Tot pe acoperiş

Am mai înscris un text în concurs. Aşa de plictiseală. Iote-l:

Indispensabil
Se simţea important. Ce s-ar fi făcut fără el toţi oamenii ăştia pe care el îi privea cu superioritate, de la înălţimea statutului său? Ar fi lipsiţi cu toţii de căldura căminelor în nopţile geroase de iarnă, nu ar mai putea să le citească poveşti lângă foc fiilor înainte de culcare. Că, deh, nu poate fi foc fără fum. Iar fără el nu poate fi fum. Şi cine s-ar mai înveseli ca un ţânc atunci când l-ar vedea pe el, bucuros că-i va merge bine toată ziua? Fără el, urbea nu ar mai fi aceeaşi. Pentru că el, coşarul Ionică, e un om important.

Votaţi cu care vreţi voi. Deşi aş prefera să-l votaţi pe primul, din simplul motiv că simt că e mai bun şi aşa am şi eu o şansă infimă de a câştiga, deşi câteva texte în concurs sunt chiar foarte bune. Dacă nu vă plac textele mele, măcar votaţi-o pe Adela.

NB: Graţie lui Călin Hera, gazda concursului, vă pot furniza acum şi link spre elemente de teorie despre proza arhiscurtă.