

De data acesta, Victor participă la concursul iniţiat de Călin Hera, doar din plăcerea jocului. Chiar dacă nu participă la votare, din cauza nerespectării numărului de caractere, PA-ul se află printre preferatele mele. Dacă doriţi să votaţi alte PA-uri înscrise la concurs, o puteţi face AICI.

Împotriva instinctului

- Îl iubeşti?
- Nu-i treaba ta.
Era treaba mea. Nu pentru că aş fi fost gelos, deşi gelozia îmi sfâşia sufletul în acel moment. Îi citeam în ochii ce fixau dalele trotuarului, neîndrăznind să mă privească, multe sentimente contradictorii: jenă, milă, dorinţa de a scăpa de prezenţa mea stânjenitoare, resemnare… O uram şi o iubeam în aceaşi timp. Şi aveam nevoie să ştiu că va fi fericită. Deşi partea diavolească din mine şi-ar fi dorit ca ea să regrete cândva decizia luată. De obicei nu se întâmplă asta. Nu ştiu dacă eu am luat decizia corectă. Am luat-o în schimb pe cea pe care mi-a dictat-o sufletul, deşi fiecare fibră din trupul meu tremura ca în sevraj doar la gândul absenţei ei.
Din dragoste pentru ea, am lăsat-o să plece.

AutoPArtret – etapa 4

Cum dintr-o acută lipsă de timp, aşa cum v-a şi anunţat deja, va păşi mai rar pe acest blog, voi încerca să aduc în prim plan PA-ul pe care Victor l-a scris pentru a patra etapă a concursului AutoPArtret iniţiat de către Călin Hera. Aşadar, un vot, dacă se poate. Pe acesta precum şi pe restul PA-urilor din concursul din această etapă le puteţi citi acolo unde se votează. Adică AICI.

De Veneto

Ar trebui să vorbesc despre oraşul în care locuiesc. În 500 şi ceva de semne!?! Dar mie nu-mi place oraşul în care locuiesc. Şi, mai rău, nici n-aş putea să scriu de ce nu-mi place, măcar. Pentru că este un oraş anost, banal, fără istorie, neinteresant… În ciuda faptului ca e situat la o aruncătură de băţ de Venezia, oraşul Carnavalului, unul dintre cele mai fascinante şi mai seducătoare oraşe ale lumii.
Data viitoare voi trişa. Voi scrie despre dragostea mea, Roma. Cu ea nu dau greş. Niciodată.

AutoPArtret – etapa 3

Am ajuns la a treia etapă a concursului AutoPArtret iniţiat de către Călin Hera. Eu particip cu textul de mai jos. Aşadar, un vot, dacă se poate. De data asta puteţi pune 5 bife înainte de a apăsa pe btonul de votare aşadar, ca de obicei, fac aceleaşi recomandări: aromele tomnatice ale mirodeniilor din răţoiul pe varză a lui Carmen (“Dulce răzbunare“) şi parfumul mediteranean al scoicilor şi al vinului alb al lui Bogdan (“Pasta alle vongole“). Pe ambele precum şi pe restul PA-urilor din concurs în această etapă le puteţi citi acolo unde se votează. Adică aici.

Mititei

- Care-i faza?
Vasi se uita consternat la meniu.
- Habar n-am, zic, dar e de dat la ziar.
Uitaserăm de soarele toropitor, de nisipul şi de sarea care ne pişca pielea. Râdeam amândoi în hohote, la umbra terasei.
- Vă servesc cu ceva?
- Da, un mic şi doi mici mici, zic eu, chicotind.
- Şi eu un mic mare şi-un mic, optează şi Vasi, cu lacrimi în ochi.
- Nu mai avem mici mici, nici mici mari, răspunde chelnerul, vizibil deranjat de faptul că facem mişto de meniul lui.
- Atunci câte doi mici de fiecare.
Chelnerul se îndepărtează, demn. Eu fac o poză la meniu.

Ţi-a plăcut acest articol?
Dacă articolul a fost deja partajat, votează-l.

AutoPArtret – etapa 2

Etapa a doua a concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret organizată de Călin a intrat în faza de vot. Şi evident (altfel nu mai exista articolul de faţă) am participat şi eu cu textul de mai jos. Şi la fel ca la etapa precedentă puteţi să votaţi 4 PA-uri. Aşadar, ca de obicei, înafară de PA-ul meu – “Ursu”, îi mai recomand şi pe cei doi concurenţi cei mai dragi mie: Carmen – cu “Click şi fugi” şi Bogdan (pe care-l felicit pentru câştigarea primei etape) – cu “Poveste de grădină“. Al patrulea vot îl puteţi da cui vreţi voi, mai ales că în această etapă toate PA-urile fără excepţie sunt extraordinare. Dacă nu credeţi, aruncaţi un ochi peste ele, aici. Votarea se întâmplă aici.

Ursu

Prin negura amintirilor se conturează silueta sa brună și blănoasă. Era uriaș. Sau cel puțin așa îl vedeam eu din perspectiva celor maxim 40 de centimetri înălțime conferiți de primele tentative reușite dar nesigure de poziție bipedă. Nesigure și mai ales efemere. Pentru că in secunda doi eu eram deja întins pe spate în zăpada, prea strâns înfășurat în broboada de lâna pentru a mai schița vreun gest iar Ursu era cu labele dinainte pe pieptul meu, lingându-mă de zor pe față. Îmi amintesc și acum râsul meu molipsitor și sincer. Mă gădila.

Ţi-a plăcut acest articol?
Dacă articolul a fost deja partajat, votează-l.

AutoPArtret – etapa 1

Călin a organizat un nou concurs de PA-uri (proză arhiscurtă). Exact, particip şi am nevoie de voturile voastre. Aşa că intraţi aici şi votaţi cu “Ana ştie ce vrea”. Puteţi bifa 4 PA-uri înainte de a da click pe butonul “Votează” aşa că eu vă recomand şi “Scrisoare” a lui Carmen şi “Lumină” a lui Bogdan. Mai jos puteţi citi PA-ul cu care particip eu. Restul PA-urilor în concurs le puteţi citi aici.

Ana ştie ce vrea

Eu: Da, am, dar nu e instalat.
Ana: shi nu il instalezi?
Eu: Dacă ţii neapărat… Dar o să dureze ceva timp…
Ana: ashtept
Zece minute de trudă, trei erori de Windows şi tot atâtea înjurături la adresa unui oarecare Bill Gates mai târziu:
Eu: Gata. Sau cel puţin aşa cred.
Ana: ia să văd…
Ana is watching your webcam.
Ana: mai ridico putzin
Ana: eshti… brunet
Eu: Da. Şi ce e rău în asta?
După alte zece minute de silenzio stampa din partea ei:
BUZZ!!!
Eu: Hello! Mai eşti acolo?
Ana is offline.
Blestemate fie webcam-urile.

Ţi-a plăcut acest articol?
Dacă articolul a fost deja partajat, votează-l.