Merţan

Când am fost în România luna trecută, m-am întâlnit cu Bogdan, un foarte bun prieten, la o bere să mai depănăm amintiri. După bere ni s-a făcut şi foame şi ne-am gândit noi să ne luăm câte un sandviş cu şniţel în amintirea vechilor timpuri când lucram împreună ca tehnoredactori şi respectiva specialitate culinară era nelipsită din meniul zilnic. Până la urmă, kebabii ni s-au părut mai apetisanţi decât şniţelele, dar asta are mai puţină importanţă. După ce am mâncat, ne-am luat câte o cafea, să ne priască kebabii. Şi am ieşit afară că, deh, eram fumători şi în fastfood nu se fuma. Şi cum stăteam noi şi ne savuram ţigările la mesele de-afară, admirând peisajul urban şi anume pitoreasca parcare de lângă Gara Constanţa, îmi zice Bogdan:

- Uite, mă, un merţan de-ăla vreau să-mi iau.

- De care? întreb sincer interesat.

- Vezi S-classe-ul ăla negru de-acolo? îmi arată o bestie de merţan frumoasă foc şi destul de “tinerică”.

- Îl văd, îi zic cu juma de glas, privindu-l cu ochi mari şi neîncrezători. Acuma, Bogdan nu-i un coate-goale, dar nici unul care întoarce banii cu furca nu e. Îl ştiam băiat modest şi tocmai eram pregătit să-l întreb unde-i banca aia pe care a jefuit-o când el îşi continuă ideea:

- Vezi că în spatele lui e un Vito alb? De-ăla vreau să-mi iau. Duc lumânările la piaţă, aduc materiale… E o dubiţă bună.

Concluzia: confuziile se crează foarte uşor.

Apropo de lumânările lui Bogdan, aruncaţi un ochi pe blogul lui. Toate piesele expuse acolo sunt hand-made. Făcute de el. Adevărate opere de artă. Cred că pot fi nişte cadouri foarte drăguţe pentru Sfântul Valentin sau pentru 1 şi 8 martie. Eu deţin deja una. Îmi place foarte mult şi sunt foarte mândru de ea. Poate când o să fac rost de o cameră o să-i fac şi o poză să v-o arăt.

Editare ulterioară: Nu ştiu câţi dintre voi aţi observat noul banner colorat din dreapta, dar dacă nu l-aţi observat vă atrag eu atenţa acum. Vi se pregăteşte o surpriză plăcută. E pe “vine” începând cu data de 1 februarie. Staţi pe fază.